3,734 matches
-
cercetare. Evenimentul din 1877-1878 și personalitățile care au contribuit la realizarea lui, rămân în continuare un subiect interesant și larg dezbătut în istoriografia contemporană. „Un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a minții românești, cristalizată în geniala lui natură”, astfel îl consideră Gh. I. Brătianu, pe cel care a fost mare om de cultură și de stat, în lucrarea purtând sugestiv numele, Mihail Kogălniceanu. În vederea cunoașterii cât mai amănunțite a perioadei cuceririi independenței de stat în 1947
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
noile cuceriri ale istoriografiei. Fără îndoială că independența reprezintă în primul rând o victorie a spiritului național, iar Mihail Kogălniceanu este considerat a fi „ un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a munții românești, cristalizată în geniala lui natură” Nicoale Iorga îl înfățișează ca „cea mai mare minte și cel mai mare om de cultură, cel mai mare orator, cel mai mare cugetător politic”. Alexandru Zub arată că între „Mihail al luminii” și „Mihail al sabiei”, posteritatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
existența "creaturilor schiloade, pocite, caricaturale", după cum e cazul să ne reamintim că articolul este extras din biblioteca lui Bulgăran "adevărat laborator al diavolului". Orice creație stă sub fatalitatea perfectibilului și, cu atât mai mult, omul. Ladima, chiar dacă este un poet genial și dă dovadă de o moralitate absolută, își are plusurile și minusurile sale. E chiar revelația pe care o are Fred Vasilescu în ultimele fraze ale jurnalului său: "George Demetru Ladima intră cumva și el în vreuna dintre aceste categorii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ceva cu codiciluri și excepții... Legile fără excepții sunt îngrozitoare... Nu ne trebuie... Ne sufocă... Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Nicolae Manolescu în aprofundarea amorului de tip vanitate. Aceeași stare de disconfort, manifestată prin susceptibilitate și infatuare, i-o induce Camil Petrescu și lui Mihail Sebastian, după cum rezultă din mărturiile atât de comentatului său Jurnal. Erijându-se într-un strateg genial, Camil se simte neînțeles, cere să fie numit comandant al apărării antiaeriene a Capitalei și e ferm convins că noua conflagrație care se profila va fi tranșată de țara care va reuși să-și impună superioritatea aeriană. Bucureștiul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este chiar modelul lor. În structura lui abisală, discursul mitic (povestirea) desfășoară o tensiune antinomică specifică oricărei forme de gândire umană: " Mitul este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală oricărui discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
credem că, în modul cel mai obscur cu putință, neamul acesta al nostru, atât de maculat de istorie, vede în Eminescu pe cineva care îl răscumpără de păcate; că acest tânăr mitic cu chip astral, că tânărul acesta etern și genial, atât de intransigent și de pur, neînstare de nici un compromis, de nici o lașitate și de nici o ploconire, este icoana unei neprihăniri la care am visa?"234 (s. n.) Nu ar fi pentru prima dată când, cu precaute reticențe, un conațional conferă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
premeditat, manifestarea sacrului. Rămâne de relevat și de acceptat hierofania, simbolul drumului către o speranță în conformitate cu așteptările, făcând să rodească dorul lor pentru poezia înaltă. Mai încărcată biblic este întâlnirea dintre Creangă și Eminescu la Școala din Păcurari. Toți biografii "genialului humuleștean" și, mai cu seamă, Călinescu sunt de acord că, dacă nu l-ar fi cunoscut pe instructorul școlar, anonimul învățător ar fi rămas în conștiița noastră ca un simplu autor de manuale școlare. Imperativul categoric al lui Eminescu ("Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ceea ce este propriu doar unui critic de vocație), după cum Eminescu, dimpotrivă, a manifestat recunoaștere față de spiritul tutelar maiorescian, tocmai în baza privilegiilor mereu însoțite de primejdii existente în dialogul dintre cel care inițiază, analizează axiologic și partenerul mai tânăr, talentat, genial chiar, aflat însă la început de drum. Alchimia relației conturează subtilitate și adâncime, deopotrivă intelectuale și sentimentale: "Orice <<pătrundere>> în Celălalt, prin persuasiune sau amenințare (...) se învecinează cu eroticul și îl declanșează. Încrederea, oferta și acceptarea au rădăcini sexuale. Predarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de farisei, între care Macedonski se detașează cu nedemnă notorietate. Boala își are momentele sale de remisiune, Eminescu dă semne de luciditate și, tocmai atunci, suferința psihică devine mai greu de îndurat. Ce poate fi mai chinuitor pentru o minte genială decât să constate că a căzut în cea mai josnică ipostază a mizeriei intelectuale, morale și fizice? "Ecce homo!", regele poeziei devine ins patibular. Toate aceste constatări își dovedesc oportunitatea în constituirea câmpului arhetipal eminescian în opera lui Camil Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
noi, întemeiat 298. Totuși, oricine citește Patul lui Procust este mai mult decât convins că identifică afinități cu Stendhal, Faulkner, Gide, Zola ori Balzac (pe ultimul scriitorul însuși îl indică ca promotor al "serialității" personajelor, maniera primind estimarea ca fiind "genială"299). Asemeni lor, Camil Petrescu înlesnește "trecerea" de la lumea reală la cea imaginară printr-o referire "avant-text"300, un fel de datum-preexistent. Incipitul romanului sugerează că acțiunea a debutat înainte de începutul material al textului (anterior cronologic): "Mustrările d-tale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vocii."391 (s. a.) Încă o prejudecată combătută este aceea a talentului, care nu se descoperă în fața unei comisii "așezate la o masă lungă", ci trebuie lăsat să se desfășoare liber fără cenzura modelului reprezentat întotdeauna de un maestru și după "geniala metodă didactică: <<Fă ca mine!>>!"392 Doamna T. este exemplul elocvent: "Eu credeam însă că doamna T.. ar fi putut arăta posibilități de mare artistă și aș fi fost bucuros să apară în Act venețian, de pildă."393 S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
devreme. "Autismul tipic face parte din tulburările spectrului autismului (TSA) sau tulburările pervazive de dezvoltare (PDD) care includ diverse forme de manifestare ale afecțiunii: de la autismul sever până la sindromul Asperger (cei afectați de acest sindrom au limbaj, o inteligență chiar genială, dar manifestă deficiențe de comunicare și socializare). Celelalte tulburări din spectru sunt: sindromul Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei, PDD-NOS (tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată altfel sau autismul atipic) și autismul înalt funcțional 195". După cum se vede din aceste exemple dar
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
devastate de stihii, credințe și metehne milenariste, Baudolino, anonimul erou, deține prioritate absolută, înainte de Marco Polo, în privința explorării sfârșitului lumii. Avusese acest alessandrin tăria unică de a compendia imaginarul colectiv și experiența vremurilor, înainte ca acestea să fie consemnate de genialul florentin sau de neliniștitul venețian. Baudolino nu străbate doar tărâmuri infernale sau purgatoriale, ci are și viziunea Empireului. Căzut într-un vis mediumnic, primește sfaturi de etică creștină (așa cum pelerinul Alighieri va fi călăuzit de serafica Beatrice) din partea iubitei sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vizitată de marii campioni de șah ai anilor '20. Tabori va fi un copil teribil al șahului, ce pătrunde fulgurant pe scena mondială. Fenomen elogiat, temut și contestat. Învinuit că ar fi "posedat de diavol", circar ș.a.m.d. Prestația genială a copilului Tabori este cotată de un ziar nazist drept demonstrația unui mic iudeu. Campaniei de calomnii îi urmează una de ostilitate cu efect de avalanșă. Îl întâlnește prima oară pe adolescentul Frisch la Baden Baden, în timpul unei simultane. Tabori
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
schimbă cu alții, de serie însă, preambalați. Mariajul cu "Societatea" e un fapt împlinit. Hazardul nu ezită să intervină hotărâtor, încoronând decizia lui Antoine de a deveni prost: un scurtcircuit în computer provoacă o reacție în lanț, generând operațiuni financiare geniale. Atribuindu-i-se meritul, dă lovitura vieții. Milionar peste noapte, el realizează o fantasmă împărtășită de mii de persoane. Calea reificării este deschisă; investește în obiecte de status symbol conform ritualului noii specii din care face acum parte și de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este una prin care se rămâne în literatură. Rețeta este aproape științifică: secolul al XVIII-lea francez este pus să se mărturisească printr-un personaj care chiar ar fi putut să existe, la fel de malefic, maiestuos și fascinant ca alți "monștri geniali precum Sade, Saint-Just, Fouché, Bonaparte ș.a.". Derularea firului epic și scriitura, în sensul în care canoanele retro devin o metodă premeditată, mimează un anume patos balzacian și o tramă polițistă demnă de romanele lui Eugène Sue. Porumbelul (Editura Humanitas, 2001
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cercetare. Evenimentul din 1877-1878 și personalitățile care au contribuit la realizarea lui, rămân în continuare un subiect interesant și larg dezbătut în istoriografia contemporană. „Un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a minții românești, cristalizată în geniala lui natură”, astfel îl consideră Gh. I. Brătianu, pe cel care a fost mare om de cultură și de stat, în lucrarea purtând sugestiv numele, Mihail Kogălniceanu. În vederea cunoașterii cât mai amănunțite a perioadei cuceririi independenței de stat în 1947
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
noile cuceriri ale istoriografiei. Fără îndoială că independența reprezintă în primul rând o victorie a spiritului național, iar Mihail Kogălniceanu este considerat a fi „ un stâlp al țării, întruparea cea mai minunată și mai caracteristică a munții românești, cristalizată în geniala lui natură” Nicoale Iorga îl înfățișează ca „cea mai mare minte și cel mai mare om de cultură, cel mai mare orator, cel mai mare cugetător politic”. Alexandru Zub arată că între „Mihail al luminii” și „Mihail al sabiei”, posteritatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai geniale minți ale omenirii. Wittgenstein respingea orice concesie care ar fi putut să aducă atingere acelui ideal de perfecțiune creatoare ale cărui ingrediente principale erau claritatea cristalină și simplitatea austeră. Cercetarea fundamentelor logicii îi apărea drept un domeniu de supremă puritate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de Hunedoara, care în calitatea sa de guvernator al regatului a acționat pentru atragerea orașelor în viața politică. După bătălia de la Varna (1444) și moartea regelui Vl adislav, în 1446 stările Ungariei l-au numit regent (guvernator) pe timpul interregnului pe "genialul comandant de oști iancu de Hunedoara"515. Acum, ordinele au apărut în masă la adunările dietale. Ca guvernator, Iancu de Hunedoara va reglementa convocarea anuală a Dietei de Rusalii și modalitatea de participare: "art. 31 § 1. Item, quod singulis annis
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
apărarea nobilimii contra arbitrarului suveranului și seniorilor, în 1514 Ștefan Werböczy va prezenta Dietei codul de legi Tripartitum, ce se dorea a fi expresia egalității dintre nobili, consacrând principiul de la 1351: una eademque nobilitas. Teza lui Werböczy era "simplă și genială", făcând din nobilimea obișnuită (nu din magnați și clerul superior) "trupul sacru" personalizat și "componentă a Sfintei Coroane"530. Ficțiunea despre una et eadem libertas a tuturor privilegiaților, ca și definirea Coroanei ca nucleu esențial al națiunii nobile și izvor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-l tratez. Astfel se explică de ce, să spunem, unui poet discret, parcimonios, dar autentic îi acord un spațiu extins și mai multă "atenție" critică decât unui autor zgomotos, prolific mai peste marginile iertate, și, firește, pe deplin convins că este genial. Mă aștept, desigur, la reacții dintre cele mai umorale tocmai din partea fiecărui poet "productiv ca o uzină metalurgică" (Eugen Simion), nemulțumit de faptul că i-am expediat cele peste douăzeci de titluri (excluzând antologiile!) scrise, eventual, în mai puțin de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de supralicitare prin hiperbolizare afectivă) schiță de portret a pictorului-poet Petru Aruștei îi aparține lui Cezar Ivănescu, cel care, la o zi după moartea marelui său prieten, își exprima suferința în termenii următori: "A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți moldavii din generația noastră, mai filosof decât toți colegii noștri ajunși profesori universitari de filosofie, mai poet decât noi toți, ajunși literați de carieră, pictor cutremurător, unic în ultimele patru decenii de pictură românească, pătruns
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cerul hemoragic autodidact deasupra/ citindu-ne ca pe niște epifanii" din Naștere vinovată sau scurtă introducere la lecția despre om sau "lună cerșetoare prințesă/ plutindă pe râu/ târfă a poeților romantici" din Zeii ficși. După cum atribuirea unei condiții de paria genial și adresarea la persoana întâia plural amintește inevitabil de Noaptea geniului Dimitrie Stelaru: "te întreb cine suntem noi Daniel Corbu stăpân/ peste care popoare stelare/ și cărei încrâncenări vom plăti astă-seară tribut?". Sau: "Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu?/ Biet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]