8,186 matches
-
obișnuiți. Regele a trebuit să permită reeditarea pentru marele public și astfel lucrarea să a devenit ceea ce în zilele noastre numim"bestseller", sau cea mai vândută carte. Vreme de cincizeci de ani a fost publicată în latină, engleză, galeza, germană, franceza și suedeză. În interesul special manifestat de Iacob pentru literatură nu putem să nu identificăm și o formă incipientă de propagandă. Probabil a fost printre puținele capete încoronate care au conștientizat că formele de divertisment ale acelor vremuri - cărți, piese
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
of Count de Grammont. Putem observa o litera"M" în plus introdusă în nume. Se pare că a existat o predilecție în a se folosi numele Gramont în lucrările apocrife. O altă lucrare, scrisă într-o latină proastă și o franceză cu multe greșeli de ortografie, a fost atribuită tot contelui. Concluzie total greșită, trasă de cercetători mult prea repede, pe baza inițialelor P.D.C. care apar inscripționate pe diferite pagini ale volumului. Inițialele P.D.C. aparțin lui Philibert De Cramont și era
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Ion Heliade-Rădulescu”, apoi Liceul „Aurel Vlaicu” și, între 1955 și 1960, Facultatea de Filologie, secția franceză, a Universității din București. După licență devine redactor la Radio București, pentru emisiunile în limba franceză (1960-1965). Din 1961 este asistență la Catedră de franceză până în 1967, când, prin căsătorie, se stabilește în Franța. Aici pregătește doctoratul de troisième cycle (la Sorbona, 1968) cu profesorul Alain Guillermou, prezentând teza Essai sur le vocabulaire poétique de Tudor Arghezi, și obține o licență de lettres modernes. În
CLEYNEN-SERGHIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286298_a_287627]
-
Tolstoi); se pare că, împreună cu aceștia, făcea parte dintr-o confrerie masonică. Cum se poate deduce din opera lui, era atras în această perioadă de științele oculte: alchimie, astrologie, oniromanție etc. Datorită anturajului francez, este probabil să fi învățat și franceza, pe lângă limbile orientale. În 1691, se afla în Iași, când tatăl său, îndemnat de frații Ruset, poruncește uciderea marelui cronicar Miron Costin și a fratelui acestuia, Velicico, ambii de orientare politică filopolonă. La moartea lui Constantin Cantemir (1693), C. are
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
IV, asediatorul Vienei, la 1683, iar partea a doua continuă istoria, de la 1683 până la 1712, și urmărește scăderea treptată a puterii imperiului. În secolul luminilor, cariera europeană a cărții începe cu traducerea engleză, tipărită în 1734-1735, și continuă cu cea franceză, din 1743, și cu cea germană, din 1745. Tălmăcirea în limba rusă, făcută în timpul vieții autorului, a rămas în manuscris. Istoria exactă era adiționată cu numeroase note și legende, fapt ce i-a atras pe scriitorii romantici europeni. Astfel, Victor
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
în care autorul insista cu precădere asupra „spiritului european în cultura românească” - așa cum se numește și cel mai important capitol al cărții. În cercetările ulterioare, din perioada exilului, o serie de studii, precum Tradiția istorică și originea românilor (publicat în franceză, italiană și germană) sau Sfințenia românească (redactat în limba română), vor completa în chip definitoriu schița sa tipologică privind specificitatea românească în raport cu celelalte popoare europene, mai ales cu cele de origine latină. Despre literatura comparată și principiile ei, C. a
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
rămâne însă cantonat într-o perspectivă descriptivistă, evitând dezbaterea polemică sau emiterea punctului de vedere personal. În afara unor lucrări de filologie comparată sau a unor abordări tematiste explorând sfera literară hispanică sau cea franceză și scrise în spaniolă sau în franceză precum Estudios de literatura espanola y comparada (1954), L’Avenir du passe. Utopie et litterature (1972), Le Masque et le visage. Du baroc espagnol au classicisme francais (1982) ș.a., studiul El Barroc o el descubrimiento del drama (1957) rămâne opera
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
a încercat și abordarea registrului satiric. Ambele piese vădesc însușiri dramaturgice modeste. Alta s-a dovedit a fi înzestrarea prozatorului. Dacă nuvelele în limba română au rămas prin publicațiile literare românești ale exilului (mai ales în „Apoziția”), romanele scrise în franceză, Le Couteau vert (1963, semnat Alexandre Treize), sau în română, Care Daniel? (1995), au trezit un oarecare interes. Primul explorează lumea pescarilor din Canare, un mediu închis, tradițional, cu stranii aspirații ascunse spre eliberare, spre evadare atât din chingile unei
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
o să-i pretindă cerului măslini sau provensalul răchițele?” Joseph de Maistre Serile din Sankt-Petersburg „L-am întrebat pe scriitorul rus care e metoda lui de lucru și m-am mirat că nu-și făcea el singur traducerile, căci vorbea o franceză foarte pură, cu o oarecare încetineală datorată subtilității spiritului său. Mi-a mărturisit că Academia și dicționarul ei îl îngheață”. Alphonse Daudet Treizeci de ani la Paris I 1 Încă de copil ghiceam că zâmbetul acela aparte însemna pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-se deasupra clădirii îndesate (al cărei trecut ne era necunoscut) silueta zveltă a unei cupole aurite și a unei cruci. Mult mai mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea de deosebită. Cât despre franceză, o consideram mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină putea face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă din apele negre și vijelioase un oraș legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Mirosul plăcut al unui foc de lemne - mirosul cinei care se apropie - plutea în aer. Căci bunica ne spusese clar într-o zi, vorbind despre orașul ei natal: - Oh! Pe vremea aceea, Neuilly era doar un sat... O spusese în franceză, dar noi nu cunoșteam decât satele rusești. Iar satul, în Rusia, era neapărat un șir de izbe - chiar cuvântul derevnia vine de la derevo - copac, lemn. Confuzia a fost tenace, în ciuda lămuririlor pe care le aduceau după aceea istorisirile Charlottei. La
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în fața perechii imperiale, l-a tutuit pe Țar și, cu iscusință foarte mondenă, i-a sărutat mâna țarinei! Înmărmuriți de atâta dezinvoltură, ne-am ținut respirația... Puțin câte puțin scena s-a precizat. Cuvintele intrusului, învingând depărtarea trecutului și lacunele francezei noastre, și-au regăsit claritatea. Febril, le captam ecoul: Très illustre Empereur, fils d’Alexandre Trois! La France, pour fêter ta grande bienvenue, Dans la langue des Dieux par ma voix te salue, Car le poète seul peut tutoyer les
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să zâmbească pe tânăra țarină venită de la capătul lumiii... Dar, mai ales, palpita în noi, în inimile noastre, asemenea unei grefe miraculoase, deja plină de frunze și de flori, purtând în ea rodul unei întregi civilizații. Da, grefa aceasta era franceza. Și grație acestei ramuri înflorite în noi am pătruns, seara, în loja pregătită să primească perechea imperială la Comedia-Franceză. Am despăturat programul: Un capriciu de Musset, fragmente din Cidul, actul al treilea din Femeile savante. Pe atunci nu citisem nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în viața mea, îmi priveam țara din exterior, de departe, ca și cum nu-i mai aparțineam. Transpus într-o mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii. Mi-a fost teamă că n-am să mai pot să-mi revin, că am să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un handicap, o tară? Nu știam deloc. Am crezut că pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre. Am înțeles că va trebui să ascund cea de-a doua privire asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu adolescenta aceea foarte îngrijită, puțin mai mare decât ea. Acum nu mai spera nimic, se străduia doar să facă o lecție bună. Rapidele priviri disprețuitoare ale elevei sale nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
maternă și nu-și părăsise niciodată patria, nici nu întâlnise vreun reprezentant al lumii capitaliste - o astfel de demonstrație, chiar și total falsificată, cerea o iscusință desăvârșită. Dar Fiodor nu ascundea nimic. Pașaportul Charlottei indica, negru pe alb, naționalitatea ei: franceză. Orașul ei de baștină, Neuilly-sur-Seine, în transcriere rusească, nu făcea decât să sublinieze că era străină. Călătoriile ei în Franța, verii ei „burghezi” care trăiau tot acolo, copiii ei care vorbeau franceza ca și rusa - totul era limpede. Mărturiile false
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pașaportul Charlottei indica, negru pe alb, naționalitatea ei: franceză. Orașul ei de baștină, Neuilly-sur-Seine, în transcriere rusească, nu făcea decât să sublinieze că era străină. Călătoriile ei în Franța, verii ei „burghezi” care trăiau tot acolo, copiii ei care vorbeau franceza ca și rusa - totul era limpede. Mărturiile false care erau smulse de obicei sub tortură, după săptămâni de interogatorii, fuseseră depuse, de data aceasta, de bunăvoie, de la început. Mașinăria a bătut pasul pe loc. Fiodor a fost închis, apoi, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintre Volga și Ural, montând cu brigada lui linii de înaltă tensiune. Mama, dată afară din universitate după crima ei, nu avusese niciodată curajul de a-și reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum franceza aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu că ar fi vrut să impună vreun alt mod de viață, ștergând urmele existenței noastre de altădată. Nu, pur și simplu, trăia cum putea. Și originalitatea familiei noastre - francitatea ei foarte discretă și la fel de îndepărtată de Franța ca și franceza traducerilor tehnice ale mamei mele - s-a estompat de la sine. Mătușa era un personaj descins din epoca stalinistă. Stalin murise de douăzeci de ani, dar ea nu se schimbase. Nu era vorba de o dragoste nețărmurită pentru generalisim. Soțul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în bluză albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea, asemenea beției, dublând lumea cu un miraj înșelător de viu... Strigătul meu se maturiza. Imaginile care aveau să se așeze în cuvinte se învârteau în ochii mei din ce în ce mai repede: Beria, care îi murmura șoferului: „Accelerează! Ajunge-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
notele lui dădeau o impresie de prospețime, asemănătoare cu sunetul delicat al unui clavecin. Am ascultat cuvintele și, câteva secunde, am avut senzația că aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de braț. Și, în timp ce eram aplecat, a murmurat câteva cuvinte scurte, al căror ton ferm și grav m-a surprins. Probabil că, mental, le-am tradus în rusește și le-am reținut așa. Asta a dat o frază lungă, pe când franceza Charlottei a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu spatele lipit de trunchul unui pin imens și privește tăcut sclipirea valurilor stingându-se dincolo de copaci... În traducerea rusească păstrată de memoria mea, vocea Charlottei adăuga pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
casa Charlottei. A doua zi dimineața, m-am trezit cu sentimentul că sunt, în sfârșit, eu însumi. O liniște profundă, amară și senină totodată, se răspândea în mine. Nu mai trebuia să mă zbat între identitatea mea rusă și cea franceză. M-am acceptat. Ne petreceam acum aproape toate zilele pe malul Sumrei. Plecam dis-de-dimineață, ducând cu noi o ploscă mare cu apă, pâine, brânză. Seara, profitând de prima adiere răcoroasă, ne întorceam acasă. O dată ce drumul ne era cunoscut, nu ni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]