3,503 matches
-
probabil spunea și el ceva, pentru că erau pauze între scârțâielile lui Mai. —Eliberați toate ieșirile, spuse Kelvin, pe post de asistent de zbor. Surprinzător de repede, ușa de la biroul lui Jack se trânti de perete, Mai apăru, trasă o traiectorie furioasă prin cadrul ușii și dispăru, lăsând pe toată lumea să îi simtă lipsa. Nu își luase la revedere de la nimeni. Acum, că spectacolul s-a încheiat, eu plec, anunță Kelvin, aruncându-și rucascul portocaliu pe umăr. Am șaptezeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încât poate că nu e o idee tocmai rea. Înainte vorbeam și de altceva în afară de copii, spuse Dylan, părând îngrijorat. — Adică, despre ce? întrebă Clodagh defensivă. —Nu știu. Nimic... orice. Muzică, filme, oameni... Păi, la ce te aștepți? spuse ea, furioasă. Copiii sunt singurii oameni pe care îi văd, nu am ce face. Dar, dacă tot am ajuns la subiectul interese externe, mă gândeam să redecorăm puțin. Ce să redecorăm? întrebă el rece. —Aici, în dormitor. A pus pe ea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vorba de o ședință foto de modă? Și vrei să participăm și noi? Incredibil. —Dar... încercă Dani. Ori asta, ori coșul de gunoi, spuse Lisa cu o voce calmă. Dani făcu o pauză de o secundă, după care se plasă furioasă între Boo și Hairy Dave. —Genial! exclamă Niall. Îmi place la nebunie. Nu e nevoie să zâmbești, ăăă, Dave, fii doar tu însuți. Și tu, ăăă, Boo, vrei să îi dai pătura ta lui Dani? Minunat! Dani, dragă, o poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el, privind-o încruntat cu ochii săi căprui. I-a împins mâna și își luă privirea. Mă doare, îl acuză ea, masându-și mâna. Și pe mine mă doare. — Care e treaba cu verigheta? întrebă ea, roșie în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț. —Tu ești cea care a deschis subiectul! Doar pentru că tu m-ai părăsit. — Doar pentru că tu nu mi-ai dat de ales. S-au privit fix unul pe celălalt, respirând greoi, în timp ce emoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poată controla, a exclamat: —Aoleu, aia e geanta mea. Și chiar era. Oliver o folosise pentru a împacheta câte ceva în ziua în care plecase. Instantaneu, camera s-a umplut de emoțiile urâte ale acelei zile. Oliver, furios - din nou, Lisa, furioasă și defensivă - din nou. Oliver - obiectând că între ei nu mai există o căsnicie propriu-zisă. Lisa - spunându-i sarcastic să divorțeze de ea. —Ți-o dau înapoi, încercă Oliver, fără succes. Starea lor devenise sumbră și au terminat în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea tristă. Dylan poate să-și cumpere șosete noi. Aproape împotriva voinței ei, a fugit la loc pe hol, a apucat telefonul și a sunat din nou. Bună, spuse el. —Treci încoace acum, spuse ea cu o voce plânsă și furioasă. Copiii nu sunt, avem timp până la ora patru. Am plecat. Ashling a plecat de la birou la opt și jumătate. Amețită de oboseală, nu simțea că poate face față drumului de zece minute până acasă, așa că a luat un taxi. Sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu știu... Uite, te-am trădat, am trădat prietenia noastră și cred că asta doare mai mult decât finalul... iubirii tale. —Greșești, o corectă Ashling dur. Mă deranjează mult mai mult faptul că mi-am pierdut prietenul. Clodagh privi chipul furios și palid al lui Ashling și recunoscu nesigură: — Nu te-am mai văzut așa niciodată. —Cum? Furioasă? Ei bine, era și timpul. Ce vrei să spui? Mi-ai mai făcut o dată asta, spuse Ashling repede. Dylan a fost întâi prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
decât finalul... iubirii tale. —Greșești, o corectă Ashling dur. Mă deranjează mult mai mult faptul că mi-am pierdut prietenul. Clodagh privi chipul furios și palid al lui Ashling și recunoscu nesigură: — Nu te-am mai văzut așa niciodată. —Cum? Furioasă? Ei bine, era și timpul. Ce vrei să spui? Mi-ai mai făcut o dată asta, spuse Ashling repede. Dylan a fost întâi prietenul meu. — Da, dar... s-a îndrăgostit de mine. —L-ai furat. Păi, de ce nu ai spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părea să nu existe loc unde să se poată simți în siguranță. Corpul ei tremura în ritmul fricii, uitând de scandalul pe care urma să i-l facă lui Marcus. Nu putea să facă scandal unei mămăligi. De ce Dumnezeu era furioasă, până la urmă? Furia nu a fost niciodată stilul ei. Trecuseră abia douăzeci de minute de la confruntarea cu Clodagh și, în acel moment, părea imposibil să fi fost ea cea care făcuse acest lucru. A cotit spre casă, îngrijindu-și fragilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era unul dintre acei băieței iubăreți de pe stradă, cel cu vocea foarte puternică. —ȘTIU că ești acolo. A sosit un buchet MARE de flori pentru tine, îl vrei? Nu, strigă Lisa încet. —CE? — Nu. — Nu te aud, ai spus da? Furioasă, Lisa s-a dat jos din pat. Pentru numele lui Dumnezeu! Toată viața fusese puternică. Nu cedase niciodată sindromului premenstrual sau altor chestii de genul acesta. Și singura dată când luase hotărârea să aibă o cădere nervoasă, oamenii o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling avusese întotdeauna grijă să nu folosească niciodată un cuvânt cum era „depresie“ în ceea ce o privește. Deci acum era ceva serios. Istoria se repeta. Prietenul meu s-a încurcat cu Clodagh, explică Ashling, abia vorbind. —Clodagh Nugent? Monica părea furioasă. —O cheamă Clodagh Kelly de zece ani. Dar, oricum, e mai mult de atât. Monica se gândea nervoasă la cuvintele fiicei ei. —Cât de rău ești? — Stau în pat. E a cincea zi. Nu am nici o intenție de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh. Cele cinci zile de când plecase Dylan fuseseră ciudate, ca un fel de coșmar. Se simțea vinovată pentru că distrusese căminul, mai ales pentru că micuții întrebau tot timpul când se întoarce tati acasă. Era din ce în ce mai izolată, până și mama ei era furioasă pe ea. Și simțea cum pierde din ce în ce mai mult controlul - era șocată de catastrofa pe care o provocase. Singurele momente în care acea stare oribilă se mai domolea erau acelea pe care le petrecea cu Marcus. Era diamantul de pe mormanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tu ce crezi? Presupun că sunt de acord, oftă ea. Nu mai menționase că Jennifer mai spusese că acesta era și motivul pentru care Ashling alegea doar bărbați pe care să îi poată organiza. Și, după o rafală de negații furioase, Ashling chiar ajunsese să fie de acord cu ea: fusese folositoare tuturor prietenilor ei, chiar și celor dinainte de Phelim - amețitul dulce -, și până la Marcus - comicul plin de nevoi - și ei îi plăcea asta. — Și ce spune această Jennifer despre Weltschmerz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ușă, a deschis și i-a trântit coșul de gunoi în brațe. — Poftim. —E și romanul meu acolo? —O, da, Câinele Negru. Capodopera, acolo este. Coșul de gunoi e cel mai bun loc pentru el, spuse ea răspicat. Figura lui furioasă exprima faptul că înțelesese mesajul și că se pregătea să-și ia revanșa. — A, apropo, spuse el peste umăr, după ce se întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra lor. Când am ajuns acolo, m-au întrebat dacă mănânc fructe, dar le am spus că nu sunt mare fan. În acel moment, m au pus
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
un mandat de arestare. Mai vrei și alte explicații? Am coborât din mașină și am străbătut o curte plină de buruieni și rahat de câine. Lee mă ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lacrimi uscate, praf, ruj. — Tati nu-i tatăl meu adevărat și n-am făcut-o niciodată... deci nu-i nici un păcat. Atunci cine-i? am întrebat. Emmett se întoarse, împingând ușor arma în altă direcție. Nu părea deloc răscolit sau furios. Arăta ca un om de afaceri care se pregătește de negocierea unui contract dur. Visătorul de Georgie e tatăl lui Maddy, iar Ramona e maică-sa. Vrei și detalii sau te mulțumești cu atât? M-am așezat pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în bătaie și i-a pus o grămadă de întrebări despre Elizabeth Short. Maddy și cu mine am auzit totul din camera alăturată. Mie mi-a plăcut la nebunie, dar lui Maddy nu i-a picat deloc bine. Era foarte furioasă. A plecat când n-a mai putut să suporte ploconelile iubitului ei tătic, dar eu am tras cu urechea în continuare. Tata era speriat că Blanchard o să arunce crima în cârca unuia dintre noi, așa că a fost de acord să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
carne Însângerată. Agentul Watson strigă ceva, dar Logan nu Înțelese ce anume. Se auzi un trosnet, iar mâna care Îl ținea Îi dădu drumul. Logan se prăbuși pe covor, ghemuindu-se instantaneu cu stomacul cuprins de flăcări. Un nou țipăt furios, urmat de amenințarea agentei Watson că Îi va rupe mâna domnului Reid dacă nu se calmează. Domnul Reid urlă de durere. Vasul de război strigă: — Charlie! Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În aceste momente familiei Îndurerate servește cu adevărat interesului public? Când... Watson trecu chiar prin fața camerei, iar umbrela ei albastru cu alb acoperi În totalitate imaginea reporterei. Cineva țipă: — Tăiați! — Ai făcut-o intenționat, șopti Logan exact când izbucniră strigătele furioase ale unui jurnalist. Watson se mulțumi să zâmbească și să Își continue drumul nestingherită prin mulțimea adunată lângă trepte. Logan se grăbi după ea, Încercând să nu asculte urletele de nemulțumire, amestecate cu Întrebări și cereri de a face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se urcă rapid și apoi i-o trânti În față. — Isobel... Geamul fu coborât și Isobel privi În sus către el, cum stătea În ploaia torențială. — Ce e? Dar Logan nu găsi nimic de spus. Ea Îl privi Încă o dată furioasă și porni mașina și făcu apoi o Întoarcere din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte de a dispărea cu zgomot În Întuneric. Logan privi farurile din spate estompându-se, trase o Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imobil Înghesuit, cu trei etaje, În Rosemount Place. Strada lungă, cu un singur sens, se curba spre dreapta, clădirile de culoare gri murdar conturându-se deasupra drumului aglomerat și despicând cerul până nu rămânea decât o fâșie subțire de nori furioși, pătați cu oranj de luminile orașului. Mașinile erau parcate de-a lungul trotuarului aglomerat și el la maximum, singurele spații fiind În preajma tomberoanelor masive ale municipalității, legate În perechi, fiecare din ele Îndeajuns de Încăpător Încât să depoziteze gunoiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
preliminare. Procurorul aruncă o privire dezaprobatoare către Logan. În mod cert era de acord cu caracterizarea făcută de Isobel situației. Soneria stridentă a telefonului mobil al lui Logan o Întrerupse din enumerarea celor prezenți și Isobel Îi aruncă o privire furioasă. — Nu permit folosirea telefoanelor mobile În timpul autopsiilor pe care le fac! Cerându-și scuze, Logan scoase din buzunar obiectul ofensator și Îl opri. Dacă era ceva important, va fi sunat din nou. Încă fierbând, Isobel termină procedura de Început, alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minute? Întrebă el. Sergentul scutură din cap. — Nu. Inspectorul a fost foarte precis. Imediat ce ajunge, În sala de ședințe. În timp ce Steve dispăru pentru a se usca, Logan traversă nemulțumit clădirea ca să ajungă la lifturi, unde izbi butonul cu un deget furios. La etajul trei, o luă pe coridor. Pereții erau deja decorați cu felicitări de Crăciun. Erau Înfipte pe panouri printre „AȚI VĂZUT-O PE ACEASTĂ FEMEIE?“ și „VIOLENȚA ÎN FAMILIE... NICI O SCUZĂ!“ și toate celelate postere cu persoane dispărute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
holului se deschise În lături, izbindu-se de perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]