19,488 matches
-
nou. Eveline, care ținea tot timpul lumina lanternei fixată la câțiva pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o cu o mișcare bruscă, menită evident să mă surprindă, după care a plimbat Încet modestul proiector pe pereții incintei. Ieșiserăm din tunel, ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
anume aici și să mai și speri că o vei găsi, era nebunie curată. Dar nu tot o nebunie era Întreagă această istorie flamboaiantă cu Centrul și enigmele lui, veritabile sau Închipuite de creiere inflamate, Între care și al meu? Incinta era compartimentată simetric: câte trei corpuri pe laturile lungi, situate În dreapta și-n stânga intrării, și Încă unul În fund, acoperind peretele opus porții lângă care mă oprisem. Între ele, spații de trecere, hai să le spunem coridoare, iar undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În clipa următoare, să declanșeze gândul scontat: obiectul tăinuit se afla oriunde altundeva, În nici un caz aici? M-am ridicat de pe scaun, am privit către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor două culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu același rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot timpul e În cacialma cîți evrei nu s-au acomodat s-au lăsat chiar asimilați și slavă domnului o duc bine merci Art. 38, paragraful 6. În caz de alarmă aeriană sau avariere a clădirilor susmenționate, personalul aflat În incinta acestora va folosi căile de evacuare stabilite la paragraful 3 și scara de servici. Se uită la ceas. Ora 14. Începe să strîngă. Așează cu grijă foile la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ezitări Îmi răspunde o voce de copil. — Coana Aneta a spus să veniți repede că v-a ținut rînd la carne. În spatele alimentarei, despărțită printr-o curte interioară de restaurantul Alba, se vînd produsele rare. Ca să se evite aglomerația În incinta magazinului, cumpărătorii se așază la rînd În fața unei uși Înguste de fier, baricadată cu o masă pe care se află un cîntar. Șirul gros, cam de cinci oameni și lung ca de vreo două sute este flancat de navete și lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se află un ins care dirijează totul după rețete precise - el stabilește dozajul agregatelor În funcție de calitatea betoanelor. Nu există nici o toleranță, nici o aproximație. Apoi deschide șuberele și tot ceea ce fusese pînă la acest prag ciment, pietriș sau nisip curge În incinta malaxorului, unde devine un amestec, o pastă moale, cenușie, informă scurgîndu-se lent și subțire prin coșul de deversare În cifele care așteaptă sub malaxor să-și ia marfa În primire și s-o transforme, amestecînd-o continuu pentru că betonul trebuie Împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin el. Se întoarce. Plânge. - Luca, ceva nu e în regulă! O simt! Lumea este construită după reguli greșite, iar eu vreau s-o schimb, înțelegi?! Pronunțând ultimele cuvinte, a reușit să să-mi spargă urechile cu urletul său. Uriașa incintă face ca ecoul să se propage secunde bune, iar reverberația este cel puțin stranie, oameni buni. Aud zeci de Bogdani, răi, robotici, strigând din țevi. Pe Allah, nu e bine. Îmi iau inima în dinți și mă pregătesc să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pornirea ticăloasă de a dobândi bunuri pământești dispar din sufletul nostru; la teatru, nimic din ceea ce este personal nu siluiește noblețea și sinceritatea trăirilor noastre, la teatru devenim mai puri și mai buni sufletește. De aceea, cât ne aflăm în incinta teatrului, năzuințele și simpatiile noastre sunt consacrate în întregime trăirilor celor mai frumoase de omenie și de noblețe justițiară. Aici își scoate capul un gând îngrozitor. Anume: ne revoltăm, nu ne sălbăticim definitiv și nu ucidem oameni în numele dreptății doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră în incintă, zgomotele luptei încetaseră. În curtea uriașă nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căile strategice. în 2697 î.e.n., prima dată stabilită cu relativă certitudine, în nordul Chinei domnește cel dintâi principe al cărui nume s-a păstrat: Huang Di. Tot pe atunci, ceva mai la sud, înflorește cultura Long Shan: sate păzite, cu incinte din pământ bătătorit, precum și o organizare în sistem de principate, cum a fost Hao Xi’an. Aici se cresc vite și oi, se cultivă grâu și orz. Totuși, dezordinea era la ea acasă: este așa-zisa perioadă a „celor zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trist, gata să plângă, o fantomă căreia nimeni nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise ușa cu mâinile tremurânde și se duse la baie. Scoase din dulap trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu mustața plină de gălbenuș, spune: — Și cu poarta asta ce-i? Iar atunci toată lumea privește poarta în cauză ca și cum tocmai apăruse ca o Fecioară Maria, o portiță întredeschisă către niște ierburi înghețate și strivite, o poartă care zăvorește o incintă largă cu ziduri înalte și, dincolo de această incintă, un parc, un parc adevărat, cu pomi adevărați și, în spatele acestor pomi care își încrucișează crengile goale, silueta unei clădiri înalte, o casă boierească, un mare și complicat edificiu. Brăchut este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
poarta asta ce-i? Iar atunci toată lumea privește poarta în cauză ca și cum tocmai apăruse ca o Fecioară Maria, o portiță întredeschisă către niște ierburi înghețate și strivite, o poartă care zăvorește o incintă largă cu ziduri înalte și, dincolo de această incintă, un parc, un parc adevărat, cu pomi adevărați și, în spatele acestor pomi care își încrucișează crengile goale, silueta unei clădiri înalte, o casă boierească, un mare și complicat edificiu. Brăchut este cel care îi răspunde, frângându-și mâinile de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spațiu? — Să mergem la dânsa și să-i reparăm vehiculul, propuse Dromiket 4. În fond, e o tovarășă de-a noastră, n-o putem lăsa la voia întâmplării. Dacă dă vreun lunatic peste ea?... Avem o misiune, nu putem părăsi incinta, spuse Felix S 23. Să vină ea la noi, e mai democratic. Dacă doriți, pot să mă duc eu să repar, interveni sfios Stejeran 1. — Ia te uită, dom’le! făcu Felix S 23. Te-a apucat hărnicia! Stai, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mișcare) supus, ulterior, sterilizării. Padocurile astfel construite ar servi nu numai drept adăpost pe viață al câinilor stradali sau abandonați, ci și stăpânilor de patrupede care, din anumite considerente individuale, se văd nevoiți să își aducă animalele definitv în aceste incinte. Resursele bănești necesare pentru hrana zilnică a câinilor din adăposturi nu sunt nici ele atât de greu de găsit. La fel și perimetrele destinate construirii padocurilor. Cu bani puțini, se pot face minuni cu animalele părăsite, mai ales că unele
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
sfinte, totdeodată) ale rezistenței lor psihosomatice în zonele aprig geruite ale munților cehoslovaci ori ale Siberiei concentraționare ruse - ultima fiind definită ca un spațiu cu grad maxim de severitate în ceea ce privește supraviețuirea umană, unde „alternativa «viață sau moarte»” (I. Micu) din incinta lagărelor-spital situate în vastul platou dintre Munții Ural și Oceanul Pacific abia dacă mai era în stare a căpăta un vizibil contur estompat în mintea și în sufletul prizonierilor de război abandonați în grija câinilor special dresați pentru atacul asupra fugarilor
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
iulie anul 1992, până la plecarea sa întru Domnul a slujit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (având titlul "Putneanul"), cu sediul la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. Episcopul Gherasim și-a stabilit reședința în orașul Rădăuți, în incinta Mănăstirii Bogdana. Bun cunoscător al Tipicului bisericesc și iubitor de viață liturgică, PS Gherasim slujea cu multă bucurie și evlavie. Din încredințarea IPS Părinte Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a sfințit zeci de biserici de mir și de mănăstire
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
la slujirea arhierească. Ca Arhiereu-vicar la Arad și Buzău, PS Părinte Episcop Gherasim a lucrat cu multă râvnă în ogorul Bisericii. În anul 1992 a revenit acasă, în ținutul natal, slujind ca Episcop-vicar al Sucevei și Rădăuților, având reședința în incinta Mănăstirii Bogdana. S-a dovedit a fi un misionar dinamic și duhovnicesc, păstrător al tradițiilor ortodoxe românești. A călătorit adesea în străinătate, unde a vizitat parohii românești din diaspora și comunități monahale. Bun cunoscător al tipicului bisericesc și iubitor de
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
Chavalier - dicționar de simboluri). Discul circular al afișului și al catalogului lansate de artista plastică Maria Constantinescu la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești e un simbol al vieții dar și al luminii și l-aș asemui cu Soarele de andezit din incinta sacră dacică a Sarmizegetuzei Regia. Pentru că simbolul cercului se suprapune cu cel al “eternității sau al neîncetatei reînnoiri” (M. Rutten). “Simbolurile folosite de țărani sunt simple, pure, parcă vin din cosmos, vin din inimă nu din cap....își coboară gândul
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
numărul 21, care amintește și despre doi (?! ) zei. Alături de “zeul suprem, Zalmoxes”, cine mai putea fi?! Cercetările n-au elucidat încă misterul. Mi-l imaginez pe Deceneu stând pe trunchiul aflat lângă izvorul cu cea mai pură apă plată din incinta Cetății. Am băut ca dintr-o apă sfântă, simțind că beau lumină. În stânga izvorului , platoul era dominat de Discul Solar, un soare imens de andezit, care indica nordul printr-o limbă ce continuă dincolo de cercul soarelui. “Cercul este dezvoltarea centrului
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
altă întâmplare povestită de o tânără, Alina, ce dorea să se stabilească în această zonă cu familia, soțul și fetița sa de șapte ani. Mai avusese loc un semn cu vreo două luni înainte, când a făcut o slujbă în incinta Cetății Sarmizegetuza Regia și unde au slujit doi preoți, deși nu solicitaseră decât unul. În timpul slujbei de pomenire a început o ploaie torențială, cu grindină. Preoții au continuat. Și când s-a sfârșit slujba a încetat și ploaia. Semnificația ei
SEMNE ŞI MIRACOLE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361285_a_362614]
-
o tragedie ,o bucurie gândită spre a acoperi tot ceea ce înlăuntrul său era rană a suferinței :” De-aici te rog ,/.de unde bezna ține locul zilei / și frigul locul soarelui , de unde/ cu nume stacojiu un idol paznic / răsuflă-n poarta ultimei incinte.”(Ultima incintă).Pentru un poet ca Mircea Ciobanu , limanul nu poate fi decât o bucurie simulată . Adevărata bucurie a talentului este neliniștea confruntării în existența sa.Pentru acest poet , ca pentru toți marii poeți , un poem înseamnă o punere în
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
o bucurie gândită spre a acoperi tot ceea ce înlăuntrul său era rană a suferinței :” De-aici te rog ,/.de unde bezna ține locul zilei / și frigul locul soarelui , de unde/ cu nume stacojiu un idol paznic / răsuflă-n poarta ultimei incinte.”(Ultima incintă).Pentru un poet ca Mircea Ciobanu , limanul nu poate fi decât o bucurie simulată . Adevărata bucurie a talentului este neliniștea confruntării în existența sa.Pentru acest poet , ca pentru toți marii poeți , un poem înseamnă o punere în evidență a
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]