2,610 matches
-
opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde trăiau indienii tăietori de lemne. Mai mulți câini se repeziră la ei. Indienii Îi goniră. La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mergea mâine la pescuit cu Bill și cu taică-su, și nimic de genul ăsta. Nu era beat. Se dusese beția. Nu știa decât că odată o avusese pe Marjorie și acum o pierduse. Ea era dusă și el o gonise. Asta era tot ce conta. S-ar putea să n-o mai vadă niciodată. Probabil că n-o s-o mai vadă niciodată. Se dusese totul, se terminase. Să mai bem una, spuse. Bill turnă-n pahare. Nick vărsă puțină apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar el Își dădu drumul În jos; schiurile șuierau prin zăpada ca o pudră cristalină și Nick părea să plutească În sus și apoi să se prăbușească, cum trecea peste pragurile unduitoare. Înainta pe partea stângă și la sfârșit, cum gonea spre gard, ținându-și genunchii strâns lipiți și Întorcându-și trupul ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul era tot În spate și Kircubbin alerga lejer În față. Doamne, e superb să-i vezi cum trec prin fața ta și cum se-ndepărtează, se fac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe gheața ca sticla, și câinele roșcat aluneca, iar eu am căzut rău de vreo două ori și o dată mi-a scăpat și pușca și a alunecat Încolo, pe gheață. Sub un mal Înalt de lut, acoperit cu tufișuri, am gonit un stol de prepelițe și am Împușcat două când și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pâlniei. Celălalt centurion dirija liniile din față. — Valete! strigă Antonius, ridicându-se în scări. Valerius îl văzu pe centurion întorcându-se spre Antonius. — Și zici că ăsta-i un manipul pentru aprovizionare? îl auzi râzând. Îi răspunseră strigătele barbarilor. Quazii goneau cu toții spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cafeaua de dim inea țăʺ n-a simțit niciodată lipsa versurilor. Chiar a celor à la maniere de G. Topârceanu (Vers de primăvară): Din spre zarea deșirată aʹnceput, de aseară, peste mahala să bată vânt de primăvară. Cerul vânăt își gonește peste dealuri norii; și-o băbuță se jelește cʹa văzut cocorii, Însă alta oʹnvenină căci susține tare: - „Ce-ai văzut mata, vecină, era stol de cioare! Despre vreme, ce o să fie să citești matale și să vezi, mă rog, ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
niciodată lipsă... Alex Craus, soțul doamnei profesoare Demetra, fiica cântărețului bisericesc Alexa din Priponeștii nat al, era prezent vară de vară în satul nostru. Către el, doamna sa, și către prof. Alex Mână stireanu, alt fiu al satului nostru Priponești, goneau privirile, gândurile, aspirațiile mele, luându i ca modele de urmat. N-am ajuns profesor, ca ei, după cum se și știe. Dar întotdeauna i-am simpatizat, apreciat și iubit pe învățători, institutori și profesori, pentru că i-am văzut creatori de valori
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scrisori, se va certa după cum va fi voia judecătorului, ce se zice cum va fi omul acel a ce au făcut unele ca acelea, și cum va fi și cel suduit și ocăr ât vor socoti, deci au îl vor goni și l vor scoate din moșia lui, și-i vor lua toate bucatele domnești, sau îl vor trimite la ocnă, sau va rămâne fără de cinste, care lucru iaste mai rău de toate că nu-l creade nimenile ce grăiaște, nici
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un exercițiu concret, totuși frămîntarea nu-ți dispare mai ales dacă ea n-a apucat să ia În gură aproape nimic Încă de dimineață, avînd probleme cu dinții. Ajungi la constatarea că progresul erotic depășește lumea căreia i se adresează, gonești femeia Înapoi În apartamentul ei și citești ultimul paragraf: „Turnați apoi vin pe organele sexuale și sorbiți”. Chiar dacă e vorba de propriile-ți organe, apare problema cum să stai astfel Încît ele să rețină cît mai mult vin Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o explicație, să moară misterul: de existența subomului știe directorul minei, Rebengiuc, cu alte cuvinte golemul face parte dintr-un groaznic experiment cu trimitere facilă la omul nou (recent vezi Patapievici), așa Încît atunci cînd se ivește În sfîrșit animalul gonit din galerii de gazele toxice (la sugestia lui Răzvan Vasilescu - procurorul căruia i se vede sexul la duș, joc impecabil, prin acoperire) În loc să te-nfiori, Îți vine, și nu cred că asta a fost intenția regizorului, să Încremenești În fotoliu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să cumpere pe nemernicul acela, dar acum sunt în proces... Nu mai înțelegeam nimic. Și nu înțeleg nici acum. Cine este în proces? Îl întreb dacă au dat-o afară pe Maitreyi. ― Sen nu vrea sub nici un chip s-o gonească. A spus că mai bine o omoară cu mâna lui decât s-o dea afară. Vor s-o facă poate filozoafă, mai știu eu ce... O păstrau pentru o partidă bună, dar acum se știe aproape tot... Cine are s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna lui decât s-o dea afară. Vor s-o facă poate filozoafă, mai știu eu ce... O păstrau pentru o partidă bună, dar acum se știe aproape tot... Cine are s-o mai ia? Și, totuși, nu vor s-o gonească. Maitreyi țipă întruna: "De ce nu mă dați la cîini? De ce nu mă aruncați în stradă?!" Eu cred că a înnebunit. Altminteri, cine ar fi făcut una ca asta?... Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din Campo. — Așa se propagă sunetele aici noaptea. Te păcĂlesc mereu. N-o să se-arunce la un contraatac diseară, spuse Al. Nu cînd ei au pozițiile alea și noi sîntem prinși În pîrÎu - nu și le lasă ei ca să ne gonească din pîrÎu. — Care pîrÎu? — Știi tu cum se cheamă pîrÎu’ Ăla. — A, pîrÎul Ăla. — Da, sîntem pe pîrÎul Ăl și n-avem o vîslă. — Hai Înăuntru. Nu era nevoie să stai s-asculți schimbu’ Ăla de focuri. Așa-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
odihneau Înainte să-nceapă partea mai grea a drumului, iar Nick Încerca să-i explice: — Uite, Piticot. PÎrîul traversează drumul principal și trece pe pămÎntul unui fermier. Și fermierul Ăla l-a Îngrădit, e vorba de o pășune, și-i gonește pe cei care vin să pescuiască. Așa că s-au oprit la podul de dinainte de gard. Și-n partea de rîu la care ai putea ajunge dacă-i traversezi cîmpul ține un taur. E un taur al dracu’ de rău, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sînt convins. — Mai bine nu mai vorbim de asta. Mi se face tare foame. Mai avem de mers cam de Încă o ceașcă și ajungem. Conduceau prin Întuneric pe drumul mărginit de mlaștina neagră și luminat de farurile puternice. BĂutura gonea trecutul așa cum farurile tăiau Întunericul și Roger spuse: Fata mea, aș mai bea una dacă vrei să-mi faci. Nu vrei să ți-o țin eu și să ți-o dau doar cînd ceri? spuse ea după ce-i făcu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unde s-au și tâmpinat cu acea oaste căzăcească pe Răutu, la Grumădzești. Fiindu cazacii în pradă rășchirați și lovindu-i noaptea fără veste, fură biruiți cazacii. Atunci și Lobodă hatmanul căzăcesc fu prins de oastea lui Ștefan vodă. Și gonindu-i spre Nistru, Nalivaico hatmanul și cu o samă de cazaci au dat să treacă Nistrul și mulți s-au înecat și un polcovnic al său vestit, Jora, acolo s-au înecat și alți mulți. Și astăzi iaste pomenit acel
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la Podul Înalt au, luat pen păduri ș-au ieșit... în ținutul Tutovii. Acolo în legea lor (turcii) au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat și au ieșit la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii... și i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionășeni... Și zăbovind Ștefan vodă acolo au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare o parte de pârău, ce vine pe lângă Odobești și trece de dă întru apa Putnei. Și păn
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
trecuseră de Ecuator. Și Ecuatorul a fost cât pe ce să taie nava în două. Și la un moment-dat au găsit o caracatiță, adică i-a intrat un tentacul unei caracatițe pe geam, în cameră unde dormea copilul. Și au gonit-o! Și au mâncat-o... Au vânat-o pentru că era de mâncare. Și ei erau de mâncare pentru caracatiță, dar oamenii au fost mai tari. Dar patul lui s-a udat de la tentaculul caracatiței care a intrat pe geam. Au
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se întâmplă așa, domnule, nu ne mai implicăm. Ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin praguri de uși pe 57 Street și-și băteau joc de tentativele autorităților de a-i „curăța“ de acolo. Poliția Îi gonea mereu Înaintea orei de vârf, dar ei se Înființau la loc și Îi găseam tot acolo când făceam primul drum după cafea. Era ceva fantastic - chiar Înviorător - În ideea că de acele cafele scumpe, sponsorizate de Elias-Clark, aveau parte oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
treabă! În cel mai scurt timp, trimitem amândoi la Luceafărul. Despre asta vom mai discuta. Eu Îți doresc mult succes În viață și... pe hârtie! Zuluf 9 iulie 1963 Dragul meu, Unde mai văzusem un cer atât de minunat? Trenul gonea peste tăcerea câmpiei și parcă roțile șopteau zgomotul lor, ca să nu tulbure imensitatea cerului și a pământului, ca să nu tulbure Întunericul. Mai aveam 7 ore până la București. Știam că vor fi ultimele clipe În care pot să-l mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
l-am rugat să mă ierte. I-am spus doar că accept orice condiții, numai să nu mă lase. M-a repezit. Am plecat urlând de disperare. A treia zi m-am dus iar. M-a avut și m-a gonit. Acceptam orice. A patra zi mi-a și vorbit. Mă trata cu „scumpa mea cocotă ordinară“. Am tăcut. La facultate, a povestit la toți colegii cum m-am culcat eu cu el și cu un altul. Colegii au râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]