8,822 matches
-
tata! insistă Ben, prefăcându-se că telecomanda era stația de emisie a unei nave spațiale de mare impact care traversa galaxia. În cele din urmă trebui să arunce în el cu una din pernele mari și moi pe care era imprimat chipul lui Marilyn Monroe, perne pe care maică-sa le detestase pentru că, spunea ea, erau lipsite de gust, condamnând astfel alegerea tatălui său. — Ce s-a întâmplat? Noul ziar a dat-o în bară sau ce? Jack aruncă în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suplimentare, vechiul antisemitism economic se radicalizează pe noi fundamente (politico-religioase), moravurile, relațiile dintre sexe, identitatea feminină „tradițională” se emancipează, cel puțin la nivelul elitelor urbane (după modelul „băiețismului” din romanul de succes La Garçonne al lui Victor Margueritte), revoluția tehnologică imprimă, în zonele urban-industriale, un alt ritm de viață, jazzul invadează dancing-urile Capitalei, tendințele radical-naționaliste coabitează cu proiectele confederative, internaționaliste, stînga, dreapta și centrul politic se „reinventează”; victimă a erei „masselor“, Partidul Conservator dispare (odată cu dispariția votului cenzitar), lăsînd locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
terminus: Constructivism. Din talmeș-balmeșul stîngaci de sloganuri, reținem totuși ideea continuității „abstracționiste” dintre Cubism și Dadaism. „Dadaismul constructiv” (după expresia lui Michel Sanouillet, probul exeget al mișcării Dada) este direcția pe care, asemenea unui Hans Arp autohton, Iancu ar fi imprimat-o Contimporanului. Articolele acestuia din urmă: „Însemnări de artă“ (nr. 45), „Arhitectura de planșetă“ (nr. 60), „Arhitectura de mîine“ (nr. 61), „Arhitectura“ (nr. 62), „Estetica nouă“ (nr. 63), „Cubism“ (nr. 71), „Colorit“ (nr. 73), jalonează, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului, mulțimea e figurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contrastul dintre calitatea regiei și „platitudinea” textului: „Pe șesul melodramei lui Ossip Dimov, cenușiu și neted, regisorul Bulov a regizat o pictură de Marc Chagall. A abuzat de culoare ca să înfrăgezească un text nul. Regia - contînd numai pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de pictură murală. Ca în vis, figurile desprinse de pe zid s’au mișcat, ochiul nu pipăia volum...”. Expresionismul iudaic central-european care infuzează, în parte, creațiile lui Călugăru sau Fundoianu nu poate fi separat de mistica hasidică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reclamînd „o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea cotidiană”. În paranteză fie spus, deplasarea dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul cubismului și expresionismului, „influența dominantă exercitată n-a mai fost cea muzicală, ci cea plastică”, cele două „directive” aflîndu-și originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional profund. Cu tot gradul ei (poate inevitabil) de arbitrar, periodizarea în speță o urmează, în linii mari, pe cea propusă de către Ion Pop în studiile sale de sinteză... „integralistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orice, o încercare istorică și sistematică aplicată unor fenomene literar-artistice ale epocii dintr-o perspectivă non-literaturocentrică. Inevitabil, multe considerații și descripții se suprapun parțial peste cele ale unor cercetări anterioare dedicate fie avangardei, fie simbolismului autohton. Nu am încercat să imprim lucrării un caracter teoretizant. Identificarea diferitelor ipostaze ale „complexului periferiei” constituie un fir director. Un altul ar putea fi reprezentat de procesul asimilării/instituționalizării critice a avangardei. Sub acest aspect, capitolele metacritice și, mai ales, studiul despre receptarea lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
După care a scris trei scrisori, una pentru Claudio, noul episcop de la Caorle, una pentru tribunul Anafesto de la Veneția și una pentru senatorul Giuliano din Bizanț. De fiecare a prins cu o sforicică o bilă de plumb pe care erau imprimate în dezordine literele „ISHV“. Mi-a spus: - Mergi până la Caorle și îmbarcă-te pe o navă spre Veneția. Prima navă lungă, iute și sigură te va duce până la Bizanț. De-acolo nu-ți va fi greu să ajungi în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deși gestul fusese considerat de prost-gust, fusese alegerea lui ca martor la cea de-a doua căsătorie a sa. Și se revăzu pe el Însuși, un tânăr de șaptesprezece ani, scheletic, În blugi și tricou negru, cu frunza de marijuana imprimată pe piept, rezemat de soclul statuii lui Marc Aureliu, strângând În pumni o mână de boabe de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
delictului din noaptea de 4 mai. Casa. Camerele. Amprentele. Armele. Proiectilele. Rănile. Pozițiile. Victimele. Asasinul. Toți Împreună pe aceeași peliculă. Filmulețe de familie. Polițiștii răscolesc apartamentul pentru a descoperi urmele de sânge. În genunchi, expertul așază aparatura pentru FTP și imprimă petele de sânge pe hârtie adezivă. Operatorul video Încadrează În camera mică, pe pardoseală, halatul alb - e uscat, nu a fost folosit. Apoi imagine panoramică a coridorului, umbre melancolice ale unor tablouri dispărute, imagine totală a salonului, neglijență, delăsare, abandon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fac la toate gură Dar mamy mă pedepsește. Și pisica mea cuminte Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înfășurat cu spinii iubirii și frunzele magiei, te vei afla tu cu persoana iubită. Buzele voastre, păstrate până acum ca niște lucruri sfinte, se vor apropia și va avea loc o explozie multicoloră, printre stropii fierbinți ai fericirii, prin aerul imprimat cu sunete numai de ei auzite și îmbrățișați de petalele catifelate ale iubirii. Încet, încet, devii bulversat. Nu știi ce să alegi, ce să faci sau ce să simți. Te confrunți cu un ghemotoc de sentimente, un amestec colorat care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la nătângia ce-am avut-o atunci. După clipe în care tu doar m-ai privit, iar eu procesam informația, am răspuns: Poftim? Aaa, Darius! am spus rumenit, aproape stânjenit. Lucia, Lucia... Numele tău strălucea în mintea mea, mi se imprima peste tot. Ai râs, dar ți-ai dus repede mâna la piept. Fața ta s-a schimbat, de asemenea și a mea. S-a întâmplat ceva? am murmurat, venind mai aproape. Ai ridicat ochii spre mine, mi-ai zâmbit ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de ani, imobilizat Într-un scaun cu rotile - accident de mașină - se fălea cu faima de memorie vie a unui ziar pentru care lucra de mai bine de patruzeci de ani. VÎrî În unitatea de lectură CD-rom-ul pe care Marie imprimase extrasele din ziar, le spuse În chip de explicație că programul avea să le permită să determine, printre miile de texte arhivate, pe cel din care proveneau, și lansă căutarea. Apoi Își Împinse scaunul pînă la biroul lui, Îndemnîndu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În general de o descriere ceva mai lungă, mai ales că parcursul lor e adesea mai frământat și mai tulbure. Totuși, ei nu joacă decât rolul de ferment istoric - În general de ferment al unei descompuneri istorice -, fără a putea imprima evenimentelor o direcție nouă - acest rol revenind revoluționarilor sau profeților. Curând, fiica lui Martin și a Genevièvei Ceccaldi dovedi capacități intelectuale ieșite din comun, cel puțin egale cu ale tatălui ei, asociate cu un caracter foarte independent. Își pierdu virginitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
recunoștea? Probabil că nu. Poate Îl confunda cu tatăl său; asta da, era posibil; Michel știa că semăna enorm cu tatăl său la aceeași vârstă. Iar anumite ființe, orice s-ar spune, joacă un rol fundamental În viața noastră, Îi imprimă pur și simplu o nouă direcție; o taie efectiv În două. Pentru Janine, care se rebotezase Jane, existase un Înainte și un după tatăl lui Michel. Înainte de a-l Întâlni, nu era În fond decât o burgheză libertină și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când mi‑a cerut să scriu „Viața lui Ravelstein”, a lăsat la latitudinea mea felul În care urma să‑i interpretez dorința și măsura În care moartea lui Îmi crea libertatea de a‑i reda trăsăturile esențiale - ori amprenta subiectivă imprimată de temperamentul și de emoțiile mele asupra acestor trăsături esențiale, versiunea mea răstălmăcită asupra lor. A gândit, presupun, că nu are mare importanță, pentru că el tot n‑o să mai fie, iar reputația postumă Îl interesa prea puțin. Puteți fi siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Într‑un stadiu atât de avansat. Eu am așteptat milenii până s‑o văd. Pe urmă, după ce am Învățat să merg - În bucătărie - am fost trimis În stradă ca să inspectez realitatea mai Îndeaproape. Una dintre primele impresii puternice a fost imprimată de uriașii stâlpi electrici sau de telegraf care mărgineau trotuarul. Aveau culoarea blănii de castor, erau netezi și putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era s-o sun pe maică-mea și s-o aștept cu cheia de rezervă. Am ajuns în pragul ușii de sticlă a casei, am împins-o ușor și ea a culisat lângă perete. Cunoșteam exact ce intensitate trebuie să imprim impulsului; mă jucam cu ușa asta de mic copil, și era unul din puținele lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate din plictiseală, reorganiza periodic spațiul de locuit, adăugându-i an de an noi jaluzele, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și își desemna încet-încet campionul. După un prânz îmbelșugat luat în biroul său, Sun întindea picioarele pe masă și se lăsa pe spate în fotoliu, cu mâinile sub cap. Harta de pe peretele din față îi era binecunoscută. Avea imaginea ei imprimată în memorie, cu toate modificările survenite de-a lungul a zeci de ani. Era o hartă de operațiuni militare, în cea mai mare parte desenată cu galben, verde și negru. O singură zonă roșie se zărea, undeva între Willkins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de pe vremuri. Erau niște desenatori de tipologii, îmi închipui că primeau comenzi de genul: fă-l pe unul vesel, și-l desenau bucălat, cu gropițe în obraji, cu pistrui (care serveau și ca element de sugerare a îmbujorării, că se imprima alb-negru), alergând pe câmpie în pantaloni scurți, urmat de un câine și o droaie de fluturi. Așa era și Hector. Chiar purta pantaloni scurți (în noiembrie) și hrănea câinii cu ochi albaștri din fața Moxei, era cel mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înceapă să exerseze săriturile de pe el. — Păi, când mai treci pe aici, zise ea. Și, apropo, chiar îmi place tricoul tău. Mi-am dat seama că nu m-ai crezut adineauri. Mă uitai în jos, la tricou. Pe piept era imprimat sloganul: „Faster, Pussycat! Kill! Kill!“1. Margery îmi zâmbea ca o mătușă înțelegătoare față în față cu un reprezentant rebel al tineretului. Dacă aș fi știut cum, aș fi roșit. Speram numai ca, în cursul cercetărilor sale, să nu afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și, ce e mai trist, este că nici nu există nimeni care să-l vadă. Actori în fața unei săli goale, fără text, fără regizor. Câțiva puțini la număr care pun stăpânire pe mijlocul scenei și care au pretenția să le imprime celorlalți ritmul propriei lor concepții despre lucrare. Chiar și așa, în fiecare noapte, o mie de milioane de ființe se întreabă care este rațiunea vieții lor, incapabili să admită că nu există o rațiune pentru moartea lor... O privi stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ea însăși o creație, o revenire in illo tempore. Problema care la preocupat pe Mircea Eliade ca autor dramatic a fost „reprezentarea unui timp imaginar-mitic în durata reală a unui spectacol”: „Destinul este acea parte din timp în care istoria imprimă voința ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim în Spectacol. Eu am o întreagă teorie Spectacolului pe care îl definesc: Timpul concentrat. Într-un cuvânt, spectacolul silește Timpul să se manifeste sub forma unui destin -ca
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]