3,509 matches
-
Implicațiile sociale ale asocierii și cooperării în agricultură După cum se știe mișcarea cooperatistă modernă este un rezultat al organizării capitaliste a societății omenești, care la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea se confrunta cu numeroase frământări economice, politice și, mai ales, sociale. În acest context socio-politic filosoful român P. P. Negulescu aprecia în lucrarea "Destinul omenirii" apărută la București în 1939, că fenomenul cooperatist este un mijloc de rezolvare a năzuințelor de viitor ale omenirii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Estrella de Mar - de fapt la restaurantul libanez Baalbeck. Neliniștite după potopul de spargeri și furturi de mașini, cîteva văduve și divorțate din Residencia porniră să-și pună talentele la muncă În folosul comunității. Musculaturile flasce treceau prin procesul de frămîntare și turnare În forme noi, abdomenele se Întăreau după ani de fraternizare cu canapeaua În fața televizorului, bărbiile duble dispăreau ca prin farmec sub degetele silitoare. Pe măsură ce maseuzele lucrau asupra trupurilor de clienți În dormitoarele umbroase, presiunile arteriale Începeau să crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându-mă în sinea mea ca el să nu fi perceput nimic din toată această frământare. — Totuși, dacă ai fi Edo, îi spun eu cu un glas străbătut de îndoială, ar trebui să fii artist. Mă rog, nu zic că geologia nu e și ea un fel de artă, dar eu așa mi-l imaginam, ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca Iulia să termine înghețata. Plăti ușurată nota, își luă rămas-bun și se în toarse la aeroport. în avionul care o ducea înapoi spre casă, Clara căută să-și re alinieze la start armăsarii nervoși ai gândurilor, să le domolească frământarea necontenită, cu care nu era obișnuită și care o tulbura peste măsură. Dar gândurile nu prea voiau să o asculte, de data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și confortabilă. Face câțiva pași nehotărâți către Smaranda. Să-i spună că o iubește nu are sens. Ar fi prea banal. Sau poate nu? Oh, Doamne! Pare că nici un cuvânt sau gest la care se gândește nu este cel potrivit. Frământarea aduce și îndoiala de sine. Ce se întâmplă? Își închipuise această clipă în mii de feluri, dar niciodată nu o asociase cu stinghereala și nesiguranța. Vrea s-o îmbrățișeze, s-o mângâie, s-o sărute. De fapt dorește mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar și aici, în acest paradis al basmelor, lui Marius îi este greu să uite coșmarul imensului masacru la care el fusese martor și participant. Psihicul său, epuizat datorită tensiunii nervoase acumulată în zilele și nopțile când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și abia când soarele împunge cerul cu primele lui raze reușesc să adoarmă îmbrățișați. Se trezesc pe la nouă și jumătate, cu senzația că după cât de scurt a fost somnul, o parte din oboseală a dispărut totuși. Cearșaful șifonat arată impudic frământarea senzuală a trupurilor, amintindu-le fiecare atingere, fiecare sărut pe care și l-au dăruit. Coboară împreună la micul dejun. Rochia neagră, cu guler bărbătesc, accentuează paloarea nopții nedormite de pe chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veșnic veghetor al moșiei, purtând cu demnitate răspunderea ca totul să se împlinească cu bună rânduială și corectitudine. În picioare odată cu zorile, mergea la culcare când cerul intra în stăpânirea lunii, unica confidentă rămasă bătrânului când acesta se trezea din frământarea unui somn fără odihnă, singur în casa pustie. Nevasta îi murise la nașterea ultimului copil, fiul cel mare, Radu, învățător într-un sat din apropiere, înrolat din prima zi a războiului ca ofițer, căzuse la capul de pod Țiganca 56
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
da deoparte tot ce ne poate umbri fericirea? Da, așa-i. Și atunci, de unde această tulburare iubito? Mai este și altceva despre care ar trebui să știu? După o scurtă ezitare, abia sesizabilă, Smaranda răspunde pe un ton marcat de frământare: Nu, doar că niciodată nu am putut să mă împac cu gândul despărțirii de tine. Doar pentru scurt timp. Când ajung în București, îți dau telefon. Promit. Ți-am pregătit niște sandvișuri cu brânză să ai la tine pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită de odihna somnului. Cearșaful mototolit și perna căzută lângă pat arată frământarea adusă de ciudatul vis. Își pune perna iar sub cap, o așează de mai multe ori, bătând-o cu palma, când pe laturi, când pe mijloc, încercând să găsească o poziție cât mai comodă. Nu reușește, pradă iar vechilor neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aerul parcă abia își mai trage răsuflarea din cauza căldurii adunată peste zi. Oftează mulțumită, dar starea de relaxare dispare iute. Într-un șuvoi năvalnic, temerile o asaltează din nou, gândurile i se-nvolburează în mintea încinsă și în toate aceste frământări, doar un singur lucru se dovedește cert. Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai e unu pe drum, dar eu nu am văzut-o de vreun an. Zi și tu acuma, măi Ioane, cum se poate asta? Și apoi, mai pot eu împărți bucățica mea de pământ la trei copii? Apăi, de ce atâta frământare? Ești sigur că tot atâția vor fi și la întoarcere? Răspunsul lui Vasile la întrebare se pierde într-un hohot de râs puternic. Întins în pat, Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică ochii de la revolverul pe care îl șterge cu atenție către cel oprit lângă el. Ce e, Romulus? Am primit o scrisoare de la soție. Se așează lângă locotenent fără să spună nimic iar tăcerea lui gravă previne pe Marius de frământarea celuilalt. Pune deoparte arma și cârpa plină de ulei. Și? Vești rele? Păi...ezită un moment, apoi continuă neliniștit. Nu, dar nici bune. Îmi scrie că la Constanța, rușii au făcut liste cu românii de etnie germană. Au trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei ține pe umăr o mitralieră iar celălalt strânge la piept mai multe benzi de cartușe. Ochii lui se încrucișează cu privirile ușor nervoase ale soldaților și, cu efort, își impune un aer calm și relaxat, încercând ca nimic din frământarea lui interioară să nu fie vizibilă. Panica și lipsa încrederii sunt ultimele lucruri de care are nevoie acum. Ce se întâmplă cu ea? Dar, te rog, spune-mi adevărul. Nu este timpul, nici momentul pentru menajamente. Nu este bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trei continuă tăcuți să-l privească, senzația că este supus unui test devine covârșitoare și pentru prima oară Marius simte cum masca aspră a soldatului se topește precum ceara în fața focului, descoperind celor trei ceea ce încercase mereu să ascundă. Toate frământările, nesiguranța, ezitările. Dar mai ales spaima de un moment când ar putea să piardă încrederea oamenilor săi. Bine, sunt conștient că aveți îndoielile voastre. Până la un punct, întemeiate. Cine nu ar face orice să-și salveze în primul rând familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
divide. Federalizarea aduce prejudicii, iar Federația Francmasoneriei Române Unite, ratificată la 15 aprilie 1934, poartă dispute după dispute. Efortul de armonizare a părților, făcut de Mihail Sadoveanu, nu are efectul scontat, pentru că "el însuși a generat și a patronat aceste frământări", după cum afirmă Horia Nestorescu-Bălcești (p. 17). Intenția lui de a da "o îndrumare națională" unitară tuturor variantelor de francmasonerii se lovește de orgolii, provoacă sciziuni și regrupări, până în februarie 1937, când toate organizațiile politice, masonice sau de orice fel sunt
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
umor”. Răspunsul celui vizat a fost prompt și la obiect: „Căci toți am fost dotați cu har,/De pronia «cerească»,/Așa e un veterinar/ În viața omenească”. I s-au alăturat cu aplomb aforismele profesorului dr. Stupariu: „Viața omului este frământare perpetuă între binecuvântare și blestem”, „Orbului spiritual nu-i folosește la nimic bastonul alb”, sau „țepele” adresate de dr. Ștefan Orbulescu unui confrate: „Se vaită zi și noapte/ De-o gravă cardiopatie,/ Dar prevăd c-o să ne-ngroape/ Cu mult
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
VORBIND ÎN UNUL DIN N-RII NOȘTRI TRECUȚI... "] Vorbind în unul din n-rii noștri trecuți despre ceea ce se numește mișcarea din Moldova am spus ca nu d. Cogălniceanu a inventat-o, ci d-nia lui s-a făcut numai organul acelei frământări. {EminescuOpX 177} Noi nu combatem și nu apărăm pe ilustrul om de stat, a căruia specialitate, când se află-n opoziție, sânt durerile Moldovei, dar, ca istorici credincioși, ne vom întreba când îi vin d-lui Cogălniceanu accesele de moldovenism
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în ziare și în comisiile Parlamentului a cestiunii evreștii este restul de încredere a țării de care se mai bucura și care sperăm că nu se va mai întoarce niciodată. Acesta este câștigul net al nației românești din agitațiile și frământările timpului din urmă. Trebuia în sfârșit ca banda de esploatare să fie înghesuită la părete, trebuia să i se înfunde odată minciunile și clevetirile, trebuia să se vază că acești oameni n-au în ei nici atâta onestitate politică cât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
glasului... De ce melancolie? Ce cristosul ei o apucă? La cine se gîndește? De ce nu-și ascunde gândirea infidelă? De ce belește ochii spre perete după ce a făcut dragoste cu tine? Nu i-a plăcut? Să caute pe altul, dar nu după frământări sufletești, ci chiar atunci, de îndată, ca să fim lămuriți (izbucnii, din fotoliul meu, într-un hohot de râs nemăsurat . Îl iubeam în clipa aceea pe Petrică. Verva lui îl ridica deasupra conflictului în care era implicat; gândirea lui era liberă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
auzi, ei îl primiseră cu brațele deschise și el îi înșelase! Dar ce era de făcut? Banii primiți pe boi îl frigeau, cum să înceapă el o viață nouă cu o astfel de amintire? Și după mai multe zile de frământări îi veni un gând; autorul însă nu-l desvălui, ca să-i urmărim eroul cu răsuflarea tăiată și să-i urmărim și gândurile (monolog interior!), ce-o să zică președintele când o să audă, ce-or să zică ceilalți, care negreșit se vor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Chiar lamentabil! Abia atunci am căpătat certitudinea că va fi înlăturat... în sfârșit se ridică bătrânul zimbru. În cuvinte puține, dar bine cumpănite, el se adresă mai mult prezidiului și spuse că toate astea s-ar tempera mult, toate aceste frământări adică ar dispărea dacă s-ar îmbunătăți substanțial legea drepturilor de autor... Multe pricini de-aici pornesc, zise el domol, să se facă lucru aista și se va vedea cum conflictele se potolesc și toată obștea scriitoricească va trăi în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fusese scos din capsulă în întunericul compact al laboratorului Dzan. Poale că ființele Troog doreau, la fel, să încerce să stea nevăzuți pentru el o vreme, în timp ce, cu ajutorul instrumentelor lor, îl cercetau. Să le permită, oare? După un moment de frământare, își dădu seama că adevărata întrebare era: putea să-i împiedice? Își aminti... acolo pe nava Dzan... simțise un curent de aer, fie o diferență de temperatură din laborator îi afectase terminațiile nervoase ale corpului său gol. Să-i las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare dodecimală al super-creierului său, hainele îl însoțeau numai dacă le "fotografia" în mod special... Această neimportantă frământare încetă brusc, în momentul în care deveni mai conștient de situația din jurul său și de faptul că, pe când își îmbrăca ultimele haine, își dădu seama că Gosseyn Doi îl solicita. Și efectiv ridică privirea în sus și spuse în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]