3,294 matches
-
plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită prin opera care îl devorează până la descompunere: Va geme de patemi/ Al mării aspru cânt.../ Ci eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.//" Acceptând fără rezerve ideea inspirată a Svetlanei Paleologu-Matta din care deducem că, pentru Eminescu, atât Maria, tânăra din Ipotești, prematur trecută dincolo, cât și Poezia se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de praguri), "Flămânzi până la moarte, vulturii cenușii/(care) în negre cămăși cad, salivând,/ la picioarele meselor goale" (La picioarele meselor goale), "O pasăre neagră, bătrână, cu oasele putrede,/ prevestitoare de moarte atroce,/(care) strigă cu țipăt de om:/ "Laudă făpturilor gemând adormite pe dunga/ prăpastiei, departe de lumina lui Aton"", în sfârșit, "turma bătrânilor șerpi din cetate/ (care)se aruncă în gol și cu fălcile strânse/ înghit în cădere ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri gemea, încrețită/ de pala de vânt, nicicum de verbul/ rostit din cartea cu file de aur". În ciuda aparențelor contrare, în mitologia lirică la care Ștefan Amariței trudește neostoit, începând cu Plaja sau Pe malul Aheronului, figurile asociate genezei și miracolului ocupă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea peste chipuri)./ ne iubim cu disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă frecvent, cu marja inerentă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și când revin la vechiul jurământ/ o surdă împăcare-n sânge geme.// Pe pânea ta se ceartă în morminte/ vor ura mea în ocna gurii lor/ e viața-n doi un ostenit izvor/ prin pulberea deșertului fierbinte?". Chiar și în tratatul taumaturgic care este, finalmente, Cartea de copilărire (Editura Junimea, Iași, 1974
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scenografia dată de Sicilia natală. Leopardi le reunise în Alla Primavera: Echo, nu-n chip de boare, / ci-n chip de duh nefericit de ninfă (...) Stânci sihastre / și grote și cătune / ea învăța cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul Nobel l-a inclus pe Leopardi în panteonul sau literar. El creează interpunând imaginea insulei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sen giva. (Amore e morte); Avremo voci di morți anche noi (Dove i morți stanno ad occhi aperti). 306 În me dolora / un airone morto (...) Io mi divoro în luce e suono; / battuto în echi squallidi / da tempo a tempo geme un soffio / dimenticato. // Pietà, ch'io non sia / senza voci e figure / nella memoria un giorno. (Airone morto). 307 Acqua chiusa, sonno delle paludi / che în larghe lamine maceri veleni, / oră bianca oră verde nei baleni, / șei simile al mio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ultima, iar Argentina nu trebuie să-și piardă încrederea. Un senator peronist a și oferit o rețetă miraculoasă: ar fi suficienți doi ani fără corupție crede el pentru ca Argentina să-și regăsească opulența. Desigur, perspectivele imediate sunt tulburi, dar țara geme de talente de toate felurile, iar criza actuală pare să fi reaprins creativitatea culturală și energia politică a societății civile, unde germinează clasa politică de mîine. Însă, e cert, nimic nu va mai fi ca înainte. În zece zile, societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cu somnul sau cu visul. Toutuși, eul creator devine eu absolut, în aceeași identificare a sinelui cu ceilalți: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să nu-mi semene/ Ajutați-mă să găsesc un animal/ Care să nu geamă cu glasul meu/ Pe unde calc pământul se despică/ Și morții care poartă chipul meu/ Îi văd îmbrățișați și procreând alți morți". (Legături), chiar dacă "Apocalipsa este aici individuală"82. Considerându-l "volum cu adevărat caracteristic poetei"83, Nicolae Manolescu evidențiază
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
guvernului, acestea au ajuns sub ochii lui Mihail Sturdza pentru rezoluție. În esență, era vorba de descoperirea unor izvoare de slatină la mică adâncime și îndeajuns de bogate spre a fi exploatate, ba chiar și a câtorva blocuri de sare gemă, ce-i întăreau convingerea în existența unui masiv salin cu "întindere peste măsură de mare", ce pornea de la Ocna, pe sub Calu-Iapa, Bogoslav, Gârcina, Bălțătești, Slatina lângă Neamț, urcând, de acolo, spre Ștefănești, pe malul Prutului și chiar dincolo de râu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de seamă, încep să urlu de durere, în toiul cântecului. Cum descopăr Cum descopăr, mereu uitând, că țipătul și urletele noastre nu sunt decât excepții, scăpări, și neglijențe ale unei neatente geometrii! Ce-i drept, n-am auzit vreun triunghi gemând, și-ovalele albastru-ncețoșate ce-atârnă-n crengi de pruni, ca niște vocale care se sting încet în asfințitul de aur, abia clipind, par doar că-s amețite de propriile-alcooluri. Sferele mici și negre care încă se numesc struguri, pe veranda unde un
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
de sănătate și ce mai știe Tuzla despre mine... de mult mă poleiseră-n legendă. cine să stea cu timpul la taifase când ciuma se perindă paparudă prin Țara mea brăzdată de crevase... îi spun și eu că știu că geme Țara. că au secătuit-o șarlatanii și știe toată lumea, lumea mare că la destine trîndăvesc golanii. ...mă tângui lângă Marea mea cea Neagră. de după nori a evadat o rază. e semnul că credința milenară ne este prin furtuna grea păvază
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
acum; Ah, flori care cădeți ori drepte Vă așezați în morții de pe trepte, în ceea ce în ei se întrupează Vampir, fantomă, Dumnezeu cui pază? Singurătate, amăgire, har? Arheologic trup vieții îi par. Apoi, dacă mai sunt, aflați că am Chipul gemând cu aburul pe geam, Și ceea ce-mi rămâne din figură Străbate leacul, dar creat arsură. Sufletul meu, ceea ce mai trăiește din tine E începutul gloriei. Deci rămâi hohot de plâns între suspine; Așa, viață fără moarte, Se risipesc adunate
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
așează pe ornamente Cu vești de copii, Adulmecă cerul cu vocale, silabe, Viziuni mai vechi decât cerul, Miracol e carnea când se întoarce Către privirea celui ce o iubește Recreată în semne sacre, în cuvinte rostite chiar nerostite. Lumina zilei geme vinovată Peste chipul ce a trăit pe culmea Dusă la vale. Câte stânci s-au rostogolit în prăpastie, Au acoperit drumul De la o veșnicie la alta! Nimeni nu are timp să-și aducă aminte De căderea lor în care oameni
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
Firmele orientate spre exp ort și forța de muncă aferentă preferă, în mod obișnuit, stabilitatea ratei de schimb, în favoarea deschiderii financiare, deoarece aceasta din ur mă poate crește volatilita tea ratei de schimb. Acest fapt ne ajută să înț ele gem motivul pentru care liberalizarea financiară a fost adoptată, mai î ntâ i, în S.U.A. și Marea Britanie, unde sectorul producției a fost mai puțin influ enț at politic decât în alte țări. În țările în care există legături strânse între in
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
civilă; binecuvîntez înțelepciunea instituțiilor noastre politice și, știindu-mă cetățean, încetez să mă lamentez că sînt om. Pe deplin instruit în ceea ce privește fericirea și obligațiile mele, închid cartea, ies din sala de conferințe și mă uit în jurul meu. Văd națiuni nenorocite gemînd sub un jug de fier. Văd omenirea îngenuncheată de o mînă de agresori. Văd o mulțime înfometată, epuizată de suferințe și foamete, în timp ce bogații, în bunăstarea lor, beau sîngele și lacrimile victimelor lor. Îi văd pretutindeni pe cei puternici înarmați
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
am ucis pe toți aceia pe care i-am capturat, am dat foc la tot ce putea să ardă. Vedeam roșu în fața ochilor, nu mai aveam nici o fărîmă de sentiment uman în inimile noastre. Peste tot unde am poposit, pămîntul gemea de distrugerea pe care o provocam. Pe unde am trecut, acolo unde fuseseră case, era acum doar moloz, cenușă și grinzi fumegînde ca niște abcese pe cîmpul gol. O dîră uriașă de fum rămînea în urma trecerii noastre. Dădusem foc unei
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau Și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n-au Și George nu mai vine. Un
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
considera durabilă și să condamne chiar divinitatea care i l-a răpit pe cel pentru care viața ei avea un sens. Drama trăită de mama care și-a pierdut fiul este surprinsă în versuri cutremurătoare: „Și mă-sa biata! Cum gemea Și blăstema și se izbea Să sară-n groapă: —«L au închis Pe veci! Mi-a fost și mie scris Să mă deștept plângând din vis, Din lumea mea!»” însă un sfetnic înțelept, plin de credință, ca un pustnic, vine
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
rolul unor ,,pauze” în interiorul discursului narativ: ,,Uneori, cerul era foarte albastru, și nori albi, ușori, alergau amețitor de repede. Alteori, în odaie era aproape întuneric. Cerul arăta întunecat, a ploaie, și crengile din dreptul ferestrei începeau să se agite speriate, gemând.” - vol.II, p.130; ,, De două zile mergea așa întruna. În lumina gălbuie a felinarului, fulgii cădeau grei, fără grabă, cuprinși parcă de o scurtă însuflețire la apropierea pământului.” - vol.I, p.138; ,, Luna dispăruse și noaptea își regăsise singurătatea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
altora, telefoane peste telefoane ca și acum, s-au cerut confirmări. Toate satele s-au mobilizat exemplar iar înstrăinații au venit și cu autoturisme proprii, foarte multe (cca. 10) pentru vremea aceea. Pe 2 octombrie 1981, adunarea la școală care gemea de lume, la spectacolul fraților Chiriac (Ion și Gelu, elevii mei la Liceul de Chimie Vaslui, unde eram titular) și la primele impresii și ceva distracție la un bal. Lumea s-a simțit excelent. Duminică, 3 octombrie, dimineață, s-a
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
epistola Ex Ponto, II, V: din aceasta însă nu se poate schița profilul politic al destinatarului, aspect care ne intereseză în mod deosebit în acest moment. Se observă numai că, deși nu este decât foarte puțin familiar cu poetul, a gemut când a auzit vestea exilării lui Ovidiu 184: acest lucru indică o anumită participare, dacă nu la durerea poetului, cel puțin la cauza exilului său. Era legat de studii comune cu principele căruia Germania îi dă numele și, din câte
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
doar un banal simbol în care se oglindesc eternele prototipuri. În aceste condiții, încercarea de a prinde ceva pe retină devine zadarnică vânare de vânt. Pura empirie se destramă în valuri de iluzie 23. Așa, o vagă senzație auditivă ("Marea geme"), care promitea mult, nu se mai amplifică muzical, cum era de așteptat, până la presimțirea terifiantului zgomot de uragan, estompându-se în schimb în nefericite falduri retorice: "Dar glasul ei nu e cântecul izvorului ce ademenește pe pescarul melancolic cu vrajele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
s-a uitat. Cu Virgil am fost apoi coleg de clasă la școala „Gh. Mârzescu” din cartier, apoi, după ce am mai crescut, a luat-o fiecare pe drumul lui în viață. La marginea mahalalei mele, de la străduțele pe care vara „gemea colbul” pe ele, vorba lui Ion Creangă, iar iarna erau troienite, că zile în șir nu puteai ieși din ogradă, se afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
negru. Nu mâncasem nimic de ieri, dar nici foame nu ne era. Fârtații noștri stăteau cuminți cu mâinile la spate, și din când în când se întorceau de pe o parte pe alta, de frig. Cel cu gaura în fund mai gemea din când în când, implorând milă, dar eu mă făceam că nu-l văd. Am uitat să vă spun că rugasem pe mătușa aceea cu vinul să anunțe vreun milițian și să-l îndrepte cu o mașină spre noi. Pe la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]