3,543 matches
-
în sandale. — îmi place cînd îmi pot mișca degetele mari, zise el. — Ce tot vorbești verzi și uscate? — Nu-mi place să-mi închid picioarele în cutiile alea tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mișca degetele mari, zise el. — Ce tot vorbești verzi și uscate? — Nu-mi place să-mi închid picioarele în cutiile alea tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbești verzi și uscate? — Nu-mi place să-mi închid picioarele în cutiile alea tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa, deci. Așa. De un secol cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa, deci. Așa. De un secol cei care urcă în Alpi, Himalaya sau Grampieni poartă bocanci cu ținte. Ar fi cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar nu trebe’ să-ți îndoi gleznele! Așa, îți rupi cel mai ușor glezna dacă aluneci într-un loc îngust. Bocancii ăștia sînt făcuți înadins să țină gleznele strîns - o singură țintă poate susține glezna, piciorul, chiar tot corpul. — Ce pierd în siguranță cîștig în agilitate. — Așa, deci. Așa. De un secol cei care urcă în Alpi, Himalaya sau Grampieni poartă bocanci cu ținte. Ar fi cazul să te gîndești că știu ei ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foc. Dădu la o parte așternutul și își aduse picioarele peste marginea patului. Thaw fu tulburat cînd văzu cît de slabe erau. Ciorapii groși de lînă pe care i-i trase pe picioare nu rămîneau ridicați, ci făceau pliuri în jurul gleznelor. — Ca două bețe, zise ea zîmbind. Am devenit monstrul din Belsen. Nu fi prostuță! spuse Thaw. Nu-i nimic atît de grav, și-o să te vindeci într-o lună. — Știu, fiule, știu. E un proces lung și lent. în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O femeie înfățișată din profil se afla în apropiere, cu spatele la pilot, dar aruncîndu-i zîmbete provocatoare. Avea păr negru tuns scurt și buze ca ale lui June Haig. Era în picioarele goale, cu brățări și pantaloni din voal negru, despicați de la gleznă pînă în talie. Pieptul îi era acoperit cu o bluză de voal fără mîneci, lăsînd gol spațiul dintre sîni, gîtul și stomacul. Imaginația lui sexuală începu să se infiltreze încet și pe furiș, iar el o dezbrăcă jucîndu-se cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rapoarte sugerează că oamenii cărora călătoria li se pare dificilă ajung în partea cealaltă chiar în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele monumentului. Stînca gigantică atîrna deasupra treptelor ca un bolovan care stătea în echilibru deasupra unei piramide. Umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
câteva zile și urmă un vârtej de încîntare fără margini. Doamna cu păr negru-albastru, tuns scurt și cu colțișori încadrîndu-i obrajii, cu cearcăne sub ochii mai mereu pe jumătate închiși, cu "zdrăngănele" de alamă pe brațe și chiar la o gleznă, le duse-ntr-o seară la cabaretul "Gorgonzola", în spatele Șelarilor, unde cântau niște negri îmbrăcați în haine vărgate și cu pălării tari. Le lăsă pe fete la o măsuță, să se holbeze la negrii cei buzați ce suflau în trompete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vreo două ore când l-am găsit noi, cu capu-n palme și cu coșul de papură lângă el. Multe i-am iertat io pentru ziua aia." Fetele au alergat țipând spre el, țopăind pe tocurile înalte care le îndoiau gleznele. Tătica, ridicîndu-și ochii înroșiți de plâns, nu le-a recunoscut. Vasilica și Marioara lui, codane sfioase în fote și ii cusute cu arnici de mâna lor, după ce tot cu mâna lor țeseau pânza la război, se transformaseră în două demoazele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la proiecție, ca niște lungi picături și șuvoaie de ploaie. Singura prezență vie, carnală, colorată ca o floare, era Maria, care, în fustița ei de vară și cu pantofii cu toc, țopăia repede spre cinematograf, scoțîndu-și delicat ca o mâță gleznele ușoare din zăpadă. Înhăinurați, cu capetele înfundate-ntre umeri de frig, trecătorii păreau atât de cufundați în necazurile lor, încît nu-și permiteau să irosească o privire pentru domnișoara rujată și dichisită (din păcate atât de sărăcuț îmbrăcată) care, neatinsă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vrăjitorească își găsea până la urmă calea în unicul și înfricoșatul zeu, olarul, țesătorul sau inginerul genetic sau savantul nebun sau rabinul ce ne-a dat viață. " Taxiul ne-a dus până la marginea marelui swamp. Am coborât direct în noroiul până la glezne, și dacă n-am fi avut galoși speciali, cu talpa mult lățită, ne-am fi-nfundat în mâlul plin de viermi până la genunchi. Femeile și-au ridicat fustele și s-au cuprins peste ele cu cordoane de piele, așa cum prinzi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și ele, fiecare în două bucăți, fiecare bucată în două fragmente, fiecare fragment în două granule, fiecare granulă în două scântei de violet și oranj, fiecare scânteie în două pulberi albe ca zahărul pudră. În câteva clipe eram înveliți până la glezne într-un nisip fin, vălurit, care mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea asurzitoare. Sîntem pânze subțiri de păianjen umflate și sfâșiate de vânt. Sîntem franj e de interferență pe un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pustiind totul într-o ambiguă slavă... Matroana se apropie de negresa nubilă, o luă de mână cu neașteptată gingășie și grație, și o conduse spre aparatul de la marginea golului. O-ntinse pe șasiul îngust și-i prinse încheieturile mâinilor și gleznelor în cătușe. Răstignită așa, pe o cruce a sfântului Andrei de aluminiu, Cecilia își revelă ochilor noștri sexul ca o floare neagră cu petalele încrețite, sex de felină, vulvă de sfinx, nefăcută pentru copulări ca oricare. Încet, la o manevră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al Casei Poporului din zare (și ocupând aproape toată zarea), e singura clădire care veghează, singurul obiect vertical într-un loc unde nu a rămas piatră pe piatră. Când ies diminețile să-mi iau pâine și lapte mă afund până la glezne în praful în care s-au prefăcut fostele case negustorești și tihnite ale cartierului. De când s-a schimbat lumina și turbioanele de vânt cald ale primăverii au început să lingă zidurile, casele s-au golit de locatari și de mobile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cai, cu roți de camion, mașini cu remorcă, mari dube de mobilă cu ușile din spate larg deschise. Copiii coborâseră de mult, pentru ei mutatul - Dumnezeu știe unde - era prilej de joacă și îmbrînceală, fetele săreau coarda în praful până la glezne iar băieții, lăsați pe vine, priveau sula neagră a cîte-unui cal, întinsă până aproape să atingă pământul. Mai mulți milițieni priveau toată agitația cu mâinile la spate, cu fețe inexpresive de contabili. În câteva ore, convoiul de camioane, Trabanturi, căruțe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așeza în cîte-un scaun, se juca distrată cu cleștii și cu seringile, freca amalgamul pentru plombe sau umbla la butoanele de ebonită. Dar nu se putea destinde. I se părea că din clipă-n clipă cătușe automate îi vor cuprinde gleznele și-ncheieturile mâinilor, ca și când s-ar fi așezat într-unul dintre fotoliile-capcană ale libertinilor de altădată, care depărtau picioarele femeii și-i ridicau pubisul, spre deliciul criminal al juiseurilor din umbră. O dată, apăsând pe-un buton, brusc o cascadă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străvezii, ca niște oblice coloane de purpură, catifelaseră roz zăpada și-nsîngeraseră gheața râului șerpuitor. Dar apoi luminile se stinseseră și aceeași tulbureală, virând spre un cafeniu obosit, se-ntinse mai departe sub plafonul de nori. Se făcea tot mai frig. Gleznele începuseră să-l doară și aerul îi rănea plămânii. Era vremea când tatăl lui se-ntorcea de la stația de epurare a apei, și în mod sigur întrebase de el. "Krijg de klere!", mormăise, poate, auzind că fiul lui iar hoinărea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Între timp, băiatul începuse să crească. Crescuse și înainte, clipă de clipă, înăbușit și neobservat, dar acum, la fiecare alunecare pe patina dreaptă, apoi pe cea stângă, pantalonii-i deveneau parcă mai scurți, lăsând o bucată tot mai mare de gleznă descoperită și roșie în aerul înghețat. Hormonii de creștere, declanșați de pituitară, și care pîn-atunci picuraseră leneși în venele adormite ale copilului, izvorau acum ca niște lacrimi din ochiul interior în care, homuncul trist, ne pâlpâie neputincios sufletul. Cândva, acest
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în volum și-ncepeau să producă peștișorii de aur. Erau ca două aripi încă nedesfăcute de-o parte și de alta a viermelui ce se lungea și el. Acum pielea băiatului ieșise la iveală nu doar la-ncheieturi și la glezne, ci și-n jurul mijlocului, ca o curea înroșită între cămașa smulsă deodată din pantaloni și sfoara cu care aceștia erau legați. Cea mai tristă și mai disperată schimbare se zărea totuși pe fața băiatului: dulcea visătorie din ochii lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de șerpi tumefiați se confundau în cel pe care Victor îl purta la brâu ca pe-un geamăn siamez nedezvoltat, de neprivit, monstruos ca pruncii malfor-mați din muzee. Cuprinsă de o milă răvășitoare pentru toți bărbații de pe pământ, prostituata apucă gleznele copilului și-și lăsă capul, cu ochii în lacrimi, peste picioarele lui. Părul buclat i se revărsă pe masă, sclipind stins ca niște vițe de sticlă. La aproape un an de la sosirea lui Maarten (pe care-l mai văzuse din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
perete era instalat, chiar în mijlocul sălii, montat solid în podea, un scaun dentar, aidoma celor din zona întunecată. Bătrânul o conduse, deși nici nu mai era nevoie, pe Coca spre scaun și fata se așeză, hipnotizată, pe mușamaua lui rece. Gleznele și-ncheieturile mîirulor îi fură prinse în brățări de oțel. Un cerc de oțel îi înconjură, încet, gâtul, ca un colier ciudat de elegant. Capul femeii odihnea acum între cele două rezemătoare rotunde, de care, chiar dac-ar fi vrut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămână și ție. Deja se întorcea către victima sa, când Balamber îl izbi cu toată forța în cap; o singură dată, cu latul securii - nu voia să sară prea mult sânge împrejur. 15 Balamber înșfăcă trupul lui Rutger de o gleznă și-l târî la câțiva pași mai încolo, eliberând astfel fata de povara lui. Rece, hotărât, îi aranjă sumar pantalonii, amânând momentul când va trebui să găsească o scuză convingătoare pentru moartea sa. Când se întoarse spre Frediana, văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi porunci atunci lui Inisius să se ridice în picioare și căută să-l îndepărteze de el, însă acela, neînduplecat, îl urmă târându-se în genunchi și se aruncă să-l prindă de glezne. — Deci aceeași pedeapsă! Același martiriu! Nu cer decât asta. Eu merit moartea! Eu o invoc! împlinește-ți misiunea, fiu al lui Belial! Hotărât, era prea mult pentru Balamber. Făcând încă un pas îndărăt, ca să se sustragă acelui contact ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l-au ucis și pe episcop, au jefuit toate bisericile. Și pe urmă, omoară femei și copii, chiar îi torturează. Da, într-un sat ocupat de ei, am văzut cu ochii ăștia ai mei, copii - copii mici, înțelegeți? - atârnați de glezne de crengile copacilor. Și un lucru care... înghiți, frământându-și mâinile, cu privirea pierdută în gol, revăzând parcă lucrurile teribile pe care le descria. Apoi, deodată, își aținti din nou ochii asupra lui Sebastianus, privindu-l pătrunzător, febril: — în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]