15,687 matches
-
ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă un șut un fundul obraznicului care Îl lovise, un mârlan prost Îmbrăcat, cu o față abrutizată. Dar omul Îi ieșise din raza de acțiune, resorbit de fluviul de trupuri. Abia atunci Își dădu seama de neobișnuita agitație din jurul său. Din spate, presiunea lumii aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
examinare mai atentă, o tentativă grosolană de decor: la unul din capete, obișnuita mână necioplită schițase un soi de cavernă ce dădea spre un plai deșertic, Întrerupt ici și acolo de fragmente de stâncă și de câteva tufișuri scheletice. Din fundul acestei deschideri izbucneau niște lungi limbi roșii, o jerbă de flăcări incandescente. În partea opusă, un palid albastru de fond acoperea Întreaga suprafață a pânzei, Întrerupt de petele alburii ale unor nori Împrăștiați la nimereală, În timp ce o serie de cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prea mare. Nu, mă tem că Cerul al Treilea s-ar fi Întunecat oricum, chiar fără intervenția lui Satan. Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puțin de un sfert de oră, mașina se afla În fața unei porți metalice care s-a deschis, lăsându-ne să pătrundem În curtea pietruită cu grijă. Am coborât fără un cuvânt și l-am urmat pe aleea care ducea spre fundul Împădurit al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întreagă această istorie flamboaiantă cu Centrul și enigmele lui, veritabile sau Închipuite de creiere inflamate, Între care și al meu? Incinta era compartimentată simetric: câte trei corpuri pe laturile lungi, situate În dreapta și-n stânga intrării, și Încă unul În fund, acoperind peretele opus porții lângă care mă oprisem. Între ele, spații de trecere, hai să le spunem coridoare, iar undeva În mijlocul coridorului principal, o masă dreptunghiulară, ca acelea plasate În saloanele de conferințe ale marilor hoteluri. N-am Înțeles la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-a luat-o de nevastă, trecând peste blestemul părinților și-ai celor de pe canalul lui, orașul a râs cu lacrimi, căci în alaiul nupțial gondola sărmanei fete era spartă și perechea era cât pe-aci să se ducă la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri de onoare ai fetei, scoțându-i pe cei doi miri din apă și ducându-i așa ciuciulete în fața altarului. De aici a rămas și celebra vorbă venețiană: „Dacă ai gondola spartă, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
banilor, l-au luat cu asalt de la 14 la 93 de ani, cât a apucat să trăiască respingându-le, eu nu mai aveam cu cine să mă joc „de-a genunchiul” - urmă povestea sa căpitanul Tresoro, apropiindu-se vertiginos de fundul farfuriei. La înmormântarea lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sec. al XIX-lea, nu va putea fi înlocuită cu nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și mijloacele materiale șederii aici. — încă o dată mă plec în fața adâncii dumneavoastră intuiții - răspunse Metodiu. Noi, chiar de-am vrea, n-am putea ajuta cu nimic împlinirea acestei vechi dorințe, căci toți galbenii noștri se duc în acel sac fără fund care e Stambulul, nemaivorbind că la marginile pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva flăcăi mintoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrea, n-am putea ajuta cu nimic împlinirea acestei vechi dorințe, căci toți galbenii noștri se duc în acel sac fără fund care e Stambulul, nemaivorbind că la marginile pământului nostru stau alții, cu saci mai mici, dar tot cu fundul lipsă. Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva flăcăi mintoși, arși de dorința de a-și potoli setea de credință pe malurile Tibrului? — Ei, ce zici, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că era nevoie să lucreze cu schimbul în timpul nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de trei metri în diametru, dar după două săptămâni de săpat fără odihnă, doar un om putea să se miște cu oarece ușurință pe fundul lui, asudând din greu în timp ce umplea cu nisip și pietre coșărcile pe care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să nu provoace o prăbușire bruscă a nisipului. Pământul era destul de uscat, căci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o găsească. Într-o noapte, când Ajamuk lucra la peste douăzeci și cinci de metri adâncime, din cauza presiunii foarte mari, o bucată de piatră se desprinse la vreo zece metri deasupra lui, îl lovi în cap și-l lăsă inconștient, îngenuncheat pe fundul puțului cu fruntea rezemată de zid. Nisipul care ieșea din golul lăsat de piatră începu să se scurgă precum o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în fiecare zi avea ocazia să-și arate chipul cel mai lugubru. Nu în fiecare zi putea să-și prindă victima într-un mod atât de lent, crud și sofisticat. Nu în fiecare zi reușea să scape de rutină. Pe fundul unui puț sec, în mijlocul celui mai fierbinte deșert, aproape fără aer, în întuneric, cu nisipul ce i se scurgea drept în creștet, deznădăjduitul Gacel nu putu să facă nimic pentru a salva viața fratelui său. Când își dădu seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
după ce-o să se termine totul, probabil conștiința mea o să se liniștească și la anul voi accepta din nou slujba asta... Era încă noapte când Nené Dupré puse în mișcare elicea, se asigură că încărcătura era bine stivuită, bău până la fund o ceașcă de cafea caldă și tare și, legându-și centura de siguranță, se pregăti să decoleze. Nu avea nevoie de lumină, indiferent de direcția în care trebuia să zboare deasupra nemărginitei întinderi sahariene, unde știa că nu va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare, avu senzația că se scufundă pe veci într-un abis fără fund. Gacel îl lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele. Lăsă o parte din animale să bea, convins că stomacurile lor erau în stare să digere uleiul fără să se îmbolnăvească, și oricum nu mai conta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apucându-l de un braț, îl saltă ca pe un fulg, făcându-i loc în spatele lui, pentru ca apoi să se întoarcă fără grabă la adăpostul sigur din munți. Când Julio Mendoza îi comunică lui Bruno Serafian vestea proastă că pe fundul butoiului mai rămăseseră doar câțiva litri de apă și cinci gloanțe, armeanul încercă din răsputeri să se controleze, ca să nu le transmită cumva oamenilor săi panica ce se înstăpânise dintr-o dată pe sufletul său. Doar în câteva minute, datorită unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un nord-american înalt și slab, veteran din războiul din Golf. — Care? — Să mergem toată noaptea până la puț, să scoatem apă și s-o lăsăm să stea până când uleiul iese la suprafață. Poate că am putea folosi apa care rămâne la fund. — Problema nu este uleiul... - spuse Sam Muller. Problema e că nu știm ce fel de ulei este, nici ce substanțe chimice conține. Există substanțe ce se dizolvă în apă și ne pot omorî, orbi sau paraliza. În ceea ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că o absurdă izbucnire de furie, într-un fel justificată de împrejurări, va sfârși într-un atât de lamentabil lanț de nonsensuri. Trecu mult timp înainte de a se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții și să-i arunce cât mai departe cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și putuse controla sfincterele în fața celor trei jigodii. Le servise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spre acel loc, nutrind un soi de imperceptibilă speranță - dar când ajunse la locul cu pricina, căzu în genunchi, lăsând să-i scape un geamăt răgușit. Vântul capricios se distra cu o cutie de răcoritoare și, de fiecare dată când fundul ei argintat reflecta razele soarelui ce începuse să apună, arunca scânteieri violente. O simplă cutie de răcoritoare! Fusese ultima și zadarnica lui speranță de salvare: o cutie de răcoritoare ce se răsucea pe loc - o dată, și încă o dată... O privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai duceți pe la ea s-o vedeți? — Că n-oi fi nebună, cînd nu-mi văz capul de treburi, c-acu vine ăl mic și să te ții, coană Aneto, spală-1, piaptănă-1, dăi să mănînce, plimbă-1, culcă-1, șterge-l la fund. Asta-i viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta e biblioteca, aceasta e mașina de scris. Repetă după mine: Televizorul, biblioteca, mașina de scris. Bine, foarte bine, excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că ai fost pe jos pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o dată pe cît ierea de lată și toată podită cu beton. Numa că nu-i apă neam. Niște băltoace colo pe fund și lucrează oamenii dă zor. Pasămite că mai ie multă treabă pîn i-or da drumu. Da rău ce-mi pare de iarba aia dă pă maluri și de sălciile alea pletoase că tare-mi plăcea să vin pă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]