9,487 matches
-
mai vechi îl avea. Mai precis, el acționa în genul: „Ce trebuie să știți dumneavoastră despre organizația noastră înainte de a acționa așa” sau: „Faceți cum doriți, dar...”, convingându-l în timp pe noul director că schimbările propuse de el sunt imposibile; 6) „Facilitatorul” este cel care ajută grupul să fie deschis și onest, îndeplinind rolul de terapeut, în sensul că sprijină echipa să imagineze, să fantazeze pentru a obține idei. El nu exprimă de obicei propriile sentimente, ci își asumă rolul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Horia Tudor ș.a., iar cu eseuri și luări de poziție figurează N. Gh. Ciucă, Felix Baldovin ș.a. Publicația își menține spiritul de frondă, de contestație și de epatare și prin Interview cu Isus Christos (Fragment de idei dintr-un roman imposibil) de Horia Ghiea sau prin Monolog la moartea lui Petrescu Cezar de Dan Vălenaru, note acide unde scriitorul „decedat” e incriminat de reacționarism: „Iată un om care dă cu toporul într-o formă de civilizație fără a o înlocui cu
STILET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
Dimitrie Stelaru, apărut în „Luceafărul”. Prima carte, Preludiu, îi apare în 1977. Publică, rar, versuri sub pseudonimul Ioana Matei, precum și schițe (Întâmplări, 2000) ori piese de teatru (Melania și ceilalți), fiind și autorul unui scenariu pentru serialul de televiziune Căsătorie imposibilă, difuzat în 2000. Alcătuiește o antologie a referințelor critice la opera lui Tudor Arghezi (1981) și altele din textele unor poeți contemporani (1988) sau din scrierile lui Nichita Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
parvulorum): în prima carte este reconfirmată doctrina păcatului lui Adam; în starea determinată de acel păcat se nasc toți copiii; cartea a doua neagă că omul ar putea scăpa de această condiție. Nu e adevărat că perfecțiunea omului ar deveni imposibilă, așa cum susțin pelagienii, atunci cînd nu este admisă posibilitatea de a nu păcătui; pur și simplu, liberul arbitru nu poate exclude intervenția harului divin. Omul, chiar dacă este botezat, păstrează în sine concupiscența, care a fost iertată ca păcat, dar este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Roman de Apus), intrase sub stăpînirea ostrogoților lui Teodoric începînd din 493, însă, pentru cei care posedau mijloacele necesare (pe lîngă interese), legăturile cu Orientul, unde Imperiul Bizantin era considerat de toată lumea (chiar și de barbari) Imperiu Roman, nu erau imposibile. Mai mult, funcția Constantinopolului devenise și mai importantă pe plan politic, întrucît Imperiul Roman de Apus, care înainte își avea capitala la Ravenna, dispăruse; nu mai exista decît Imperiul Roman de Răsărit, iar tradiția culturală italică nu avea cum să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale împotriva messalienilor (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la eliberarea de patimi, care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începînd din 360 în Mesopotamia, s-au răspîndit foarte mult și au fost ținta a numeroase condamnări ecleziastice în deceniile ce au urmat, pînă la conciliul din Efes și după
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
siguranță foarte bătrîn. Mai mult chiar, în tratatul despre Numele divine (4, 12: 709B) este citată o scrisoare a lui Ignațiu de Antiohia scrisă nu mai devreme de 110-115, ceea ce ar face ca Timotei și Dionisie să aibă o vîrstă imposibilă. în plus, liturghia descrisă de autor nu se potrivește deloc cu ceea ce știm din secolul I. Ba chiar, potrivit Ier. Ecl. 436C, la slujbă, înainte de miruire, adunarea cîntă „un imn universal” numit de unii homologia, de alții simbol al cultului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
știe decât să se holbeze". În clipa în care căuta din priviri o sculă cu care să-și pună în aplicare proiectul, ochii dilatați de groază ai femeii se măriră și mai mult, pentru că în aerul încins al încăperii vibrară, imposibile, cuvintele: "Tată, ceea ce vrei să faci este ilogic și inuman. Renunță!"" Cristian Tudor Popescu are o gândire îndrăzneață și decisă, care se poate desfășura fără accidente doar în spațiul nemărginit al literaturii SF. în spațiul comentariului politic radicalitatea sa intempestivă
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
cel mai important poet român, cel care a transformat nu numai poezia dar și limba română - și care a fost numit de "regim" "Poetul Național". În deosebi ultimii săi ani de viață au fost penibili pentru el, din cauza unor "iubiri imposibile", a bolilor, a situației materiale precare (deși, mult apreciat, a fost ajutat de persoane importante să studieze și apoi să călătorească în străinătate, să capete modeste slujbe etc.). A lucrat și ca ziarist, scriind virulente texte politice, mai ales împotriva
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
Adj., care tind să orienteze către final (acesta nu mai era neașteptat pentru receptori): un șir devenit abstract, vag, plutind într-un potop atemporal de vorbire. Adevărata "interpretare" este că (în acele timpuri de înfometare, de injustiție, de cenzură, de imposibilă înflorire a artei și culturii), niciun "mesaj umanist" nu era credibil, nu exista niciun "om nou, înaintat", niciun "vis de aur" nu era posibil sau era chiar o cacealma ridiculă ori tragică, de vreme ce comunismul era declarat a fi "cea mai
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
anii '50, într-o lume, binecunoscută de D. Schlesak, ca rămânând una a "minciunilor verosimile", cum o prezintă prozatoarea dictaturii din Est, Herta Müller. Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată cu o imposibilă regăsire. Autorul cărții trăiește un dublu eșec. Nu-și va regăsi nici meleagul natal, după care a tânjit, și nici sinele căzut, cioranian, în și din timp. Va exclama, așadar: "aceasta este o călătorie prin propriile mele ruine; o, patrie
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota cu semn de memento: "Să nu-ți renegi niciodată originile, oricîte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: "Eu nu sînt eu", lucru pe care, evident, îl poți spune, dar care nu înseamnă nimic - afară de cazul că e o întorsătură retorică sau un paradox de
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
atașamentul față de viață rivalizează cu rușinea de'a fi viu; predomină însă rușinea". A și scris, în acea vreme, un articol despre sinucidere, de care avea mari îndoieli și îi era teamă să-l predea redacției. L-a pred Ciudată, imposibilă viață a dus, cu stoicism înverșunat, scepticul disperat Emil Cioran! E ceea ce reiese, neliniștitor, din aceste caiete de însemnări, negre, năpăstuite și pline de suferințe (nu numai fizice) chinuitoare. Cioran, Caiete II. 1966-1968. Traducere din franceză de Emanoil Marcu și
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
a ei./ Dar e bine să vi se spună că ea a existat./ E bine să știți că ea există."? Sau, tot din volumul Un război de o sută de ani: "în-tr-o zi,/ tînărul prozator ne-a descris o provincie imposibilă./ Plini de entuziasm, prietenii toți au plecat/ într-acolo./ Și ei ce nebuni! Și ei ce nebuni, îmi spuneam/ înainte de a mă ascunde în lada de zestre." Căutarea cu orice preț a protestului nu face decît să distrugă efectul literar
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
repere ale unei adînci meditații și pretextul unor la fel de ample melancolii. La căpătul acestui complicat excurs prin lumea iluziilor încorporate care este fotografia, artistul sfîrșește prin a face tot un fel de sculptură, de data aceasta una, la prima vedere, imposibilă: o sculptură în timp.
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
S. știe să scrie cu virtuozitate, în manieră modernă sau în cea tradițională, să îmbine cu abilitate planuri narative diferite pentru a restitui sinuozitatea traseelor existențiale. Exerciții de stil se regăsesc în culegerea Singurătăți (1985), ce reunește povestiri parabolice cu privire la imposibila comunicare a oamenilor cu lumea înconjurătoare și schițe despre experiența traumatizantă a singurătății. Fără să se ridice deasupra convenționalului și fără să depășească întotdeauna mizele minore, prozatoarea lucrează textul cu fantezie și inteligență, precum și cu o bună observare a faptului
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
poli. Cel care va alege binele se va supune astfel duhului adevărului; cel care va alege răul, duhului răutății. Faptele tuturor stau scrise în inimă, ca într‑o carte vie; orice încercare de sustragere de la responsabilitatea pentru acestea devine astfel imposibilă. Mai multe duhuri de rătăcire. Cea de‑a doua categorie de texte, mult mai cuprinzătoare, menționează mai multe „duhuri ale răutății”, în general în număr de opt, anunțând lista celor opt duhuri rele (8≅(4Φ:≅∴) transmisă de Evagrie Ponticul și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se regăsește în dosar. Judecata nu poate avea loc câtă vreme diavolul nu este învins și aruncat în „iezerul de foc și de pucioasă”, ca să reluăm termenii consacrați de Apocalipsă. Cea de‑a doua venire implică dispariția lui Satan, scenariu imposibil pentru Chiril, de vreme ce el este legitimat de o singură carte, care însă nu face parte din canon. Astfel, predicatorul este nevoit, o dată în plus, să îl identifice cvasiintegral pe Anticrist „organului său”. În felul acesta, dispariția unuia echivalează cu dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Thélamon: L’histoire sans les femmes est-elle possible?, Rouen, 1998) este, evident, una retorică. Dar, golită de această încărcătură care o „falsifică”, transformând-o în contrariul ei, răspunsul nu poate fi decât unul negativ. O astfel de „situație” ar fi imposibilă. Văduvele sunt luate în seamă, căci reprezentantele acestei „stări postconjugale” au avut, de multe ori, prezențe marcate de funcții însemnate de-a lungul vremii. Sintezele pretențioase ori cercetările specializate - tot mai numeroase în ultimul timp datorită imboldurilor primite de la mișcările
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este o transcendență eșuată. O Încercare de confruntare a omului cu propriul său destin, o luptă pierdută. De fapt, prin confruntarea tragică persoana Încearcă să aducă transcendentul aici, În realitatea lumii acesteia. Este efortul unei schimbări. Dar al unei schimbări imposibile. O luptă care sfârșește tragic, prin Învingerea persoanei. Ea nu suferă numai În raport cu lumea, ci suferă și În raport cu sine. Este o sfâșiere interioară, dată de eșecul reîntoarcerii Într-o lume În care are obligativitatea de a trăi și pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unor false valori. Lumea nu Îi mai oferă valorile autentice și nici omul nu mai are ce să ceară de la ea. În plus, ceilalți oameni fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
idealuri diferite. Între ei nu există nici un fel de punte care să-i pună de acord. Cei doi gândesc și acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar fiecare va lua
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu fachirul, am mers amândoi În Ghulab Khana din Hazuri Bagh, unde Nur Uddin avea ceva treburi de rezolvat În timpul zilei. Acolo l-am găsit pe unul dintre jerahi, care ne aduse la cunoștință că vindecarea bolnavului era o sarcină imposibilă, căci intestinele Îi ieșiseră afară și nu mai puteau fi puse la loc. În timp ce eu Încercam să mă dumiresc de subiectul conversației lor, fachirul Îmi explică detaliile cazului, cerându-mi să-l Însoțesc pe jerah pentru a vedea o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost frecționat, i s-a insuflat aer printr-un fel de respirație artificială și, În cele din urmă, Haridas a revenit la viață. Nu mai dispunem de mijloacele de a verifica autenticitatea acestei povestiri. O asemena faptă nu este totuși imposibilă. Unii yoghini sunt capabili să-și reducă respirația Într-o asemenea măsură, Încât să fie Îngropați de vii pentru un timp dat. Povestea lui Haridas e interesantă și dintr-un alt motiv: măiestria sa În yoga nu implica deloc o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de cunoaștere și SDH: „Unii se pot Întreba ce fel de metodă «științifică» este aceea care, aprioric, exclude miracolul din istorie. O metodă obiectivă trebuie să constate; În nici un caz ea nu poate să excludă o serie de fapte ca «imposibile». Cercetări recente au dovedit, bunăoară, «posibilitatea» șposibilitatea «teoretică»!ț a incombustibilității trupului omenesc. Sute de documente hagiografice vorbesc de această incombustibilitate. Metoda istorică le elimină, Însă, din capul locului, ca «imposibile». Iată Însă că faptul a fost verificat. Cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]