8,103 matches
-
PAN, George Demetru (pseudonim al lui Dimitrie Gheorghiu; 21.X.1911, Piatra Neamț - 22.X.1972, București), poet, prozator și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Vasile Dumitru. Frecventează cursurile școlii primare și câteva clase de liceu la Piatra Neamț, întrerupându-și studiile din cauza sănătății șubrede. Funcționează o vreme ca bibliotecar, apoi ca secretar de redacție la revista „Petrodava” din Piatra Neamț (1933-1934). Pleacă la București, unde lucrează ca redactor la
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
, Nicolae (1.III.1954, Șcheia, j. Iași), poet. Este ultimul născut dintre cei unsprezece copii ai Rozei (n. Ailenei) și ai lui Toader Panaite, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală, frecventând apoi, la Iași, Școala Întreprinderii Mecanice de Material Rulant Nicolina (1969-1972), Liceul „Emil Racoviță” (1973-1979) și cursuri în domeniul informaticii (1981- 1985). Are diferite profesiuni: pedagog, îndrumător de practică profesională, operator comercial, funcționar, proiectant. După 1989 este redactor la diferite
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
, Svetlana (22.VIII.1928, București), eseistă. Este fiica Tatianei Matta (n. Olsevschi), profesoară, și a lui Walter Matta, inginer. Învață mai întâi la Ismail (cursurile primare și gimnaziul), apoi la București, unde urmează Școala Centrală și frecventează doi ani Academia de Belle Arte și Conservatorul. În 1950 este expulzată, împreună cu familia sa, în Elveția. După studii de romanistică la Zürich și Paris, obține în 1955 un doctorat în litere, cu teza Existence poétique de Bacovia. Este profesoară
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
narative proprii modernității, în cadrele unui demers structural realist și cu rol edifiant, subordonat unui mesaj moral. Eseistica lui P. privește trei domenii, ilustrate cu intensitate diferită. Primul, abordat în tinerețe, este cel al comentariului de artă plastică. Al doilea, frecventat consecvent o periodă de timp, este circumscris culturii sud-americane: Introducere în literatura Americii Latine (1965), Schițe pentru un portret al Americii Latine (1966), Scriitori latino-americani (1966), Nepoții șarpelui cu pene (1967), Profiluri hispano-americane contemporane (1968), Individualitatea literaturii latino-americane (1973), precum și
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
, Tudor (11.VI.1883, Țepu, j. Galați - 16.X.1921, Chișinău), folclorist și prozator. Urmează școala primară la Țepu (1891-1893) și Tecuci (1893-1895), cursurile gimnaziale (1895-1899) și Școala Militară la Iași (1899-1904), frecventând apoi Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București (1904-1906). Din 1907 predă istoria la școala gradelor inferioare din Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Întemeiază împreună cu G. Tutoveanu și Toma Chiricuță Academia Bârlădeană (1 mai 1915), se află printre
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
începutul lui 1951 ajunge la Câmpulung, în Muscel, unde îl reîntâlnește - se cunoșteau dinainte de război - pe Constantin Noica, aflat acolo cu domiciliu obligatoriu din 1949, ca fost moșier. Începe „stagiul” de cinci ani de la Câmpulung, în cursul căruia P. îl frecventează aproape zilnic pe filosoful cu zece ani mai vârstnic decât el, al cărui discipol entuziast devine. Sub îndrumarea lui Noica învață limba greacă. Îl citește în original, integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Șincai”, iar în 1945 Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie. Un timp a profesat avocatura în Baroul Ilfov, apoi a lucrat pe șantierul petrolifer Moinești-Bacău și multă vreme a fost economist într-o întreprindere de construcții. A frecventat cenaclul „Titu Maiorescu” (București), ai cărui membri erau mai cu seamă juriști. Debutului din 1939 în „Curentul magazin” i-au urmat colaborări sporadice la „Prepoem”, „Tribuna tineretului”, „Chemarea vremii”, „Universul literar”, „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Transilvania noastră”, „Era nouă
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
cade în bătălia de la Târgu Jiu, în timpul primului război mondial. P. va urma cursurile școlii primare din localitatea natală, două clase la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, iar pe următoarele, până la absolvire, la Liceul Militar din Chișinău (1927-1934). Frecventează apoi, în paralel, Școala de Ofițeri de Infanterie și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea critică literară și estetică (1934-1937). Debutul se produce în 1932, la revista „Crai nou” din Chișinău, unde era și redactor. Colaborează
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
a României contemporane, se face în permanență legătura cu trecutul, câștigă relief pasiunea pentru pictură și muzică a autorului, cât și cea pentru literatură, sunt evocate plastic personalități pe care acesta le-a cunoscut, este restituită atmosfera unor medii intelectuale frecventate în decursul a jumătate de secol. De la satul românesc buzoian și de la lumea medicală bucureșteană notațiile trec la aspecte din timpul celui de-al doilea război mondial și din perioada comunistă. Câteva comentarii atrag atenția prin capacitatea lui P. de
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
, Oskar (20.X.1927, Sibiu - 4.X.2006, Frankfurt am Main), traducător. Este fiul lui Oskar Pastior, profesor de desen și fotograf. Frecventează Liceul Brukenthal din orașul natal. Va fi deportat, împreună cu conaționalii săi sași din contingentele tinere, la muncă obligatorie în bazinul carbonifer al Donețului, în intervalul 1945-1949. După repatriere își face stagiul militar și prestează diferite munci pe șantiere. Studiază germanistica
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
biserică la Chișinău. O continuă la Biserica Sfinților și la biserica Olari din București. Câțiva ani la școala de psaltichie a lui Petru Efesiu (1816-1819), unde învață și meșteșugul tiparului, și, abia la 36 de ani, o încercare de a frecventa clasa a patra de franceză la Școala de la „Sf. Sava” - cam la atât se limitează învățătura lui sistematică. Iar cariera de psalt și de profesor de muzică religioasă și-a făcut-o unde și după cum îl mâna soarta: la biserica
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
primară la Topoloveni, urmează la București, ca bursier al statului, Liceul „Matei Basarab” (1937-1945), unde îl are profesor pe Perpessicius, de care se apropie ca de un părinte spiritual. Trece la Universitate, la Facultatea de Pedagogie-Psihologie (1945-1949), pe care o frecventează în paralel cu cea de Litere și Filosofie, aici avându-i profesori pe G. Călinescu, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Mircea Florian. În l952 e arestat, judecat și condamnat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale” și face doi ani de închisoare politică
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
PÂRVU, Sorin (29.IV.1946, Mihălășeni, j. Botoșani), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Elenei Pârvu (n. Panu), funcționară, și al lui Constantin Pârvu, profesor de limba și literatura română. Frecventează cursurile școlii din Răuseni, județul Botoșani, urmează la Iași Liceul „C. Negruzzi” (1960-1964), Facultatea de Filologie, secția engleză-română (1964-1969) și Facultatea de Istorie-Filosofie (1970-1975) din cadrul Universității „Al. I. Cuza”. Sub îndrumarea lui Silvian Iosifescu, elaborează teza de doctorat Romanul comportamentului
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
, Ion (13.VI.1951, Slobozia-Trăznitu, azi Slobozia (Popești), j. Argeș), critic literar, eseist. Este fiul Mariei (n. Zuluf) și al lui Theodor Pecie, țărani. Frecventează clasele primare și gimnaziale în localitatea natală, iar între 1966 și 1970 urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești. Ca student (1973-1977) la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este redactor la revista „Echinox”, în paginile căreia
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
Pascu, funcționar public. Urmează Școala Primară „Vasile Conta”, apoi, în 1894-1895, cursurile Liceului Național din Iași, pe care le continuă la Liceul Internat din același oraș, unde îl are ca profesor de literatura română pe G. Ibrăileanu. În intervalul 1901-1907 frecventează Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, având ca profesori, printre alții, pe A. Philippide, A. D. Xenopol, P.P. Negulescu. Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
, Alfred (24.XI.1906, Cernăuți - 14.VIII.1991, Düsseldorf, Germania), poet și traducător. Este fiul unui funcționar care în timpul primului război mondial s-a retras, împreună cu familia, la Viena, unde K. frecventează întâile clase ale gimnaziului. După 1918, întors în orașul natal, a absolvit cursurile unei școli medii germane. Efectuează stagiul militar la Satu Mare și este apoi student la Wroclaw, nereușind însă, din motive materiale, să-și termine studiile în domeniul germanisticii
KITTNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287718_a_289047]
-
Voiculescu) și al postelnicului Ioan Kirițescu și a văzut lumina zilei în mahalaua Spirea Veche. Rămas de timpuriu orfan de tată și având o soră și un frate mai mici, a găsit cu greu mijloace pentru a merge la învățătură. Frecventează mai întâi o școală primară catolică și, în continuare, Gimnaziul „Mihai Bravul” și Liceul „Sfântul Sava”. Obține bacalaureatul în 1894; în toamna aceluiași an se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de științe naturale, pe care
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
acestea au fost asociate cu rațiunea și știința, cu secularismul și antiiraționalul, de fapt cu întreaga cultură a primei modernități. Rămâne să considerăm în ce măsură asemenea opțiuni au fost menținute și în modernitatea noastră târzie, întrucât o asemenea întrebare este intens frecventată în modernitatea reflexivă. Odată cu Marx, dar și cu Tocqueville, Comte sau Weber, conceptul de clasă socială a devenit unul dintre cele mai frecvente în analiza modernității inițiatoare și consacrate. Clasa grupează indivizii pe axa proprietății, dar îi și diferențiază și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
odată cu revoluția industrială, producția economică a început să fie separată de familie, mutată în fabrică sau în birouri de producție. Bărbații s-au angajat pe calea muncii salariate, femeile s-au limitat la activitățile casnice, iar copiii au început să frecventeze obligatoriu școala primară. Ilustrativă pentru această tendință este schimbarea ce s-a produs ca urmare a industrializării în structura ocupațională a bărbaților. Gospodăriile familiale centrate pe activități economice tradiționale în agricultură sau meșteșuguri sunt pe cale de dispariție, multe deja au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1 154 721 000 546 106 000 90% 19,7% Sursă: UNESCO World Education Report, 1999 După începutul noului secol (și mileniu), unul din cinci (în unele țări și regiuni mai dezvoltate, din patru) locuitori ai globului au ajuns să frecventeze un anumit nivel al educației formale. Dacă adăugăm și pe cei cuprinși în programe de formare continuă sau de dezvoltare profesională, unul din trei (în unele țări, chiar din doi) locuitori participă în sisteme de educație și formare sistematică. În comparație cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de timp petrecută în școală. Aceasta este o schimbare fundamentală în stilul și modul de viață, dacă am compara-o cu așteptările specifice începutului sau mijlocului secolului trecut. La începutul secolului XX, un elev care începea școala era „obligat” să frecventeze patru ani de învățământ primar, dar mult prea mulți din mediul rural nu aveau nici școli, nici personal didactic și nici posibilități suficiente pentru a se conforma unei prescripții legale. Până la mijlocul secolului, situația nu s-a schimbat radical, pentru ca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
decât cultura fabricării și comercializării hamburgerilor? Nu-i asta o blasfemie care nici în discuțiile de doi bani n-ar fi acceptabilă? O fi pentru unii, dar paralela lor aduce în prim-plan, pe de o parte, o universitate acreditată, frecventată de mulți, chiar dacă nici unul dintre universitarii vreunei universități consacrate de istorie nu ar accepta coșmarul gândului de a o include în rândurile instituțiilor academice, iar pe de alta, o universitate clasică, renumită pentru realizările ei mai vechi sau mai noi
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fiecare a doua persoană tânără să se aștepte să studieze într-o instituție de învățământ superior. În numai zece ani, din 1991 până în 2001, s-a ajuns ca orice tânăr în vârstă de 17 ani să aștepte, în medie, să frecventeze circa 2,5 ani un program de studii universitare, iar proporția celor cu diplome universitare a crescut cu 10%. Totodată, circa 20% dintre studenți au vârste de peste 30 de ani, ceea ce înseamnă că pe lângă studenții tineri tradiționali a apărut categoria
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tradițional, ea se baza pe mobilitatea studenților și a personalului. Mai recent însă, sub impactul tehnologiilor informației și comunicării (TIC), mobilității tradiționale i s-a adăugat mobilitatea programelor de studii. În loc ca studentul să se ducă în străinătate pentru a frecventa un program de studii, iar profesorul să predea un curs, programul este adus în casa ori în orașul studentului. Numărul studenților beneficiari crește foarte mult, impactul calitativ poate fi important, competiția dintre universități crește și se internaționalizează. Mobilitatea programelor de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
MIHĂILĂ, G.[heorghe] (7.IX.1930, Dăișoara, j. Brașov), slavist, filolog și istoric literar. Este fiul Ilenei (n. Oancea) și al lui Gheorghe Mihăilă, țărani. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Mircea Eliade” din Sighișoara (1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi în 1953, specializându-se ulterior sub îndrumarea lui Emil Petrovici și a lui Al. Rosetti. Își
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]