19,543 matches
-
pe parcursul a milenii trebuia deci, se poate spune, să pătrundă în umanitate de-a lungul generațiilor. Evident, aceste valori și criterii în culturile tribale primitive (ca și în cele actuale) nu erau scrise, nu erau norme formulate sub formă de fraze. Ele au fost transmise pe cale orală, ca etică a familiei, clanului sau tribului, prin relatări, parabole, asemănări și tradiții. Dar nu fusese întâmplător că se dezvoltaseră norme etice asemănătoare în cele mai răspândite regiuni ale pământului. Erau concentrate pe domenii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
agriculturii, cu aproximativ zece mii de ani în urmă, provocase creșterea semnificativă a populației și în același timp o diferențiere a culturilor, care condusese prin urmare la nașterea civilizațiilor și religiilor evoluate. În acele vremuri normele erau formulate sub formă de fraze și trecute în scris. În unele civilizații erau atribuite voinței divinităților sau după exemplul celor Zece Porunci din Biblia ebraică unui singur Dumnezeu. Aceste porunci s-au transmis din generație în generație de-a lungul mileniilor. Astăzi însă, mi se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este într-o situație limită, răspunsurile sunt dictate de emoții: ce sens are totul? Din ce cauză se întâmplă? Nu știu... Evident sunt și indivizi cinici, astăzi chiar și printre tineri, care termină în grabă cu această problemă rezolvând cu fraze de genul: oricum există corupție peste tot, în politică, în economie și în societate. Totul este distrus și fără sens. Uneori aș vrea să reacționez: într-adevăr lucrurile stau așa? Chiar totul? Sau această realitate ți se pare astfel doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
frumoase celebrări religioase, emoția în fața unei minuni naturale sau culturale, sentimentul de protecție al unui loc sacru, experiența apartenenței la o comunitate care se simte într-o manifestare religioasă de masă, într-o convertire, în intimitatea infantilă cu Dumnezeu... Celebra frază a lui Karl Rahner, adesea citată necorespunzător, "creștinul viitorului va fi mistic sau nu va mai fi deloc 19", este foarte potrivită dacă înțelegem mistica în sens larg, ca experiență religioasă. Însă nedreptățește pe mulți creștini angajați, deloc mistici, iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Isaia: Își vor transforma săbiile în pluguri" (Isaia, 2, 4), cuvinte înțelese în toate națiunile și toate religiile. Războaiele sunt inumane, trebuie împiedicate cu toate mijloacele. Și îndeosebi ideologilor creștini ai cruciadei în America și Europa le trebuie amintită o frază a Nazarineanului: "Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu" (Mt., 5, 9). Tocmai credința într-un Dumnezeu unic comun evreilor, creștinilor și musulmanilor cantus firmus al Sfintei Scripturi este cea care impune o conviețuire
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă a răului nu trebuie să fie reconsiderată, în schimb, dintr-o altă perspectivă. Sfântul Toma d'Aquino, dimpotrivă, a formulat un răspuns clar și sintetic în trei fraze scurte: "nec vult, nec non vult, sed permittit". Dumnezeu nu vrea răul, deci este infinit bun, drept și sfânt. Dumnezeu însă nu vrea nici ca răul să înceteze să mai existe: altfel nu ar exista cu adevărat nici un fel de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Dumnezeu a teologilor creștini, adesea folosită în mod excesiv, se dovedește foarte expusă criticii. Așadar, nu pot să mă sustrag întrebării ce urmează. Un Dumnezeu crucificat? După cel de-al Doilea Război Mondial teologii creștini, făcând referire la o frază a lui Dietrich Bonhoeffer, nu de puține ori au încercat să depășească problematica suferinței prin ipoteza unui "Dumnezeu în suferință". Dumnezeu este "impotent și slab în lume" și tocmai într-o astfel de condiție poate să rămână lângă noi și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pare mult mai potrivită o teologie a tăcerii. Dacă l-aș cunoaște aș fi El", spune un proverb ebraic. Iar unii teologi evrei, care în fața suferinței imense a Holocaustului preferă să renunțe la a-l justifica pe Dumnezeu, citează doar fraza lapidară ce urmează relatării morții celor doi fii ai lui Aron, uciși de focul divin: "Aron tăcea" (Lev., 10, 3). Nici unul din marile spirite ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să integreze și depășească lipsa adevărului, a binelui și a umanului: nu doar tot ceea ce este pozitiv, dar și tot ceea ce este negativ, suferința, vina, moartea și lipsa oricărui sens. Iată un concept pe care l-am exprimat într-o frază în concluzia cărții mele A fi creștin, ca rezumat a șase sute de pagini de reflecții aprofundate, o frază pe care până în prezent, multe decenii după, nu doresc să-i schimb nici un cuvânt: "Urmându-l pe Isus Cristos Omul în lumea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și tot ceea ce este negativ, suferința, vina, moartea și lipsa oricărui sens. Iată un concept pe care l-am exprimat într-o frază în concluzia cărții mele A fi creștin, ca rezumat a șase sute de pagini de reflecții aprofundate, o frază pe care până în prezent, multe decenii după, nu doresc să-i schimb nici un cuvânt: "Urmându-l pe Isus Cristos Omul în lumea de azi poate Trăi, acționa, suferi și muri autentic uman: În fericire și suferință, în viață și moarte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în lumea de azi poate Trăi, acționa, suferi și muri autentic uman: În fericire și suferință, în viață și moarte, Cu sprijinul lui Dumnezeu și rodnic în a-i ajuta pe ceilalți". Totuși, pentru mine își menține importanța sa această frază din introducerea cărții citate mai sus: "Autorul a scris această carte nu pentru că se consideră un bun creștin, ci fiindcă vede în a fi creștin o valoare pozitivă deosebită". În acest context, din perspectiva tuturor sarcinilor și grijilor vieții, rămâne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
soi de incognito. Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
posibilitatea de a-și saluta viitoarea logodnică, chiar și cu un simplu bună seara, contele de Olivares și restul consilierilor spanioli s-au privit cu gravitate Înainte de a-i comunica Alteței Sale, cu multă dibăcie diplomatică și mari Întorsături de frază, că paște, murgule, iarbă verde! Nimeni, nici măcar un principe de Wales, care de altfel nu fusese Încă prezentat oficial, nu-i putea vorbi infantei doña María, nici nu se putea apropia de ea sau de oricare altă doamnă din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
câte Îmi aduc aminte... Însă a doua este aproape o noutate pentru mine. Poate că domnia ta, don Luis, ca secretar al Maiestății Sale și bun cunoscător al birocrației și dedesubturilor Curții ești mai la curent. Favoritul vorbise foarte rar, lungind frazele, cu mari pauze Între ele, neslăbindu-l din ochi pe noul venit. Acesta stătea În picioare, ascultând, și din când În când furișa câte o iute privire spre Diego Alatriste. Căpitanul se ținea deoparte, Întrebându-se cum naiba se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lor exagerată. Acum putem în sfârșit să scăpăm de toți! Las pradă focului operele complete ale lui Heinrich Heine și Heinrich Mann, tipărite la Berlin, Leipzig și München, cu dreptuti de reproducere, cu tot! Strittmatter a părut să adreseze ultimele fraze mai curând sie însuși și calului decât dictafonului. Nu, pe Dumnezeu, el nu se va preta la compunarea acelui discurs! Scriitorii se pretează la orice. Acesta este cel mai mare defect al literaturii. Dar el se va proteja și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gândesc adesea la Erwin Strittmatter - nu neapărat la demnitatea simplă cu care se ținea pe spinarea calului și la capacitatea de a manevra dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe care el le stabilise pentru creația artistică nemuritoare: Alternează frazele scurte cu unele lungi! Amestecă psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai des. Am păcătuit cu cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, am fost nefericit. Nu, nu putea fi nefericirea cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, dar era un sâmbure de adevăr în fraza asta... Avem datoria să încercăm să fim fericiți, să luptăm pentru asta. Își dădu seama că nu-l mai leagă mare lucru de Camelia, că nu o mai dorește așa... Nu mai era sigur că o iubise vreodată sau că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
decât de un inițiat. Totul poate fi luat drept o preocupare maniacală, apreciere oarecum justificată, avându-se în vedere că eu sunt, în același timp, creatorul, exegetul și, nu mai puțin, apologetul acestui insolit sistem de a desena litera, cuvântul, fraza. Dar, în caz de nereușită, va rămâne scriitura, povestea vieții mele în alb-negru, necolorată, nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cetățile noastre fiind minime. Bătrânii sunt - la rândul lor - foști cavaleri, așa că, de fapt, toți cei care stabilesc textul actului amintit sunt niște războinici, nicidecum mari cunoscători într-ale Cancelariei. De fiecare dată, Caligraful este cel care șlefuiește și armonizează fraza. Cu excepția finalului, mereu același, o mică osana. Toată lumea îl știe pe dinafară. „Pacea aceasta va fi precum Lumea veșnică, un dar al Celui de Sus, amin.” Și urmează semnăturile. Mizând pe această arhicunoaștere a rândurilor mai sus amintite, care nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
docilă, nu s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu și sensibilității ei. Situație în care reiau, calm, fraza, cuvântul, silaba. Răspunsul vine domol și sigur, bine conturat. Colaborăm statornic; este elementul esențial într-o conviețuire. Nu avem acte care să ateste legătura noastră. Sunt vremuri noi, ne adaptăm. Chiar și câștigăm ceva bani împreună. Eu scriu povești. Erika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pusă în operă." (pag. 58) O interesantă, mai ales pentru amatorii de cancanuri, scotocire a latențelor homoerotice ale personajelor poartă cu sine premisele decodării unora dintre evenimentele cuprinse în roman. Către ce trimite, la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În sfârșit, o poveste
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
4 și 6 ani, psihologii au observat că aceia care au fost expuși mai mult timp la literatura pentru copii decât la desene animate televizate au mai mare capacitate de empatie [...]. 4 puncte 5. Transcrie două propoziții subordonate diferite din frază următoare, precizând felul acestora: Când sunt scrise bine, românele constituie în sine povești despre viața, care îl încurajează pe cititor să înțeleagă mai bine profunzimea experienței umane. 4 puncte 6. Construiește o frază alcătuită din două propoziții în care să
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
5. Transcrie două propoziții subordonate diferite din frază următoare, precizând felul acestora: Când sunt scrise bine, românele constituie în sine povești despre viața, care îl încurajează pe cititor să înțeleagă mai bine profunzimea experienței umane. 4 puncte 6. Construiește o frază alcătuită din două propoziții în care să existe o propoziție subordonată predicativa, introdusă prin conjuncția subordonatoare să. 4 puncte B. Redactează, în 80-150 de cuvinte, o scurtă narațiune în care să prezinți o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
personalitățile culturii noastre din veacul trecut - scrie Iordan în biografie - nici lui Costache Negruzzi nu i se cunoaște data exactă a nașterii") rodesc, nu o dată, spectaculos. Citim, într-o viață rezumată în patru pagini, căreia scurtimea, în luștri și în fraze, îi dă ritm, că subiectul acestei novele rescrise academic a fost, pe rînd, diac, apoi căminar, postelnic, director al Teatrului Național, cu Alecsandri și Kogălniceanu, ministru de finanțe, deputat, membru fondator al Academiei Române. Repede urcare, în timpuri tot așa de
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
în proiecte și grosolană în realizări. Parcă noi toți nu mai meritam ajutorul lui Dumnezeu, deși încă nu se ajunsese la gradul de răutate și ură fără de care azi nici nu-ți mai poți concepe existența. Îmi dau seama că frazele mele sună în urechile generației ce mănâncă Derrida, Deleuze și Foucault pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să mă lecuiască și de excesele vieții
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]