8,779 matches
-
floarea-soarelui./ Acolo să te oprești/ Acolo s-adăpostești/ Și-așteaptă cu răbdare,/ Ceasul de neînturnare./ Că el va sosi/ Și tu vei veni/ Dacă cerbii vor ara/ Ciutele vor semăna... (S.F. Marian, 1995, pp. 279-288) Acest text funerar dezvăluie o geografie chtoniană extrem de complexă: ea se bazează pe o sumă de toposuri, În care diferite ființe veghează vămile lumii de dincolo. Bocetul are valoarea unui text inițiatic, deoarece: a) descrie locurile sacre: trecătoarea apelor, cele șapte vămi, răscrucea marcată de o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea măiastră, ariciul, albina), elementele (apa vie, apa moartă, focul nou), obiecte, plante și unelte magice (carul de foc, bușteanul ielelor, ceasornicul casei, mătrăguna, iarba fiarelor), coregrafia magică (călușarii, jocul fetelor de la Căpâlna), geografia mitică (Tărâmul Celălalat, Apa Sâmbetii, Valea Plângerii, Mănăstirea Calu-Gastru) și sărbători, ritualuri, ceremonii culturale (Hodăițele, Armindeni, Caloianul, colindele, Ziorile, Brezaia). Este evident, pentru orice persoană familiarizată cu folclorul românesc, că autorul acestor rânduri posedă o cunoaștere superficială a domeniului clasificat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică, iar cuplul - orfic - nu reface desăvârșirea androginului platonic: „Un deal sau o vale la țara trupului ei/cu-ncetul începeam a desluși cu încetul punctele cardinale să i le știu./ Doar că greșeam nordul adesea,/ doar că-n
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
după numele mirean, era unul dintre cei patru copii ai familiei modeste a lui Alexie și a Aspaziei, ce va deveni Anastasia monahia. La școlile mănăstirești din zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru scurt timp, egumen. Ca
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
ca până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților din vechime. De fapt, este o luare în stăpânire reală, prin așezări numeroase, pe întreaga întindere a pământului românesc. O geografie armeană, din anii 670-680, spune că mai înainte (de 602) au locuit în Dacia (nordul Dunării) "douăzeci și cinci de neamuri slave", ceea ce înseamnă că cei veniți în secolul al VI-lea erau foarte numeroși.29 Trebuie subliniat și un alt aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intensiv.20 Primele mărturii scrise despre unguri sunt consemnate de cronicarii și geografii arabi și persani, și acestea datează din secolul al IX-lea. Cea mai veche atestare a numelui lor, sub forma "al-Madjghariyya", se află într-un tratat de geografie al arabului Ibn Rusta de la începutul secolului al X-lea. Acest etnonim derivă de la forma "Magyar", prin care se desemnează ungurii. Dar cronicarii europeni au preferat alte forme ale numelui lor: "Uggroi", la bizantini, "Ungari (Hungari)", la germani și italieni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și teritoriul de formare a poporului român Etnogeneza românilor înseamnă alcătuirea și distingerea unei unități de cultură (civilizație), folosind acest nume, precum și o limbă proprie. Pe un teritoriu comun s-a închegat această unitate, cu un destin comun, creat de geografie, dar, mai ales, de voința membrilor săi. În studiul formării unui popor intră, ca probleme principale, structura sa etnică, teritoriul pe care a luat naștere, data apariției sale în istorie ca unitate distinctă, originea limbii proprii, adoptarea unui nume deosebitor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și est, iar celălalt din valea Timocului (în sud) spre nordul Dunării, care s-au întâlnit (contopit), în secolul al X-lea, pe teritoriul românesc. Aurel Decei, în lucrarea "Românii în secolul al IX-lea", vorbește despre textul armenesc al Geografiei lui Moise de Choren, care menționează "o țară necunoscută, numită Balak", datat în secolul al IX-lea. Dacă admitem existența a două ramuri ale populației romanice răsăritene, daco-romanii, la nord de Dunăre, și vlahii, în sudul ei (Balcani), și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vieții de obște au dăinuit multă vreme în orașe. Această organizare întemeiată pe obști sătești s-a menținut pe teritoriul extra-carpatic și în pragul constituirii statelor de-sine-stătătoare medievale și s-au supus acestora. Izvoarele scrise, dar și datele toponimiei și geografiei istorice înregistrează, în secolele XII-XIII, stadiul avansat al obștilor sătești, confederațiile de obști coagulate, teritorial, în uniuni de obști. Aceste uniuni de obști erau denumite "țări" (din lat. terrae și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
et Bissenorum), iar în jurul Sibiului, Țara Amlașului. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, asimilarea pecenegilor în rândul românilor era încheiată în mare parte. Termenul "pădure" (silva), "țară" (terra) se referă la împărțirea administrativă și politică, iar nu la geografie. "Pădurile" erau în posesia regelui în locurile în care statul maghiar încă nu pătrunsese, dar ele aparțineau, de fapt, obștilor românești. De pildă, Maramureșul, cu cei 10.000 km2 ai săi, reprezenta cea mai mare dintre "țările" românești ale Transilvaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răsăriteană, în nordul Mării Negre, în scurt timp, pecenegii s-au întărit considerabil și s-au transformat într-o puternică forță militară. Cu toate acestea, acțiunile lor erau mai curând dispersate, ei nefiind constituiți într-o singură uniune tribală. După o geografie persană din secolul al X-lea, pecenegii erau împărțiți în două grupuri distincte: pecenegii turci (Turkan Bachanaki) și pecenegii chazari (Khazar Bachanaki), ultimii fiind sub dominația chaganului chazar.1 Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sunt împărțiți în opt triburi, patru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării și Nistru, în virtutea înțelegerii cu hanul Toqtai, ca răsplată pentru sprijinul dat împotriva lui Jögä. Izvoarele pe care se bazează în susținerile sale, Brătianu, fie indică prezența bulgarilor la Cetatea Albă, fie presupun extinderea țaratului în stânga Dunării. Astfel, în "Geografia" arabului Abul-Fida (1321) se susținea că Acdja-Kerman (Cetatea Albă) este un "oraș din țara bulgarilor și a turcilor", situat la Marea Neagră, la vărsarea Nistrului. Într-o scrisoare din 1323 a unui călugăr franciscan din Caffa este amintită martirizarea de către bulgari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
străromână, București, 1979, p. 93-174. Comșa M., Cu privire la caracterul organizării social-economice și politice de pe teritoriul țării noastre în epoca migrațiilor, în SCIV 18, 1967, 3, p. 431-442. Conea I., O problemă veche încă nerezolvată: originea numelui Muntenia, în Probleme de geografie, VII, 1960, p. 27-51. Idem, Basarabii de Argeș. Despre originea lor teritorială și etnică, București, 1935. Constantinescu E.-M., Memoria pământului dintre Carpați și Dunăre. Nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei în secolele IV-XI, București, 1999. Constantinescu N., Curtea de Argeș (1200-140). Asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bizantine în regiunile carpato-dunărene, în SCIV 23, 1972, 3, p. 375-415. Pușcariu Sextil., Studii istroromâne, 1, București, 1926. Idem, Pe marginea cărților, V, București, 1936, p. 276-358. Idem, Limba română, vol. I. Privire generală, București, 1940. Rădulescu N. Al., Vrancea, geografia fizică și umană, București, 1937. Rădulescu A., Privire generală asupra moșnenilor și răzeșilor, în vol. Pagini din istoria dreptului românesc, București, 1970, p. 264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el, de noua critică. Viața lui Dostoievski spune ceva despre opțiunile prozei lui Dostoievski, unele date subiective au rezonanță în cărți, dovedește criticul. În Spațiul în literatură, nu sunt analizate „imaginațiile materiale” (Bachelard), ci semnificațiile elementelor spațiale în literatură, simbolismul geografiei literare. Cartea începe cu visul uranic al unui personaj din Cometa de romanticul Jean Paul și se încheie cu o scurtă interpretare a conceptului de „spațiu mioritic”. Autorii citați cel mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda, Kafka
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
nou” în 1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și conturează în datele ei caracteristice: „Nordul” bucovinean, cu istoria și geografia lui arhaică, cu o umanitate viețuind eminescian, înfrățită cu arborii și izbucnind în sângele poetului sau mocnind într-un prezent perpetuu, dătător de identitate și energie existențială („Străbunii vin și ne ocupă gândul”). D. e un cântăreț al armoniei cosmice
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
o serie de raționamente privind situația concurențială asociată unei industrii divizate în grupuri strategice se utilizează reprezentări grafice ale poziționării relative a acestor grupuri. Aceste reprezentări poartă denumirea de „hărți strategice”, din cauza similitudinii de imagine cu instrumentul de reprezentare din geografie. În locul coordonatelor geografice se folosesc „dimensiunile”, în fapt variabilele, ce caracterizează industria, cum ar fi anvergura familiilor de produse, gradul de integrare, numărul de segmente de clienți etc., iar în locul suprafeței teritoriului geografic se folosește, de regulă, cifra de afaceri
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de vedere al rigorilor dreptului internațional comparat și ale dreptului comunităților europene, lucrarea combate ideea federalismului regional prin afirmarea răspicată a realității istorice, de la care se poate declanșa orice discuție fructuoasă. Conform acestei realități istorice, Transilvania - „prin istoria, etnologia și geografia ei” - este „parte integrantă a României”. Trebuie spus, de altfel, că ori de câte ori „chestiunea” Transilvaniei a intrat în atenția presei europene sau de pe alte meridiane, C. a intervenit în mod constant, cu întreaga sa autoritate științifică și morală în restabilirea și
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
poemele lui Aron Cotruș, într-un fel direct călăuzit de apologetul lui Pătru Opincă, el și-a consacrat întreaga operă, versurile și proza, cinstirii moților și „țării” acestora. Ceea ce se numește metaforic „universul poeziei” se circumscrie, în cazul său, în geografia Apusenilor, punctată de toponime și hidronime ca Detunata, Arieșul, Albac, Câmpeni, Scărișoara, Vidra, Abrud, sacralizată pentru oamenii locului de amintirea lui Horea și a lui Iancu. Când finalitatea discursului liric nu este celebrarea directă a meleagurilor natale, poetul privește țara
COPILU-CHEATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286406_a_287735]
-
romantismului revoluționar” în perioada imediat postbelică, dar și vocația specială pentru sublim și colosal a autorului. Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur (1978), Farmecul genezei (1979) au ca punct de interes „omul epocii socialiste” și greutățile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru subminat de retorism conține și pagini dramatice prin realismul lor (tabloul sumbru al Dobrogei mizere, antiteză a prefacerilor contemporane) sau, din contră, străbătute
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru subminat de retorism conține și pagini dramatice prin realismul lor (tabloul sumbru al Dobrogei mizere, antiteză a prefacerilor contemporane) sau, din contră, străbătute de o vibrație lirică autentică. Geografia nouă, care în opinia scriitorului reflectă schimbări nu mai puțin profunde în mentalitatea oamenilor, ar fi semnul prefacerilor socialiste, al unui „timp eroic”. Aceleași preocupări tematice și caracteristici stilistice se găsesc și în nuvelele lui C., Prietenie (1951), Râul porni
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
10.IX.1951, Caransebeș), poet, folclorist și publicist. Este fiul Marandei și al lui Gheorghe Costiniuc. Frecventează clasele primare la școlile din Tișăuți și Lisaura, după care este elev al Liceului de băieți din Suceava. Se înscrie la Facultatea de Geografie a Universității din Cernăuți, audiind, între 1910 și 1914, pe lângă cursurile acestei facultăți, și prelegeri de istorie, filosofie și limba română; între profesorii preferați se numără Sextil Pușcariu. După o specializare de doi ani la Viena (1914-1916), funcționează ca profesor
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Universității din Cernăuți, audiind, între 1910 și 1914, pe lângă cursurile acestei facultăți, și prelegeri de istorie, filosofie și limba română; între profesorii preferați se numără Sextil Pușcariu. După o specializare de doi ani la Viena (1914-1916), funcționează ca profesor de geografie la Liceul de Băieți din Suceava (1916-1918), unde intră în conflict cu unioniștii bucovineni, care îl acuză de sentimente filoaustriece. C. pleacă din Suceava și, după scurte treceri ca profesor prin Oravița și Timișoara, se stabilește la Caransebeș, ca profesor
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
de sentimente filoaustriece. C. pleacă din Suceava și, după scurte treceri ca profesor prin Oravița și Timișoara, se stabilește la Caransebeș, ca profesor titular definitiv al Liceului „Traian Doda”. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Regale de Geografie și, în urma publicării unor studii de geografie și de geologie, membru al Academiei Germane din München. A întemeiat și a condus revista „Banatul literar” (1934-1938). Debutează cu poezii mărunte și articole despre folclor în 1906, continuând să colaboreze susținut la
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
și, după scurte treceri ca profesor prin Oravița și Timișoara, se stabilește la Caransebeș, ca profesor titular definitiv al Liceului „Traian Doda”. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Regale de Geografie și, în urma publicării unor studii de geografie și de geologie, membru al Academiei Germane din München. A întemeiat și a condus revista „Banatul literar” (1934-1938). Debutează cu poezii mărunte și articole despre folclor în 1906, continuând să colaboreze susținut la un număr relativ mare de periodice, între
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]