5,324 matches
-
nu. Dacă l-ai văzut, te rog, te rog spune-mi ce a scris, am implorat-o. E important. E în joc viața mea. Nu l-am văzut, mi-a răspuns ea liniștită. Nu înțelege, m-am gândit cu o frustrare mută. Nu-și dă seama cât e de important. Ce scriu oamenii de obicei în chestionarele astea? am întrebat cu o voce tremurătoare. Chestii îngrozitoare? —Uneori, mi-a răspuns ea. Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o cheamă? —Audrey Hepburn? am întrebat eu plină de speranță. —Nuuuuu, a zis mama dând din mâini în semn de frustrare. Of, cum o cheamă? M-am întrebat dacă știa cine e Linda Fiorentino. —Linda Fiorentino? am îndrăznit să întreb. îUn tip îmi spusese odată, la o petrecere, că semăn cu Linda Fiorentino, iar eu am fost așa de măgulită încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă lase să merg la baie. Cum disperarea creștea pe măsură ce clădirile îmi închideau ușile în nas și-și întorceau fețele de la mine. Nicăieri, nu puteam să mă duc la baie, practic nicăieri. Acum aveam, din nou, aceleași sentimente de neputință, frustrare și nevoie chinuitoare, de nesuportat. Spre groaza mea - care făcea să-mi înghețe sângele în vene - toate barurile pe lângă care treceam erau închise. Du-te acasă. Du-te dracului! —La ce oră se deschid barurile? am întrebat un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
solicitante. Am încercat să zâmbesc, dar mușchii mei faciali au refuzat să coopereze. — O să trecem și peste asta, Claire, mi-a răspuns David, consolator. M-am ascuns rapid la mine în birou, pentru ca David să nu-mi vadă lacrimile de frustrare care începuseră să-mi înțepe ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată la serviciu. Cu toate că văzusem duzini dintre colegii mei făcând chiar asta. Toaleta femeilor de la etajul doisprezece răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
serviciul i-a solicitat atenția în fiecare... — Of - serviciu, serviciu, serviciu, a întrerupt-o Lucille pe mama. Era limpede că nu accepta să audă genul ăsta de scuză. — Ei, bine măcar că în felul ăsta ai venit tu în oraș. Înțelegeam frustrarea lui Lucille: rochia devenise singura mea responsabilitate legată de nuntă, iar eu o făcusem lată. Ca să mă apăr, măcar parțial, puteam spune că volumul de muncă de la serviciu atinsese cota critică. De când Vivian aflase de logodna mea, fusesem nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu e vorba de faptul că fac numai ce zice ea. Sigur că gândesc și eu. și te iubesc. Mă faci foarte fericit... — Randall, gândește-te cum te face Coral să te simți. Randall a clătinat din cap cu o frustrare disperată. — S-a terminat, Claire. De câte ori... — Gândește-te doar la felul în care te face să te simți, Randall. Randall a încetat să mai clatine din cap. Pentru câteva clipe, nici unul dintre noi n-a mai scos nici o vorbă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de tare să fi fost. — Și ce știți despre viață dacă nu sunteți însurat? întrebă cu brutalitate Eva. De-acum alcoolul polonez i se urcase la cap și, o dată cu el, simți cum urcă în ea și un teribil sentiment de frustrare. — Bărbații. La ce-s buni bărbații? Nici măcar nu-s în stare să păstreze o casă curată. Uitați-vă la camera asta. Atâta vă cer! Uitați-vă! își flutură brațele ca să-și sublinieze ideea și husa ce o învelea căzu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de obscuri membri ai sectei. O fi deprinzând, printre atâția exemplari membri ai Organizației-model, eficiența mută. Doar mimică și cod? N-ar fi decât desăvârșirea, de fapt, a premisei de caracter, revelată încă în urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea, lipsa de umor? Furia contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare și să se descurce? Ura contra frumuseții la care râvnea și a inteligenței care îl umilea și a bunătății, în care nu credea? Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și iarăși la... Argentina. Horoscopul familiei, bineînțeles... Despre fratele fugit la Buenos Aires, îmbogățit și senilizat, dar și despre similarități politice cu țara de departe relata imprudentul. Moaca mereu scârbită, scuipând cuvintele de undeva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar n-ai fost atent, deși pari atent la toate. Nu ești, de fapt. Nici nu poți fi, nu ești destul de nepăsător. Nu ești nepăsător, nu poți fi atent. Lumea vă crede foarte deștepți, domnule Vancea. De aici, poate, și frustrările, ura. Dar vă lipsește nepăsarea. Nu e semn de mare deșteptăciune, crede-mă. Nu e mare brânză să tot alergi cu limba scoasă după iubire. După toate câte vi s-au întâmplat, tot cu limba scoasă... după iubire. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Celan sau atmosfera claustrofobă a terorii în creștere din Badenheim 1939 de Appelfeld.“ (LARRY WOLFF, The New York Times Book Review, USA, 25 iunie 1995) * „Câinele mut Dingo, Holocaustul uitat: marele roman al lui Norman Manea despre România... În timp ce est-germanii înconjoară cu înghețată frustrare arhiva poliției lor secrete, aici (în Plicul negru), o de-a dreptul mitică fantezie iluminează teroarea Securității în vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest conflict suspendat, cu atât frustrarea mea era mai mare. — Îți e dor de mama, nu-i așa, Lucy? am întrebat-o într-o seară. — Îmi e grozav de dor de ea, mi-a răspuns. Mi-e așa de dor, că mă doare inima. Și vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
blocajele de circulație, Îmi vine să urlu la el furioasă. În loc de asta, mă mărginesc Însă să spun politicoasă: — Deci... cam În cât timp credeți că ajungem ? — Cine poate ști ? Mă las să cad Înapoi pe banchetă, cu stomacul strâns de frustrare. Trebuia să fi mers undeva În Clerkenwell. Sau la Covent Garden. Doamne, ce tâmpită sunt... — Emma, nu-ți face probleme, spune Jack. Sunt sigur că, odată ajunși acolo, o să fie perfect. — Sper, zic cu un surâs slab. Nu sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
treaba, a intervenit ceva. Trebuie să schimb două vorbe rapide cu el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK, zic ridicând vag din umeri. Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Sunt doar Încântată ! Îi zâmbesc cât de radios pot, după care aștept până când se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămân nemișcată, Încercând să fac abstracție de panica ce-mi dă târcoale, Încercând să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Omul care venise din Germania să vândă o duzină de ilustrații prost retușate de la Dresda, foarte guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud... (Cele 230 de gravuri licențioase din colecția prințului Friedrich August I al Saxoniei, zis „Der Starke“ din cauza tăriei sexului, au ajuns anul ăsta în galeriile Castelului din Dresda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
minte partea ironică a vieții lui, cu care putea să înceapă romanul la care scrie acum. Pe când era înconjurat de adulatori, generalul scrisese numai romane de dragoste, citite ca lectură obligatorie în școli; romane care erau în mod evident expresia frustrărilor amoroase. Așa cum nu și-a permis slăbiciunea somnului, nici amorul nu era pentru el, avea patru copii recunoscuți, făcuți în izbucniri animalice de hormoni, fără nici un pic de dragoste în sensul pur. Prin curtea unde tocmai a intrat, cu însoțitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
niciodată efectiv cu el, așa‑i? continuă mama, băgând perna în sacul transparent. În carne și oase. Pe urmă a apărut chestia aia în ziare că ar fi burlac... N‑a zis că e burlac! Glasul îmi devine strident de frustrare. A zis că n‑are nimic de spus! Mamă, ți‑au spus vreodată Janice și Martin că nu mă cred? — Nu! Mama își ridică bărbia mândră. N‑ar îndrăzni să‑mi spună una ca asta în față. — Dar știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clintit. Ai putea... ai putea măcar să‑mi arăți puțină înțelegere. — Să‑ți arăt puțină înțelegere, mă îngână Luke pe un ton alb. Știu că mi‑am făcut‑o cu mâna mea... Da! Așa e! Vocea lui Luke explodează, revărsându‑i frustrarea acumulată și, în fine, se întoarce și mă privește. Becky, nimeni nu te‑a obligat să te duci și să cheltuiești atâția bani! Știu că‑ți place să te duci la cumpărături. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, să cheltuiești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
continue. Își ia farfuria, o duce în baie, aruncă găluștele în vasul de toaletă și trage apa. Se închide acolo și plânge în hohote. El vine, bate la ușă și se roagă de ea să-i deschidă. Totul e din cauza frustrării mele. Îmi cer scuze. Mi-e teamă. Mă tem că vei fi dezamăgită și c-o să mă părăsești. La miezul nopții, ea deschide ușa de la baie și iese. Îi spune că nu mai poate sta cu el. Nu e capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
importantă, Mao îi dă afară pe tovarășii lui. Își ia o zi liberă ca să și-o petreacă cu copii. Mai rar, își însoțește soția la vreun spectacol ca să vadă o operă, o orchestră sau o trupă de cântăreți populari. Simțind frustrarea soției, își pune calul la dispoziția ei. După numai câteva lecții de la Micul Dragon, sunt în stare să călăresc singură. Cu un pic de exercițiu, devin curând foarte sigură pe mine. Împrejurimile Yenanului sunt perfecte pentru călărie, teren deschis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar fugi, stricând totul? Nu, nu mergea așa. Lucrurile trebuiau rezolvate. Problema cu maimuțele trebuia rezolvată și pacea reinstaurată. Și, categoric, își zicea el după întâlnirile și discuțiile din ziua respectivă, nu se putea lăsa nimic la voia incapacității birocratice. Frustrarea sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea. Numai că în spatele frustrării sale se ascundea ceva mai mult: o tristețe teribilă și un sentiment de vulnerabilitate pe care nu dorea să le analizeze, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pacea reinstaurată. Și, categoric, își zicea el după întâlnirile și discuțiile din ziua respectivă, nu se putea lăsa nimic la voia incapacității birocratice. Frustrarea sa crescuse constant pe parcursul planurilor și ședințelor de mai devreme din ziua aceea. Numai că în spatele frustrării sale se ascundea ceva mai mult: o tristețe teribilă și un sentiment de vulnerabilitate pe care nu dorea să le analizeze, deși se suprapuneau cu preocupările sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scriitor. De asemenea lui Ali Gunn, de la Curtis Brown, și lui Susan Sandon și echipei ei de la Random House pentru cuvintele de încurajare... dar, mai presus de orice, le ofer recunoștința mea tuturor soțiilor numărul doi care mi-au mărturisit frustrările lor cu atâta generozitate și umor. Știți voi cine sunteți! Prima nevastă e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciuntc " Prima nevastă e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciun" Scoțând un oftat drăgălaș, dar nu destul de puternic ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de natură personală nu era atât de importantă încât să nu poată fi evitată. Așa că Julia și-a îngropat adânc toate presimțirile negre. Le-a îngropat în locul acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]