4,454 matches
-
extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
negru, bătrân fără ca asta să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că ești o femeie modernă ― te zgribulești numai când vezi persoanele acelea cu ceafa rasă, fustă de lână, pantofi plați și țigara în gură. Ca să nu mai vorbesc de pantaloni. Oribil! Recunoaște însă că Ioniță te de-pă-șeș-te! Nici n-ai zice că au trecut peste el două războaie, evenimentele din ultimii ani. Se comportă și trăiește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani... ― Unde-i tipa cu evantaiul? ― Sus. ― Ești sigur? ― Știu planul pe dinafară. ― De-aici nu luăm nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa și împinse ghemotocul înăuntru. Arse biletul și aruncă cenușa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da... Adică, nu. Domnul Popa s-a întins un pic, iar domnul Matei cred
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai fantezist! Maiorul o examină amuzat: ― Adică? ― Să fac ceva deosebit, zilele să se individualizeze. De pildă lunea, sau miercurea, ori duminica viitoare să nu semene cu cele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
autopsiei Valericăi Scurtu și a lui Grigore Popa. ― Sânt tare curios. ― Ai și de ce. * Melania Lupu intră într-o croitorie. Responsabila o ajută să-și scoată paltonul și o pofti în cabina de probă. ― Cum a mers? ― Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vâlcu fără nuanțe și locotenentul izbucni în râs. Bătrâna șopti cu ochii în pămînt: ― La vârsta mea, înțelegi ce înseamnă să fii singur. Maiorul o măsură din creștet până în tălpi. ― Observ că v-ați schimbat genul... ― O! făcu bătrâna aranjîndu-și fusta: câteva fleacuri de la domnul Van der Hoph. Le-am îmbrăcat știind că o să-i facă plăcere. ― Trece și dumnealui pe aici astă-seară? ― Nădăjduiesc din toată inima. Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prostituatele se întreceau să-i dea bunătăți sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns de una din ele. Cu timpul se obișnuise să stea în salon unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: "Vai, ce drăgălaș e!". Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lăsă să se înțeleagă că această nouă înfățișare era preferată și de prietenul ei. Prin aluzii subtile la început, apoi mai deschis, Edward o îndemnase să-și prindă părul la spate sau să renunțe la tricourile mulate, pantalonii strâmți sau fustele până la genunchi care alcătuiseră garderoba ei de oraș de până atunci. Avea un argument pentru fiecare element în parte: „Pur și simplu te prinde mai bine culoarea asta“; „Cred că asta ar fi mai potrivită“ - și părea sincer. Totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul vizual îi era blocat. Abia atunci observă zidul gros, de beton, care mărginea Psagotul dintr-o parte, împiedicând orice vedere a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcară, așezându-se pe pieptul lui, simțindu-i tăria mușchilor. El se mișcă încet, atingându-i un sân cu palma dreaptă, ceea ce o făcu să se cutremure de plăcere. Când mâna lui dreaptă găsi spațiul dintre partea de sus a fustei și cămașă, iar degetele lui începură să se plimbe pe pielea ei goală, ea se retrase. Ce e? Ce s-a întâmplat? Maggie se trase înapoi și căzu pe pat. Se întinse după întrerupător, iar lumina îi orbi pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu severitatea pe care femeile și-o rezervă doar unele altora. Se întâmplă că, deși Maggie nu avea brațele subțiri ale lui Orli, nu era o diferență mare între ele: îi veneau aproape toate hainele din dulap. Orli alese o fustă lungă, lipsită de formă - nu întâmplător, bănuia Maggie. Dar ăștia? spuse Maggie arătând spre o pereche elegantă de pantaloni gri. Observă un tricou și o vestă care ar fi completat perfect garderoba. Fără tragere de inimă, Orli i le dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aici.“ N-a fost să fie așa. Tot ce făceau era că stăteau în cameră. S-ar fi zis că-n fiecare noapte făceau naiba știe ce. Și ce-mi mai auzeau mie urechile prin fereastra deschisă! „Lasă-ți jos fusta aia!“; „Pleacă din patu’ meu!“; „Cum îndrăznești? Eu sunt virgin.“ Era groaznic! Luam aspirine două’ ș’ patru de ore pe zi. Pe urmă fata a plecat. N-o pot acuza. Nu era nici ea, oricum, întreagă, dacă s-a-ncurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apoi, vom veni. O limuzină neagră trase alături. Șoferul ocoli și îi deschise portiera. — Oh, apropo, spuse ea. Porsche-ul dumneavoastră a fost localizat în Houston. Suntem destul de siguri că nu a fost luat de soție. Se urcă în mașină, iar fusta i se ridică. Nu o trase în jos. Îi făcu semn cu mâna lui Rick, în timp ce șoferul închidea portiera. Când limuzina se îndepărtă, Rick își dădu seama că rămăsese fără aer. Capitolul 18 Era doar modul lui de relaxare, Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă voi revanșa, zise ea, zâmbind în continuare. Și așa a început totul. Părăsiră terenul separat, la câteva minute distanță. Bradley plecă primul și așteptă în mașina lui, în parcare, privind-o cum se apropia de el. Purta papuci, o fustă scurtă și o bluză dantelată, care arăta ca și cum ar fi fost pentru purtat în pat. Dar toate fetele se îmbrăcau așa, acum. Geanta uriașă i se lovea de șold, în timp ce mergea. Fata își aprinse o țigară și se urcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un proces, zise Ellis. Ci despre mama. Tata e bine, spuse Jeff. Să-l lăsăm pe el să se descurce cu ea. Se ridică și plecă de la masă, ducându-se să se așeze lângă trei fete cu picioare lungi, în fuste scurte. — Nu au mai mult de cincisprezece ani, zise Ellis, strâmbând din nas. — Au băutură pe masă, spuse Aaron. — El are doi copii la școală. — Cum merg lucrurile acasă? zise Aaron. — Du-te dracului. Hai să rămânem la subiect, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
genunchi și îl întoarse cu grijă. Jamie avea o zgârietură uriașă în frunte. Sângele roșu îi curgea pe lateralul feței. Băiatul zâmbi slăbit. — Bună, mamă. — Unde ești lovit, Jamie? Nu ... — Unde, Jamie? Am căzut. Din copac. Lynn își luă marginea fustei în mână și începu să șteargă cu grijă rana. Nu văzu nici o gaură de glonț. Doar o zgârietură uriașă, care sângera rău. — N-ai fost împușcat, scumpule? — Nu, mami, zise el, clătinând din cap. Oricum, nu trăgea în mine, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pietre sparte sau de a sări Într-un feribot, și chiar a cicălelii neîntrerupte a mamei ei... nici o forță din lume n-ar fi putut-o Împiedica pe Zeliha, care era mai Înaltă decât majoritatea femeilor din oraș, să poarte fuste scurte În culori strălucitoare, bluze mulate care Îi scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj atât de urât fără nici un fel de rezerve, În gura mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asupra tuturor, ca o piatră aruncată Într-o apă stătătoare. — Să-ți fie rușine! Întotdeauna ai făcut familia asta de râs. Fața lui Gülsüm s-a schimonosit de furie. — Uită-te la piercing-ul din nasul tău... la machiajul ăla, la fustele alea revoltător de scurte și la, a, da, la tocurile alea Înalte! Asta se Întâmplă când te Îmbraci... ca o curvă. Ar trebui să-i mulțumești zi și noapte lui Allah; ar trebui să fii recunoscătoare că nu sunt bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de a se materializa atunci când voia. Spre deosebire de majoritatea turcoaicelor cărora le plăcuseră fustele scurte și tocurile Înalte În tinerețe, Zeliha nici nu le lungise pe primele, nici nu le scurtase pe cele din urmă pe măsură ce Îmbătrânea. Stilul ei de a se Îmbrăca era la fel de excentric ca Întotdeauna. Anii doar Îi sporiseră frumusețea, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un interviu fiecăreia despre situația femeilor din țările musulmane și alte chestii de astea de... — Rahat! a terminat Caricaturistul Alcoolic propoziția În locul ei. — Exact! a exclamat Asya triumfătoare, găsindu-și șoseta pierdută. Într-o clipită, și-a tras pe ea fusta și cămașa și și-a trecut o perie prin păr. — Ei bine, ia-o cu tine la Café Kundera o dată. — O s-o Întreb dacă vrea să vină, Însă sunt sigură c-o să vrea să meargă mai degrabă la muzeu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și, uneori, să desenez, să mă deprim și să beau... Asta-i tot... Profund uimită, Asya a pus mâna pe clanță și a rămas o clipă nemișcată În prag. Neștiind ce să facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]