2,926 matches
-
observațiile optice, așa că telescoapele optice adaptive și spațiale sunt utilizate pentru a obține imaginii calitative. În acest interval de lungimi de undă, stelele sunt foarte vizibile, și multe spectre chimice pot fi observate pentru a studia compoziția chimică de stele, galaxii și nebuloase. Ultravioletele, razele X și astronomia gamma studiază procese foarte energetice, cum ar fi pulsari binare, găuri negre, magnetari, și multe altele. Aceste tipuri de radiații nu pătrund bine atmosfera Pământului. Există două metode de a observa această parte
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
a astronomiei definită ca fiind o știința interdisciplinară care se ocupă de studierea mișcărilor, pozițiilor și distanțelor dintre diferite obiecte astronomice. Informațiile obținute din măsurătorile astrometrice furnizează indicii privitoare la cinematică și la originea fizică a Sistemului Solar și a galaxiei noastre, Calea Lactee. Istoria astrometriei este legată de istoria catalogului stelar, care a dat astronomilor puncte de referință pentru obiectele de pe cer, astfel încât aceștia le-au putut urmări mișcările. Acest fapt datează dinaintea lui Hiparh care, în jurul anului 190 î.Hr., a
Astrometrie () [Corola-website/Science/296584_a_297913]
-
sunt utilizate de către astrofizicieni pentru a constrânge anumite modele în mecanica cerească. Prin măsurarea vitezelor pulsarilor, este posibil să se pună o limită pe asimetria exploziilor supernovelor. De asemenea, rezultatele astrometrieii sunt utilizate pentru a determina distribuția materiei întunecate în galaxie. Astronomii folosesc tehnici astrometrice pentru urmărirea obiectelor din apropierea Pământului. Astrometria este responsabilă pentru detectarea mai multor obiecte din sistemul solar record. Pentru a găsi astfel de obiecte utilizând astrometria, astronomii folosesc telescoape pentru a studia cerul și camere de luat
Astrometrie () [Corola-website/Science/296584_a_297913]
-
majoritar al stelelor aflate în secvența principală. Aceasta înseamnă că își generează energia prin fuziunea nucleară a nucleelor de hidrogen în heliu, și că se află în echilibru hidrostatic, adică nici nu se contractă nici nu se dilată. Numai în galaxia noatră sunt mai mult de 100 de milioane de stele din clasa G2. Datorită distribuției logaritmice a mărimii stelelor, Soarele este de fapt mai strălucitor decât 85% din stelele galaxiei, majoritatea acestora fiind pitice roșii. Faza principală a existenței Soarelui
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
nici nu se contractă nici nu se dilată. Numai în galaxia noatră sunt mai mult de 100 de milioane de stele din clasa G2. Datorită distribuției logaritmice a mărimii stelelor, Soarele este de fapt mai strălucitor decât 85% din stelele galaxiei, majoritatea acestora fiind pitice roșii. Faza principală a existenței Soarelui va dura în total aproximativ 10 miliarde de ani. Vârsta actuală, determinată folosind modele computerizate ale evoluției stelelor și nucleocosmocronologia, se consideră a fi de aproximativ 4,57 miliarde de
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
Faza principală a existenței Soarelui va dura în total aproximativ 10 miliarde de ani. Vârsta actuală, determinată folosind modele computerizate ale evoluției stelelor și nucleocosmocronologia, se consideră a fi de aproximativ 4,57 miliarde de ani . Soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, la o distanță de 25-28 de mii de ani-lumină de acesta, realizând o revoluție completă în circa 225-250 de milioane de ani. Viteza orbitală este de 220 km/s, adică un an-lumină la fiecare 1.400 de ani
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA. Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA. Sistemul este situat într-unul dintre brațele exterioare ale galaxiei Calea Lactee (mai precis în Brațul Orion), galaxie care are cca. 200 de miliarde de stele. El s-a format acum 4,6 miliarde de ani, ca urmare a colapsului gravitațional al unui gigant nor molecular. Cel mai masiv obiect este steaua centrală - Soarele, al doilea obiect ca
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
sub formă de radiații electromagnetice, cu vârful situat în spectrul de 400-700 nm al luminii vizibile. Soarele este clasificat ca fiind o pitică galbenă de tipul G2, dar acest nume poate induce în eroare, din moment ce comparativ cu majoritatea stelelor din galaxia noastră, Soarele este mai mare și mai luminos. Stelele sunt clasificate cu ajutorul diagramei Hertzsprung-Russell, o diagramă care reprezintă grafic luminozitatea stelelor împreună cu temperatura de la suprafața lor. În general, stelele mai fierbinți sunt mai luminoase. Stelele care satisfac această relație sunt
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Soarele se află chiar în mijlocul acestei secvențe. Totuși, stelele mai luminoase și mai fierbinți decât Soarele sunt rare, în timp ce stelele cu mult mai fade și mai reci, cunoscute și ca pitice roșii, sunt comune, reprezentând 85% din totalul stelelor din galaxie. Unele dovezi sugerează că poziția Soarelui în secvența principală poate înseamna că acesta se află la mijlocul ciclului de viață al unei stele, pentru că nu și-a consumat încă rezerva de hidrogen folosit pentru fuziunea nucleară. Soarele devine tot mai luminos
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
detectând o intensificare bruscă a câmpului magnetic. Nici o schimbare în direcția câmpului magnetic n-a avut loc, ceea ce oamenii de știință din NASA interpretează în a indica că Voyager 1 nu a părăsit sistemul solar. Sistemul solar este localizat în galaxia Calea Lactee, o galaxie spiralată cu un diametru de aproximativ 100 000 de ani-lumină, ce conține în total circa 200 de miliarde de stele. Ca localizare generală, Soarele se află în cadrul uneia dintre brațele (sau spiralele) exterioare ale Căii Lactee, cunoscut ca
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
bruscă a câmpului magnetic. Nici o schimbare în direcția câmpului magnetic n-a avut loc, ceea ce oamenii de știință din NASA interpretează în a indica că Voyager 1 nu a părăsit sistemul solar. Sistemul solar este localizat în galaxia Calea Lactee, o galaxie spiralată cu un diametru de aproximativ 100 000 de ani-lumină, ce conține în total circa 200 de miliarde de stele. Ca localizare generală, Soarele se află în cadrul uneia dintre brațele (sau spiralele) exterioare ale Căii Lactee, cunoscut ca Brațul Orion, sau
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Soarele se află în cadrul uneia dintre brațele (sau spiralele) exterioare ale Căii Lactee, cunoscut ca Brațul Orion, sau „Pintenul Local”. Soarele se află la aproximativ 25 000 și 28 000 de ani lumină distanță de Centrul Galactic, iar viteza sa în raport cu galaxia este de aproximativ 220 de kilometri pe secundă, astfel completează o revoluție galactică odată la 225-250 de milioane de ani. Această revoluție este cunoscută în limbajul științific ca an galactic al sistemului solar. Apexul solar, punctul spre care Soarele se
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
se deplasează în mișcarea lui prin Calea Lactee, se află în apropierea stelei strălucitoare Vega, dar la zona mărginașă dintre constelațiile Lira și Hercule. Planul eclipticei se află la un unghi de aproximativ 60° față de planul galactic. Localizarea sistemului solar în galaxie este factorul care a determinat evoluția vieții pe Pământ. Orbita sa este aproape circulară, și vitezele orbitale din apropierea Soarelui sunt aproape la fel de rapide ca și cele ale brațelor spirale. Prin urmare, Soarele tranzitează brațele galaxiei foarte rar. Deoarece în zona
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
galactic. Localizarea sistemului solar în galaxie este factorul care a determinat evoluția vieții pe Pământ. Orbita sa este aproape circulară, și vitezele orbitale din apropierea Soarelui sunt aproape la fel de rapide ca și cele ale brațelor spirale. Prin urmare, Soarele tranzitează brațele galaxiei foarte rar. Deoarece în zona orbitală a Soarelui (adică în zona brațelor spirale) există mai puține supernove, instabilități gravitaționale și radiații care ar putea distruge sistemul solar, astfel Pământul a avut lungi perioade de stabilitate în care viața a putut
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
a fost ales academician. Printre colaboratorii apropiați ai lui Saharov în această perioadă au fost Igor Tamm, Yakov Borisovici Zeldovici, Iuliu Borisovici Hariton. În anul 1965 a publicat prima lucrare serioasă în domeniul cosmologiei, în care a explicat formarea stelelor, galaxiilor prin fluctuațiile cuantice ale câmpului gravitațional. În anul 1967 Saharov emite o idee foarte intersantă despre elasticitatea Universului, care a condus la gravitația indusă. În același an Saharov a emis idea explicării asimetriei materie-antimaterie în Univers, sau, vorbind mai simplu
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
din Sistemul Solar sau și unele din apropierea sa, fiind relativ aproape de Pământ, pot trece în scurt timp dintr-o constelație în alta. Spre exemplu, cometa Lovejoy a trecut în decurs de câteva zile prin constelațiile Orion, Taurul și Andromeda. Spre deosebire de galaxii, constelațiile nu sunt grupări spațiale reale de stele, ci doar aparente. Deși în general se vorbește despre „stele fixe”, poziția relativă a stelelor pe cer nu este chiar fixă: ea se schimbă simțitor în decursul mileniilor. De aceea, grupările aparente
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]
-
a unei stele este o caracteristică importantă, care decide asupra evoluției și sorții ei finale. Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele. Folosind un telescop se pot observa deja sute de mii de stele din Calea Lactee (galaxia noastră). Cu un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din univers (numărul stelelor fiind extrem de mare, circa 7•10). În galaxia noastră, care poartă numele de Calea Lactee sau Calea Laptelui, există aproximativ 300 de miliarde de stele. Cele
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
și sorții ei finale. Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele. Folosind un telescop se pot observa deja sute de mii de stele din Calea Lactee (galaxia noastră). Cu un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din univers (numărul stelelor fiind extrem de mare, circa 7•10). În galaxia noastră, care poartă numele de Calea Lactee sau Calea Laptelui, există aproximativ 300 de miliarde de stele. Cele mai mari dintre ele sunt atât de mari, încât, dacă ar
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
000 de stele. Folosind un telescop se pot observa deja sute de mii de stele din Calea Lactee (galaxia noastră). Cu un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din univers (numărul stelelor fiind extrem de mare, circa 7•10). În galaxia noastră, care poartă numele de Calea Lactee sau Calea Laptelui, există aproximativ 300 de miliarde de stele. Cele mai mari dintre ele sunt atât de mari, încât, dacă ar putea fi poziționate pe locul Soarelui, ar ocupa tot sistemul nostru solar
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
avea un diametru de numai 20 de km. În 1997, astronomii de la Universitatea Astronomică din California au descoperit cea mai mare și mai strălucitoare stea din univers (de până acum), numită steaua "Pistol". Ea se află în zona centrală a galaxiei noastre, și s-ar vedea și cu ochiul liber, dacă n-ar fi acoperită de către nebuloasa cu același nume. Distanța dintre Pământ și steaua Pistol este de aprox. 25.000 ani-lumină. Se mai apreciază că nebuloasa Pistol, care este formată
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
este ceva comun în Univers, pentru ca aceleași condiții care au permis apariția vieții și a inteligenței pe Pământ par a fi comune în Univers. Pământul este o planetă relativ obișnuită care se rotește în jurul unei stele relativ obișnuită într-o galaxie spirală obișnuită, precum numeroase altele din universul gigantic, posibil infinit. Programe ca SETI pornesc de la premiza că acest principii este adevărat și că alte ființe există și doresc să comunice și că există suficientă compatibilitate tehnologică pentru a face posibilă
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
2016, 21 mai, — Premiul I — la Festivalul Internațional Literatură Umoristică și Grafică Satirică „Alb Umor”, secțiunea parodie. În colaborare cu Radu Ilarion Munteanu și Liviu Ovidiu Penea editează volumul ,Mai există bizoni. Și cei care-i văzură” (Poemele clopotelor) ed. ,Galaxia Gutenberg”, Târgu-Lăpuș, 2011 - partea de parodie. De asemenea parodiază toți poeții incluși în antologia lui Ion Vădan ,Intersecții prin labirint” ed. ,Dacia XXI”, Cluj-Napoca, 2011 și 10 poeți prezenți în Antologia de poezie a revistei ,Singur” ed. ,Grinta”, Cluj-Napoca, 2010
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
a fost planificat să apară după al șaselea sezon, dar după ce Stargate SG-1 a fost reînoit pentru încă un sezon, filmul s-a transformat în episodul "Lost City" din Stargate SG-1 iar locația pentru "Stargate Atlantis" a fost mutată în galaxia Pegas. Aceasta a permis celor două seriale să se difuzeze în același timp în același univers, precum și realizarea de interconexiuni între seriale. Serialul este realizat în cea mai mare parte de aceași echipă care a contribuit la realizarea "SG-1" și
Stargate Atlantis () [Corola-website/Science/318115_a_319444]
-
Din sezonul al doilea din "Atlantis", Paul McGillion și Jason Momoa (care îl înlocuiește pe Francks) joacă de asemenea în rolurile secundare. Subiectul serialului urmărește adventurile "expediției Atlantis", o combinație de forțe militare și oameni de știință care călătoresc în galaxia Pegas în căutarea Orașului Pierdut Atlantis, lăsat în urmă de o rasă puternică, cunoscută ca Strabunii(Ancients în engleză). Căutarea orașului a fost subiectul pentru cea mai mare parte a sezonului 7 din "SG-1". O dată ajunși în oraș, oamenii constată
Stargate Atlantis () [Corola-website/Science/318115_a_319444]