40,327 matches
-
s-a instalat la Hamburg, angajându-se la prestigiosul săptămânal "Die Zeit". În acei ani - '70 și '80 - era cea mai bună revistă europeană de cultură. A fost adoptat de faimoasa "grupare 47" - la care participau acum scriitori din toate generațiile, era prezent la reuniunile lor de "lecturi": o prezență în același timp pasionat-devotată dar și cu stranii reticențe. Ultim capitol referitor la perioada 1974-1999 este o suită de portrete - Martin Walser, Ingeborg Bachmann, Thomas Bernhard, Max Frisch, Uwe Johnson - întotdeauna
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
guvernanți au avut de ales mai multe variante, în aplicarea legilor austerității. Prima era suplimentarea taxelor și impozitelor. A doua prevedea reducerea salariilor cu 20% și a tuturor pensiilor cu 15%. Deci o nouă curbă de sacrificiu și o altă generație irosită. În urmă cu ceva luni, gloata primea asigurări că vor fi ajustate numai salariile și pensiile nesimțite. Adică acele drepturi imense, care nu au avut la bază principiul contributivității la bugetul statului. Nu s-a făcut nimic cu variantele
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
nivelul propagandei de partid, cît și la nivelul larg al opiniei publice, fără compromisuri amendabile și fără concesii evidente. Ei reprezentau, oarecum, segmentul clasicizat, aflat într-o continuitate firească față de arta noastră interbelică. Aici pot fi amintiți deopotrivă artiști din generațiile mai vechi, Ion Musceleanu, Ion Popescu-Negreni, Ion Irimescu, cît și artiști în plină putere de creație, precum Ion Pacea, Virgil Almășanu, Ion Sălișteanu, Vasile Grigore etc. Cel de-al treilea segment reprezintă, într-un anumit fel, o atitudine artistică alternativă
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
și cu foarte puțin sprijin exterior. Își menține de ani de zile un tiraj apreciabil pentru un săptămânal în România de azi, cu un număr constant de abonați. Mă interesează în primul rând că este citită și apreciată de tânăra generație. De la apariție, 22 este clar angajată politic, într-o formă partizană, car O prostie sau o speranță? Marele divorț din PNȚCD i-a preocupat pe comentatorii din presa cotidiană timp de mai multe zile, ca și cum plecarea echipei conduse de Radu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
prețioasă și a o pune în circulație profesionist, ci și pentru a găsi fonduri de concretizare a unor mari proiecte culturale. Constanta preocupare pentru avangarda românească, vădită în ediții, expoziții, publicistică, Editura Vinea cu apariții ritmice în colecțiile "Ediții definitive", "Generația 80", "Ediții bibliofile", "Albume", "Nouăzeci" ș.a. binemerită admirația și recunoștința. Spunem din nou asta, avînd în față cel mai recent număr, 5-6/1999, din FACLA LITERARĂ, faclă ce își datorează și ea combustia pasiunii lui Nicolae Țone de a lumina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
unei literaturi, căzut în desuetudine la un moment dat, cunoaște astăzi șansa relansării. Prezent tot mai des în discursul critic, s-ar putea să fie din nou util. Dar nu în felul în care îl gîndea criticul francez. Thibaudet lega generația literară de aceea biologică și aprecia că ea se întinde pe 33 de ani, calculînd, așadar, trei în fiecare secol. La noi, Al. Piru a fost un partizan fidel al ideii. Obiecțiile au venit uneori chiar din acest unghi. Cercetări
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
fost un partizan fidel al ideii. Obiecțiile au venit uneori chiar din acest unghi. Cercetări statistice mai noi (ar trebui reluat un studiu al Mioarei Apolzan din Revista de istorie și teorie literară) au arătat că ritmul de succesiune al generațiilor nu e regulat, el avînd tendința de a se iuți în secolul XX, cînd generațiile par să se succeadă la intervale mai scurte (de 20 sau chiar de 15 ani). Tudor Vianu a vorbit, primul, despre generația de creație, cu
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
statistice mai noi (ar trebui reluat un studiu al Mioarei Apolzan din Revista de istorie și teorie literară) au arătat că ritmul de succesiune al generațiilor nu e regulat, el avînd tendința de a se iuți în secolul XX, cînd generațiile par să se succeadă la intervale mai scurte (de 20 sau chiar de 15 ani). Tudor Vianu a vorbit, primul, despre generația de creație, cu alte cuvinte, despre acel aer de epocă definitoriu pentru temele și pentru stilistica operelor datorate
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
de succesiune al generațiilor nu e regulat, el avînd tendința de a se iuți în secolul XX, cînd generațiile par să se succeadă la intervale mai scurte (de 20 sau chiar de 15 ani). Tudor Vianu a vorbit, primul, despre generația de creație, cu alte cuvinte, despre acel aer de epocă definitoriu pentru temele și pentru stilistica operelor datorate unei comunități de vîrstă. Noi am numi paradigmă acest aer comun. Abandonarea principiului biologic, de către formaliștii ruși, modifică radical înțelegerea conceptului lui
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
Abandonarea principiului biologic, de către formaliștii ruși, modifică radical înțelegerea conceptului lui Thibaudet. întîi, biograficul (anii de naștere și de moarte ai autorilor, anul debutului sau al "vîrfului" operei) nu mai joacă decît un rol secundar. în al doilea rînd, succesiunea generațiilor nu mai este liniară: paradigma nouă există deja de o bucată de vreme, sub aceea veche, asemeni unei plăci tectonice, atunci cînd se produce schimbul de ștafetă, tot așa cum paradigma veche continuă să se manifeste, o bucată de vreme, sub
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
paradigma nouă există deja de o bucată de vreme, sub aceea veche, asemeni unei plăci tectonice, atunci cînd se produce schimbul de ștafetă, tot așa cum paradigma veche continuă să se manifeste, o bucată de vreme, sub aceea nouă. în fine, generația literară este totuna cu paradigma dominantă dintr-un anumit timp. în jurul acesteia, dedesubt, dacă vreți, există și alte paradigme (cel puțin încă una, dar uneori două sau chiar trei), simțite însă ca marginale, - depășite sau încă neconcludente, - dintre care unele
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
vreți, există și alte paradigme (cel puțin încă una, dar uneori două sau chiar trei), simțite însă ca marginale, - depășite sau încă neconcludente, - dintre care unele au fost dominante cîndva iar altele urmează să fie. Cum se poate vedea, definiția generației literare este, acum, dependentă mai puțin de perioadele de timp în care scriitorii au trăit (deși, firește, nu le putem elimina din discuție) și mai mult de identificarea unor paradigme diferite și de predominanța unora dintre ele, în condițiile unei
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
firește, nu le putem elimina din discuție) și mai mult de identificarea unor paradigme diferite și de predominanța unora dintre ele, în condițiile unei succesiuni dificile, cu suprapuneri multiple. Punctul esențial (și care îngroapă definitiv viziunea biologistă asupra conceptului de generație) constă în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
mai mult de identificarea unor paradigme diferite și de predominanța unora dintre ele, în condițiile unei succesiuni dificile, cu suprapuneri multiple. Punctul esențial (și care îngroapă definitiv viziunea biologistă asupra conceptului de generație) constă în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă.
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă.
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este produsul unor concepte. Cum ar fi chiar cel de generație literară: istoricii literari nu mai caută generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă.
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
sau aceea a inițiativei private în domeniul artistic. Au rămas neclintite aceleași concepții imemoriale că arta înseamnă pictură, sculptură, grafică, decorative etc.- cărora li s-au mai adăugat restaurarea și pictura religioasă - și aceleași convingeri că ea se repartizează pe generații, iar generațiile mature trebuie să aibă o relație paternalistă cu cele mai noi, cărora le rezervă, cu promptitudine, un premiu pentru tineret. A nu se înțelege de aici că acesta este un premiu pentru debut, ceea ce s-ar putea justifica
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
a inițiativei private în domeniul artistic. Au rămas neclintite aceleași concepții imemoriale că arta înseamnă pictură, sculptură, grafică, decorative etc.- cărora li s-au mai adăugat restaurarea și pictura religioasă - și aceleași convingeri că ea se repartizează pe generații, iar generațiile mature trebuie să aibă o relație paternalistă cu cele mai noi, cărora le rezervă, cu promptitudine, un premiu pentru tineret. A nu se înțelege de aici că acesta este un premiu pentru debut, ceea ce s-ar putea justifica, ci unul
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
îmi desăvârșeam lucrarea/ grămada pe care îmi rezemam capul uneori când adormeam/ iar acum când e gata noapte de noapte sting lumina și numai bănuind-o acolo/ încep să urlu de spaimă" (Ion Mureșan - Poemul despre poezie, din Antologia poeziei generației '80, Ed. Vlasie, Pitești 1993, pag. 170) - op. cit. pag. 115-116). "Day after Night - Twenty Romanian Poets for the Twenty First Century", edited by Gabriel Stănescu și Adam J. Sorkin, "Criterion Publishing", SUA, 1999.
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
unui monopol literar. Nevoia unei reacții de ajustare a creației lirice la cursul său modern se făcea simțită. Născut în 1949, Leo Butnaru face figura unui "cap de serie" al procesului în chestiune, pe care și l-a asumat, explicabil, generația tînără. Cultivat, mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală a creației, degajînd posibilitățile sale meditate, combinatoria sa evaluată "la rece", însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
poetica). 2. În măsura în care Leo Butnaru se exprimă prin intermediul unui limbaj studiat, trecut prin alambicurile disciplinei și disimulării pe care le presupune ironia, Irina Nechit (născută în 1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care se bizuie. E ca o partidă de șah cu adversarii de temut
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în editarea volumului din colecția "Scrinul negru", ce va avea precis parte de aceleași vii comentarii că și Procesul "tovarășului Camil" și Scrisori către bunul Dumnezeu de I.D. Sîrbu. De fapt, aceste cărți se leaga, se completează și explică elocvent generațiilor noi ce a însemnat și cum a funcționat sistemul comunist. Cît de urît a fost. Securitatea, din ordin superior de partid, caută cu tot dinadinsul motive pentru a-l aresta pe Lucian Blaga și a-l constrînge să servească propagandei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
literări (mă refer la scoala Coteanu). Genette, Riffaterre n-au avut emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă la poezie (în care, totuși, marea generație interbelică a elogiat nesmintit puritatea verbală), ci la proza: Artă prozatorilor români a lui Ț. Vianu. N-avem o Artă a poeților români. Vianu pleca de la Bally, nu de la Spitzer, cum m-aș fi așteptat și analizele lui verbale sînt
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
pe cîteva concepte clare (autonomia esteticului, între ele) de natură teoretică. Maiorescu n-avea plăcerea textului. Așadar, nici a verbalității. Frigiditatea această pare a se fi transmis criticilor următori, clasați de Lovinescu, o jumătate de secol mai tîrziu, în trei generații maioresciene. Le-am putea adăuga o a patra, după al doilea război mondial. Cu toate deosebirile dintre ei, maiorescienii noștri critici au avut, cu toții, pregătire filosofica sau literară, nu lingvistică. Nici Caracostea, care s-a ocupat de expresivitate, nu era
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]