2,882 matches
-
niciunui poet nu i-ar da speranțe. Și purpuriile perdele ce trist și mătăsos foșneau de-o groază rece mă umpleau cum nu-ncercasem niciodată și-atunc, ca să mă liniștesc, eu repetam în sinea mea: "vreun musafir mai întârziat ce mă imploră să-i deschid, Vreun musafir ce mă imploră și mă așteapt-acum de mult". Asta e tot, nimic mai mult1280. Odaia poetului e poiana din mijlocul pădurii, clădirile dimprejur iau ades locul arborilor din codru și locul devine sacru, constituind altarul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
purpuriile perdele ce trist și mătăsos foșneau de-o groază rece mă umpleau cum nu-ncercasem niciodată și-atunc, ca să mă liniștesc, eu repetam în sinea mea: "vreun musafir mai întârziat ce mă imploră să-i deschid, Vreun musafir ce mă imploră și mă așteapt-acum de mult". Asta e tot, nimic mai mult1280. Odaia poetului e poiana din mijlocul pădurii, clădirile dimprejur iau ades locul arborilor din codru și locul devine sacru, constituind altarul pe care menestrelul jertfește sentimentele și rațiunile sale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate chiar transforma într-o încăpățânare, într-o tenacitate sau o îndrăzneală, ce ne fac să acționăm într-o manieră nechibzuită sau adesea nefastă. "Pășești agale pe un zid din Babilon/ pe vârful unui turn în trepte construit/ coama-ți imploră soarele apus/ și ți-este frig.// Cobor din zid și urc pe piatra mea./ în jilțul simplu, arcuit/ cum Podul-Curcubeu/ înlănțuiește norul romboid"1332. Dacă vom utiliza cuvântul obișnuință în relație cu voința, este din cauză că există o legătură psihologică între
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
necunoscută", în Viziuni din lumea reală, Editura Herald, 2011. 613 Jane B. Sellers, The Death of Gods in Ancient Egypt, Penguin Book, Londra, 1992. 614 Colin Wilson, Rand Flem-Ath, The Atlantis Blueprint, Delta Trade Paperbacks, 2000. 615 "Dumnezeul meu, te implor să nu fii mut față de mine", Sfântul Augustin, Confesiuni, Liber duodecimus, caput XVI: 23, Editura Nemira, București, 2003. 616 Goethe 617 F.Schuon, Perspectives spirituelles et faits humains, Cahiers du sud, 1953. 618 Heraclit 619 Vezi Liviu Pendefunda, Dogmă sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
raport șInovarea Americiiț Înaintea noastră“. Nu râdeți! Chiar În ziua În care raportul „Inovarea Americii“ a fost prezentat publicului din Washington, autorii, care, după cum am menționat, reprezentau un grup extrem de influent de experți În educație și oameni de afaceri, au implorat Casa Albă să includă participarea la ceremonie În programul președintelui Bush, În speranța că președintele avea să facă uz de autoritatea conferită de funcție pentru a evidenția raportul Consiliului și pentru a atrage atenția națiunii asupra lui. Consilierii președintelui au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Gafencu era în urma lor pe un rând alăturat și auzise toată disputa dintre cei doi. Când au ajuns la capătul parcelei, Valeriu și-a lăsat sapa, a ieșit în fața celor doi camarazi și îngenunchind, cu emoție în glas i-a implorat: „Vă rog să mă iertați că am auzit cuvintele, frumoase ca din psalmi, pe care vi le-ați spus unul altuia”. Cu lacrimi pe obraji, i-a sărutat pe fiecare în parte și s-a întors la lucru. Cei doi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era țeapăn în această poziție. Oare Dumnezeu l-a pus în situația morții aparente, ca trezindu-se mai apoi să se vadă de viu între cei morți? Către cine oare o fi strigat, către cine își va fi întins mâinile implorând ajutor? Părintele Daniil Teodorescu Cel mai deosebit om pe care l-am întâlnit în perioada cât am stat pe Reduit a fost părintele Agaton Teodorescu, Daniil după numele de schimnic al Rarăului, fost magistrat, ziarist și poet, cu pseudonimul Sandu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apucat să fac lăcaș de închinare pentru nevoile acestor suflete între care m-ai adus. Ajută-mi acum, pentru rugăciunile Sfintei Paraschiva, să termin demolarea zidurilor, ca să nu mă apuce ploile de toamnă înainte de a sfinți Biserica Ta”. Îngenunchind, a implorat-o pe Sfânta: „Sfântă Paraschiva, ajută-mă, vezi că sunt obosit și soarele dă să asfințească”. Ridicându-se din rugăciune luă un drug de salcâm ce era lângă zid, îl potrivi ca o pârghie și prăbuși zidul. Repetă operația și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe Nădejde. "Nu poți discuta rațional cu asemenea oameni. Cădeau în genunchi la picioarele noastre și ne implorau să-i scoatem din sărăcia neagră în care se zbăteau"11. La răscruce de veac, viața politică a României era dominată de problema țărănească. Ambele partide politice încercau să ascundă acest lucru, deși conștiința intelectualilor o aducea mereu în prim-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
primit multe scrisori de simpatie, dar scrisorile pline de ură erau mult mai multe. A apelat la ministrul învățămîntului ca să oprescă atacurile îndreptate împotriva lui; ministrul a preferat însă "să nu se amestece în chestiunile presei". De la Iași, Cuza îl implora pe Iorga "să aibă grijă de el"188. Presa americană, cea engleză, franceză, germană și austriacă (în mod exagerat) îi desemnau pe Iorga și pe Cuza drept instigatori ai răscoalei 189. Scrisorile pline de ură primite de Iorga erau remarcabile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
siguranță cu Argetoianu. Argetoianu a început să se plîngă că "nimeni nu vrea să-mi încredințeze ministerul de interne". În timpul discuțiilor nu a ezitat să se prefacă că plînge. Lacrimile sînt întotdeauna o dovadă a sincerității. A continuat să-l implore pe Iorga să-l numească ministru de interne: " Nu sînt chiar un monstru și dacă nu obțin Ministerul de Interne voi demisiona din guvern!" Așa că Iorga i-a dat postul lui Argetoianu, crezînd că, numindu-l pe Dimitrie Munteanu-Râmnic prim-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că ai să te saturi repede de ea, și te-ai săturat, așa cum te saturi de oricine. Mi-ai distrus căsnicia, m-ai împiedicat să am copii, m-ai silit să rup cu toți prietenii mei. Și după ce m-ai implorat în genunchi să-mi părăsesc soțul, și l-am părăsit, m-ai abandonat pentru mutra aia de bebeluș. Nu-ți mai aduci aminte cum a fost dragostea noastră? Ai uitat de ce ai rostit acele cuvinte? — Din fericire, uiți aventurile amoroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin prin substituție, ca să spun așa. Se plângea de mirosul din camera lui Hartley și pretindea că se sufocă acolo, și, totuși, se simțea prea stingherit ca să o convingă să iasă la aer. Ori de câte ori stătea de vorbă cu ea, mă implora să fiu de față, și de îndată ce-i lăsam singuri, fugea. Presupun că dificultatea pornea din faptul că nu puteau discuta despre Ben, și existau atât de puține subiecte care să nu se refere la acest domn. De asemenea, remarcasem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea că Hartley ar fi bolnavă lua din ce în ce mai mult forma unei certitudini. Ochii îi scânteiau, mâinile îi erau fierbinți. Mirosul îmbâcsit din camera ei devenise miasma dintr-o odaie de bolnav. Era lucidă, neexaltată, ba chiar discuta cu mine. O imploram să coboare, să iasă la aer și la soare, dar continua să zacă, de parcă numai gândul de a părăsi camera îi epuiza puterile. Până și judecata ei rațională avea o notă enervantă, ca și cum ar fi fost raționamentul unui maniac, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de persoane... Un episod interesant și impresionant s-a petrecut cu Ioan Nicolaescu, fostul prefect liberal din 1936. Acesta era om în vârstă, trecut de 75 de ani, bolnav, prăpădit, fiind adus în sala de judecată susținut de către gardieni. A implorat instanța să-i dea cât a făcut, fiindcă e bolnav și nu poate suporta. Deși a implorat instanța să fie indulgentă... i s-au dat opt ani, și peste două luni a murit în pușcărie... De altfel, toți avocații noștri
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
1936. Acesta era om în vârstă, trecut de 75 de ani, bolnav, prăpădit, fiind adus în sala de judecată susținut de către gardieni. A implorat instanța să-i dea cât a făcut, fiindcă e bolnav și nu poate suporta. Deși a implorat instanța să fie indulgentă... i s-au dat opt ani, și peste două luni a murit în pușcărie... De altfel, toți avocații noștri, printre care unul Șpilu Tomescu, care fuseseră numiți din oficiu să ne apere, au solicitat indulgență, dar
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Mihai, îmi spune că Brătianu a demisionat în Cameră, deoarece Lecca s-a pronunțat, în calitate de președinte al Camerei, împotriva citirii proiectului de lege. Ora 3½ Brătianu, situația se lasă rezolvată. Ora 5½ primit pe Ghica și pe Lecca, amândoi mă imploră să nu accept demisia lui Brătianu. Seara piquet cu Elisabeta. Citit. Joi, 6/18 februarie Foarte mohorât. Criza ministerială îngropată, Lecca a demisionat din funcția de președinte al Camerei. Brătianu la mine între orele 11 și 12. După-amiaza singur, scris
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
livada din față. Fiind primăvară, pomii mă îmbătau cu mirosul lor plăcut. Deodată am auzit schelălăitul unui cățel M-am îndreptat într-acolo . Lângă un copac, se zărea un cățeluș șchiop. Se uita așa de galeș la mine, parcă mă implora să-l ajut. Era atât de frumos ! Parcă mi-era frică să-l ating. Dar am prins curaj și l-am luat în brațe. Mâinile mele mici mângâiau blana lui pufoasă. M-am gândit să-i pun numele Lăbuș. Când
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se sting una câte una pe cerul senin, ducând cu ele, poate, cine știe câte vieți în lumea tăcerii. Dar steaua mea n-a apus încă și, disperat de acele ceasornicului, îl implor pe Cronos să mă redea Terrei, convins că nicăieri nu-i mai frumos decât ACASĂ. Oliver Arthur Petrișor STELELE Ce plăcut este să privești noaptea cerul cu miliardele lui de stele și cât de departe poți ajunge cu puterea ochiului
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
occidentul dădea cu mâneci largi Comisiei aliate de control (sovieticeă ca și pe toți nenorociții care au emigrat din Rusia, pe prizonierii și luptătorii din armata lui Vlasov, ori formațiunile paramilitare ucrainiene ale lui Bandera. Ei, săracii, cădeau În genunchi, implorau să nu fie extrădați, și până la urmă au pierit În lagărele sovietice de exterminare. Ce șanse să aibă tocmai românii să fie revendicați de americani, cu toate că se zvonea că azi-mâine vor veni să ne elibereze! Înscrierea tineretului În partidele istorice
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
judecătorilor, 16: 18,19). Șantajată afectiv și plătită, Dalila i-a luat puterea soțului ei. Filistenii au profitat, l-au prins, i-au scos ochii, l-au legat de doi stâlpi din templul lui și l-au batjocorit. L-a implorat pe Dumnezeu să-i dea putere. Dumnezeu a dărâmat stâlpii și templul, familia i-a luat trupul și l-a îngropat. Dalila a rămas un simbol al seducției, perfidiei și trădării. Ea a inspirat pe mulți literați, plasticieni și muzicieni
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un bordel. S-a deghizat în militar pentru a pătrunde într-un asemenea loc de pierzanie. Tinerei i s-a părut că bărbatul seamănă cu unchiul ei, s-au recunoscut, ea a devenit prada remușcărilor pentru viața desfrânată. Unchiul a implorat-o să părăsească locul pierzaniei și să se întoarcă la mânăstire. Și el s-a considerat vinovat că nu a ocrotit-o suficient pe nepoata sa, că nu a avertizat-o de eventualele ispite. S-a întors la mânăstire, în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a regalității, (izbucnise revoluția în 1789). Contesa du Barry a fost acuzată că a găzduit regaliști în castelul ei, i s-au imputat relații cu o țară inamică, cu Anglia, iar în 1793 a fost adusă pe eșafod unde a implorat grațierea, dar a fost ghilotinată. Același destin de condamnare la moarte prin ghilotinare l-au avut și Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta. Maria Antoaneta (1755-1793) Proiectarea unei alianțe prin căsătorie între dinastiile Habsburg și Bourbon contribuia la atenuarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
crizele de gelozie ale iubitului ei. Ea își dorea o viață mondenă, cu fast, în lux, și bogăție dar și iubirea lui des Grieux. Succesiv cei doi au trecut prin închisoare și s-au salvat unul pe celălalt. Ea îl implora să-i accepte relațiile cu bărbații bogați pentru a intra în posesia averilor, îl îndemna și pe el să se lanseze în relații cu femei vârstnice pentru același considerent, al banilor. Ieșirea în public, la teatru a lui Manon cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
picioarele. A apărut polițistul-inspector Javert care era la datorie să apere moralitatea, a adus-o la secție, a chestionat-o și a hotărât s-o aresteze șase luni de închisoare. Disperată că nu mai poate plăti întreținerea fetiței, l-a implorat pe Javert s-o ierte. Primarul Madeleine a intervenit, a anulat hotărârea polițistului. Fantine îl ura pe primar, credea că el se află în spatele concedierii ei. L-a insultat, l-a acuzat de necazurile ei. Primarul i-a ignorat insultele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]