KorAP: Find »[drukola/base=găti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...156 >

3,883 matches

Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401

disponibil prin frigider. Cum și unde puneți, asta contează. Iată câteva legi fundamentale care guvernează prepararea sendvișului: - când gătiți pâine cu parizer, trebuie să aveți pregătite pâine și parizer; nici în acest caz nu e necesar să porniți hota; - dacă gătiți pâine cu unt* e bine să știți că felia de pâine se unge cu unt pe partea de sus; * Atenție mare la comercianții de prăjitoare electrice; am vrut eu odată să schimb un asemenea aparat: îl luasem de vreo trei

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
unul nemțesc, nu ca al meu; în sfârșit, am renunțat la polemica sterilă și mi-am luat unul la fel; e mai puțin performant, acum trebuie să prăjesc pâinea înainte să pun untul pe ea, dar măcar nu miroase... - când gătiți pâine cu salam fără unt, vă trebuie doar pâine și salam; nu aveți nevoie de unt, chiar dacă acesta apare în denumirea preparatului; - orice ați adăuga la pâinea cu unt - sare, brânză, parizer etc. - se pune deasupra, ținând felia cu untul

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
cu gospodăria (credeam eu) și nu doream să se repete episodul din timpul extraterestrului numărul unu, cel cu bucătăria din blocul vecin. De altfel, nici n-aș fi avut ce să spionez prin alte bucătării; pe acolo nu prea se gătea, era un cartier locuit în special de extratereștri. Din păcate, necazurile n-au întârziat să apară; și au venit de unde nici nu mă așteptam: în zonă se construia cu furie, totul în jur era un imens șantier, iar una dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
în jur era un imens șantier, iar una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi răscoleau neplăcut toate simțurile, așa că închideam geamurile în grabă (am identificat aromele mai târziu: varză călită, fasole bătută, afumătură prăjită). Ei bine, ce credeți că făcea numărul trei? Ploua, ningea, nu

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-l pierd, un amant așa de bun încă nu întâlnisem. Am pus din nou stăpânire pe bucătărie și am trecut la feliat pâine. Parizerul l-am păstrat ca rezervă strategică pentru eventuale momente de criză, dar ca supliment i-am gătit din prima ceai la plic. Ne întoarcem la aragaz. Parcă nu-mi vine să cred că am ajuns cu teoria atât de repede la această mașinărie. Mie mi-a luat aproape un an ca să îndrăznesc să-l folosesc în mod

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
să faceți un ceai*, sunteți gata să realizați și un preparat mult mai complex, dar la fel de accesibil: supa/ciorba la plic. Necesarul este identic, modul de preparare - similar, doar recipientul în care se servește este în general altul: farfuria adâncă. * Gătisem deja multe ceaiuri la viața mea, dar niciunul nu a fost atât de bun ca primul băut alături de extraterestrul numărul patru; pe acesta l-am cunoscut când iubirea cu numărul trei ajunsese la apogeu, în perioada parizerului, așa că o relație

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
două sau mai multe plicuri la fiecare ceașcă de apă; supa și ciorba nu se fac mai tari sau mai slabe; acestea trebuie să iasă bune, de aceea vă recomand să respectați indicațiile producătorului cu privire la cantități. Odată ce ați reușit să gătiți ceai și supă la plic, v-ați putea considera calificate să faceți și compot, dar eu vă sfătuiesc să vă abțineți, cel puțin deocamdată. Pentru această rețetă trebuie să cumpărați fructe și nu cred că sunteți destul de pregătite. Așteptați să

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
vă ușureze munca. Cele mai multe sunt sfaturi practice, pentru că expozeul teoretic conține o simplă clasificare. Ouăle fierte pot fi: - tari (grad de dificultate - easy); - moi (grad de dificultate - normal); - cleioase (grad de dificultate - hard). Practic, situația se complică puțin. Pentru a găti ouă fierte aveți nevoie de următoarele: - ouă proaspete; - apă; - un ceas; - un recipient metalic în care să le fierbeți; - o sursă de căldură; - cineva care să le mănânce rapid*. * Extraterestrul numărul unu a pățit-o urât de tot cu niște

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
a mâncat la timp... Tocmai ne împăcaserăm și ne retrăiam dragostea la intensitate maximă, dar o delegație de o lună în State l-a luat din nou de lângă mine. De dor, îi fierbeam zilnic câte un ou. Nu puteam să gătesc pâine cu parizer, mă excitam îngrozitor și mă umfla plânsul din senin. Când s-a întors, era delicios: bronzat, cu niște cearcăne sexy (de la diferența de fus orar) și vorbea deja cu un ușor accent american. Prima lui întrebare a

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
pe jos: au sărit pe gresia din bucătărie ca mingile de ping-pong... Ouăle tari se obțin relativ ușor, în domeniul ouălor cleioase v-am spus că nu mă bag, dar vreau să vă ajut măcar la ouăle moi. Pentru a găti așa ceva aveți nevoie de multă răbdare, de foarte multe ouă și de cheia succesului care, vă spun eu, e timingul. În timp ce fierbe apa există un moment* unic în care oul e moale. Țineți cronometrul la îndemână și porniți-l exact

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
care apare aici este de ordin estetic: la fierbere, pastele (spaghete, macaroane, melci, scoici etc.) se lipesc între ele. Dacă tot veni vorba, să știți că în backgroundul meu de gospodină pastele au o semnificație specială. În seara când am gătit prima oară spaghete, m-am unit spiritual cu extraterestrul numărul unu... În acea după-amiază tocmai trecuse pe la mama lui pe acasă, de unde adusese o oală cu sos pentru paste. A pus-o pe masă și mi-a zis că n-

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
îmi spunea pe un ton glumeț, în care avea grijă să strecoare o doză infimă de reproș, că băiatul ei e tot mai slab. De fapt, spunea că slăbim amândoi, dar eu știu unde bătea... Nu era adevărat, zilnic îi găteam cel puțin câteva felii de pâine, dacă nu chiar sendvișuri, dar ea transformase această replică în formulă de salut și devenise agasantă. În plus, ori de câte ori putea, îmi sabota cinele pregătite cu trudă. Găsea tot felul de pretexte ca să-l ademenească

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
calea gospodăriei (m n o p r)" nimeni n-a văzut fericirea trecând prin burtă; pentru mâncare, acest traseu a fost dovedit științific. Ne putem considera norocoase că ne-a reușit un ceai*, un ou fiert nu foarte tare, am gătit chiar paste cu brânză, cred că suntem pregătite să abordăm și rețete mai complexe, care nu presupun doar tratarea termică a alimentelor, ci și combinarea a mai mult de trei ingrediente. Acum însă trebuie să părăsim bucătăria și să mergem

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
am oprit, femeile suferiseră destul, trebuia să mai vină și rândul bărbaților... Povestea a circulat pe la mine prin firmă câteva zile; când ne strângeam doar noi, fetele, râdeam de ne prăpădeam de prostia extratereștrilor: încălzise la microunde un ice tea gătit de mine dimineață și ni-l servise dezbrăcat. Degeaba încerca el un pic jenat să mascheze cu tava, se vedea clar că imaginația îi lucrează intens; se gândea probabil că l-a lovit norocul și că visul lui din pubertate

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
sfătui să adoptați o atitudine supusă, pentru că de răspunsul gospodinei dominante depinde acceptarea voastră în grup. Când simțiți că e momentul, plasați-i întrebarea-cheie referitoare la un preparat culinar pe care vreți să-l produceți în bucătăria proprie: „Dumneavoastră cum gătiți produsul X? Bunica avea o rețetă specială, dar a murit, săraca...“. În acest moment puteți lăcrima un pic. Pe mine, asta mă scutea de un interogatoriu interminabil cu privire la cauzele morții și la detalii privind ceremonia funerară. Concomitent, porneam reportofonul* sau

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
și a trecut prin patul meu ca un meteorit; era el cam ofilit, dar încă prezentabil, așezat la casa lui, om de viață. La birou ne tot povestea de petrecerile pe unde mergea, de călătorii, ne spunea ce superbunătăți îi gătea nevastă-sa... Se despărțiseră de vreo lună, după ce o prinsese în pat cu bodyguardul copiilor; eu eram din nou singură, lui nu-i puteam reproșa decât vârsta, mi-am zis în gând: „Ce-ar fi dacă...“; l-am consolat, i-

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
În sfârșit îmi găsisem și eu perechea sub semnul zodiacal potrivit și în cea mai favorabilă Casă a Cerului: a cincea, a plăcerilor... Vă spuneam de fapt despre denumirile-capcană. Am cumpărat odată carne și i-am dus-o să o gătească; atunci m-a învățat că pentru un cotlet haiducesc ai nevoie doar de carne, condimente și răbdare; pe de altă parte, după trei săptămâni tot el mi-a arătat cât e de divin cotletul respectiv dacă îl savurezi alături de un

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
este de înțeles. Important e să rețineți că bucătăria e plină de aparențe înșelătoare, denumiri-capcană și probleme de perspicacitate. Ne salvează cartea de bucate și aliatul permanent al gospodinei, vigilența mereu trează: - dacă, de exemplu, vă trece prin minte să gătiți ciorbă de perișoare, trebuie să cumpărați carne, altfel vă iese un compot de pere micuțe; pentru prepararea mușchiului* țigănesc nu folosiți rom; nu căutați în piață găluște pentru supă, cine știe cu ce vă alegeți; de asemenea, pentru salata de

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-i dau bani să facă piața și să ne întâlnim numai la el acasă; cum intram pe ușă, dădeam fuga la frigiderul lui îngălbenit de vreme să caut comoara lui Aladin. Singura mea nemulțumire era că nu-mi arată cum gătește; am tot schimbat ora la care îl vizitam, doar-doar îl voi surprinde asupra faptului în bucătărie, dar, de câte ori ajungeam acolo, mâncarea era gata; mă supăram că nu mă așteaptă, însă întotdeauna zicea că mai bine-mi arată ce poate în

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
cam porci, ce să aștepți de la ei; dar mi s-a pus pata rău de tot când m-am apropiat de ea și i-am auzit șoaptele repetate obsesiv: „Haaai, că se aaarde șteeeeviaaa“... Așadar, asta făcea ea acolo: îi gătea! De altfel, am și recunoscut mirosurile. Și eu, care trăiam cu prăpăditul ăla crezând că are centura neagră inclusiv în arta culinară... Numai gura era de el. Un pârlit cu chiloții rupți în fund! Nu l-am văzut niciodată fără

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
pantaloni, n-avea niciun rost să și-i dea jos, dar pariez că așa erau. Am întâlnit destui ca el, recunosc genul de la distanță.) Cu nevastă-sa am păstrat legătura, era studentă la management; n-o puteam condamna că-i gătea din moment ce o răsplătea la fel ca pe mine. Sunt femeie, o înțeleg. Chiar și eu l-am căutat de nenumărate ori după ce l-am părăsit. În domeniul culinar, conceptul de fantezie este deosebit de elastic și comportă multiple abordări, un motiv

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
pe vremea extraterestrului numărul unu. Tocmai fusese în Franța și cumpărase de prin nu știu ce podgorie, obscură pentru mine, dar cu un grad ridicat de notorietate în zona respectivă, un coniac vechi de 20 de ani, iar eu încercam să-i gătesc ceva pe măsură: felul I pâine cu unt, iar la desert aveam pâine cu dulceață. Știu, îl răsfățam, dar a și meritat... Într-o seară tocmai tăiasem feliile de pâine, jumătate le unsesem cu unt, pusesem sarea ca la carte

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
mai sus - o variantă delicată a transferului de vinovăție- este doar o mostră din paleta largă care vă stă la dispoziție; experiența vă va învăța cu siguranță să personalizați acest exemplu pentru extratereștrii și nereușitele voastre. În cazul în care gătiți doar pentru voi - extraterestrul e în delegație ori vă aflați în perioada mai tristă dintre doi extratereștri, deci nu are cine să vă mănânce opera și, mai important, nu aveți pe cine să dați vina-, trebuie să fiți mult mai

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
Iată-mă așadar ducând o viață dublă, cu un extraterestru din când în când acasă la mine - numărul opt - și cu celălalt din când în când la el. Acesta era numărul șapte, pe care l-am și iubit mult pentru că gătea dumnezeiește. Îi spun extraterestru pentru a nu strica seria, dar să știți că numai asta nu era. Nu știu ce punea în cratiță, dar parcă devenisem dependentă de tocănițele lui. Și el chiar gătea, nu ca numărul șase. L-am cunoscut într-

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
pe care l-am și iubit mult pentru că gătea dumnezeiește. Îi spun extraterestru pentru a nu strica seria, dar să știți că numai asta nu era. Nu știu ce punea în cratiță, dar parcă devenisem dependentă de tocănițele lui. Și el chiar gătea, nu ca numărul șase. L-am cunoscut într-un restaurant; intrase alene, flancat de doi colegi masivi, cu figuri sinistre, și ceruse apă cu o voce moale, dar autoritară. Aflat în amurgul celei de-a doua tinereți, era un bărbat

[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]