3,661 matches
-
științelor umaniste, disciplină numită a n a l i z a d i s c u r s u l u i, ca domeniu de cercetare ce respectă, în opinia lui D. Maingueneau, cîteva principii de bază, care îi asigură individualitatea și permanența: orice analiză a discursului ține cont de limbă ca obiect construit de către lingviști și de limbajele particulare considerate într-un anumit timp și spațiu; orice analiză a discursului are o relație dublă cu aspectele descriptive ale limbii. Pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această lume, fiecare comunitate are propriul glosocosmos. Astfel, limba umanizează natura, mediul cosmic, care din existență exterioară omului, devine interioară lui. Mai mult, chiar în cazul aceleiași comunități, fiecare vorbitor, deși se raportează la același glosocosmos este marcat de propria individualitate, prin nivelul și felul cunoștințelor, prin predispozițiile psihice, afective și volitive, prin capacitatea de înțelegere etc. Această raportare atribuie individului uman dimensiunea socială a alterității, producînd umanizarea societății, căci o face aptă realizării lui în interiorul ei. Din faptul că glosocosmul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mai multe moduri, în primul rînd, prin imperativul categorizării nominale care implică alegerea între un nume comun și un nume propriu, altfel spus, între a-l considera ființă sau lucru, fie ca element al unei clasificări colective, fie ca individualitate intrinsecă. Această variație se explică prin dimensiunea performativă a vorbirii, care este inerentă problematicii nominației. F. de Saussure a specificat, de altfel, că punctul de vedere este o schemă conceptuală (teoretică) cu care se abordează studiul unui obiect și care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
utopia să dispună în mică măsură de mijloacele de seducție specifice romanului: acțiunea, constituent important al speciei, își găsește cu greu loc în discursul utopic, iar conflictul veritabil este, de asemenea, absent; prin urmare, nici personajele nu au forță, consistență, individualitate sau identitate. Se pare, deci, că miza ideologică îngrădește destul de mult posibilitățile de exprimare a structurilor literare. O dată cu proliferarea literaturii distopice însă, în secolul al XX-lea, se poate vorbi de scrieri valoroase și din punct de vedere literar. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în forma sa generală este cea mai aproape de adevărul științific"4. Soluția terță este agreată și de A.D. Xenopol. Istoricul român consideră geniul expresia supremă a influenței individuale, care se manifestă la toate gradele, cu o forță proporțională cu puterea individualității. El este produsul epocii sale și, în același timp, produsul unui accident în geneza sa individuală 5. Drept exemplu, istoricul redă dezbaterea cu privire la unitatea Germaniei: a fost aceasta rezultatul ideii liberale și naționale sau s-a datorat geniului prințului Bismarck
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Narațiunea este o secvență percepută de evenimente conectate neîntîmplător, care de regulă angajează, ca pioni, ființe umane sau cvasiumane, ori alte vietăți simțitoare, din ale căror experiențe noi, oamenii, avem ce "învăța”. Această definiție introduce (1) una sau mai multe individualități de prim plan ca subiecți și (2) ideea receptorilor care "învață” din narațiunea respectivă - de exemplu, factorul de interes uman, fără de care acei receptori avuți în vedere nu ar fi și ascultători de bunăvoie. Și dacă cineva ar dori să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a diferenția narațiunea de celelalte texte non-narative. Căci, dacă narațiunea este o secvență de evenimente relatate în manieră logică și cronologică, relaționate laolaltă de un accent recurent (care poate să nu fie constant sau exclusiv) pe una sau mai multe individualități ("personaje”) de care cititorul începe să fie interesat (pozitiv ori negativ); și dacă narațiunea reprezintă, de asemenea, acel tip de secvență cronologică în care perioada de dezechilibru, criză sau nesiguranță este înlocuită de o stare ulterioară de calm, rezolvare sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Iar textele care au cîteva din însușirile respective sau chiar pe toate, însă mai slab sau mai greu perceptibile, ar putea fi considerate "marginale” sau "semi-narative”. Putem rezuma aceste trei serii de caracteristici de bază ca: - evenimente secvențiale și interrelaționate; - individualități aflate în prim plan; - evoluții de la criză la soluție. Fie un text literar precum nuvela de mai mari dimensiuni a lui Michelle Roberts - dacă este ceea ce pare a fi - intitulată Une Glossaire. Ea cuprinde o serie de articole de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
al narației. La nivelul textului, povestitorul decide și creează o secvență anume de evenimente, timpul/spațiul petrecut pentru prezentarea lor, sensul (schimbării) ritmului și vitezei discursului. În plus, el optează (prin amănunte și structurări) pentru modul în care va reliefa individualitatea personajelor; îi rămîne să aleagă și ce punct de vedere (al cărui personaj) adoptă ca lentilă prin care se filtrează descrierile și personajele (vezi Capitolul 3). La nivelul narației sînt tatonate relațiile dintre narator și narațiunea pe care o spune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mai devreme în narațiune. Sau se poate ca reflectarea adîncimii personajului, a autenticității și autonomiei sale să fie nepotrivite, pentru că personajul anume este minor în planul mai larg al povestirii, și ar fi derutantă înzestrarea lui cu atît de multă individualitate. Alteori, inclusiv într-o a doua reproducere a gîndurilor sau a vorbirii, prezentată mai pe larg înainte, este de dorit ceva încă mai prescurtat decît Discursul Indirect: o secvență întreagă de conversație relativ neimportantă, o întrunire, o conversație telefonică sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sînt eliminate. Și această expresivitate subiectivă „returnată” se poate extinde spre excentricități de ortografiere și scriere în general, reflectînd caracterul non-standard al personajului: asemenea trăsături se integrează confortabil în unele tipuri de FID. Toate acestea duc la o refacere a individualității din exprimarea directă a unui personaj. Am putea spune că DIL este mai viu și mai nuanțat decît NP sau DI, pentru că ultimele tind să fie mai detașate, mai sobre, mai reținute, și sînt elaborate într-o limbă standard, care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
face eforturi să-și elimine toxinele, ca și organismul psoricului, dar în vreme ce la acesta din urmă drenajul se face predominant prin piele, la tuberculinic se face de preferință prin mucoase, în special cea respiratorie. Nebel a militat totuși convingător pentru individualitatea tuberculinismului, având la dispoziție următoarele argumente: în valea unui canton elvețian unde profesa în tinerețe, nu exista sifilis, nu exista blenoragie, nu se pomenise râia și nu se făceau vaccinări, și totuși întâlnea manifestări care corespundeau descrierii psorei. În această
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
amănunte. Clasificarea temperamento-constituțională hipocratică se sprijină pe două date fundamentale: 1. Doctrina quaternară a celor patru prototipuri elementare (apă, aer, foc și pământ), atât de familiare antichității, și atât de puțin subtil înțelese de către moderni. 2. Doctrina substratului umoral al individualității. Ea deosebește în orice organism, patru feluri de umori, fiecare în raport cu o anumită funcțiune biologică și cu un anumit organ sau aparat organic: Limfa: lichidul chiliferelor intestinale, care ar muia nervii și mucoasele, este umoarea nutriției, reprezentată prin tubul digestiv
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
apartenenței la neamul moldovenesc, de care fuseseră rupți. Situația era similară cu cea din Bucovina. Înainte de 1848 „toți românii din Bucovina se numeau moldoveni între sine și de cătră străini cînd voiau să se distingă naționalicește unii de alții. Cunoștința individualității românilor ca popor, cu viitor mare, dar împrăștiat prin toate imperiile circumvecine, drept că se găsea pe la puțini aleși, dar chiar și la aceștia nu destul de lămurită și circumcisă; ba încă ce este mai mult, un sîmț larg de coexistență
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
încercările de a susține în continuare conceptele și sintagmele poporul moldovenesc și limba moldovenească n-au dispărut. În 1990 apărea la Moscova Dicționar lingvistic enciclopedic, unde limba moldovenească constituie un articol aparte, aceasta avînd ca principală caracteristică, ce-i fixează individualitatea față de limba română, un număr mare de împrumuturi din limba rusă și scrierea cu alfabet chirilic. Era mai mult decît un punct de vedere; evoluția situației din Republica Moldova avea să o confirme. Mișcarea democratică de eliberare națională a populației din
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cea rusească. Suflete pustiite, - deznaționalizați, ei s-au dobitocit și vegetează acum, străini de lumea de idei care bîntuie astăzi toată Rusia“ (1, 69). Imaginea conturată de același personaj este cutremurătoare. „[...] poate constitui societate un conglomerat, o simplă juxtapunere de individualități, fără nici o legătură organică între elementele ei, fără nici o comunitate sufletească măcar între generațiile succesive? Ce au comun între dînșii bunicii, părinții și copiii? Nici limbă, nici moravuri, nici mentalitate, nimic! [...] Prin distrugerea vechiului cadru al vieții de stat și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de diminuare cu un spectru de la imperceptibil la dramatic. Creierul are capacitatea de a recupera parțial funcția afectată de focarul leziunii, dar fără capacitatea de a regenera neuronii distruși - ca în cazul leziunilor cutanate sau osoase. "Stofa" biologică exprimată prin individualitate are o importanță majoră în recuperarea din leziunile cerebrale, deoarece niciun creier nu este identic cu altul, iar forța sa de recuperare este diferită (Askenasy J22). A doua întrebare a filosofiei bio-medicale este dacă în procesul de neuroplasticitate a celulei
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și revelațiile într-un cod ce depășește semnificativ limitele imediate ale crizei identitare. Deși își contextualizează cultural invertirea, Mishima caută, cu rafinamentul estetului, proporția ideală dintre rațiune și fascinație, dintre îndoială, ca măsură a cunoașterii, și asumarea conștientă a propriei individualități. Narațiunea oscilează între acceptare și resentiment, într-un balans ce riscă în permanență să destabilizeze existența tânărului, angoasa sporindu-i pe măsură ce realizează că toate eforturile sale de "îndreptare" sunt sortite eșecului. Explorarea identității sexuale traversează zone întinse din imaginarul morții
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
doi sunt compatibili și complementari, se presimt și se confundă într-un extaz prelungit al corpului, însă durata compactă a romanului focalizează mai mult metamorfozele protagonistului și nu permite concentrarea coerentă a unei expuneri substanțiale a conexiunii dintre cele două individualități. Om al cuvintelor și explorator al semnificațiilor, Gabriel pornește în aventura regăsirii unei patrii iluzorii și imateriale - limba copilăriei, maghiara șoptită tainic de către părinți, reamintită ca limbă interzisă ce concentrează suferința dezrădăcinării. Pentru a se înțelege pe sine, trebuie să
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
entitate / mai multe entități Acordul substantivelor care denumesc unitățile în care se grupează natural o entitate (o căpățână de usturoi, un ciorchine de banane) depinde de tipul de predicat, dar și de tipul de substantiv (bananele sunt comercializate individual, deci individualitatea lor este mai accesibilă din punct de vedere cognitiv, pe când usturoiul este comercializat sub forma "grupării naturale" - căpățâna): (137) a. Un ciorchine de banane poate ajunge / *pot ajunge la 10 kilograme. - predicatul este colectiv, se aplică grupului b. Un ciorchine
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
numai „socialul”, recte societatea, deasupra tuturor valorilor, dar anula brutal toate celelalte „instrumente” și concepte ale gândirii umane, care puneau În discuție cât de cât supremația acestora. („Societatea” era bineînțeles cea „nouă”, de unde erau izolate, evacuate, nu numai proprietatea și individualitatea, dar și iraționalitatea, una dintre căile majore ale Înțelegerii tocmai prin „silogismul” metaforeiă Sigur că, prețuindu-mi În primul rând libertatea individuală, am pus-o „deasupra” celei colective, concentrându-mi toate forțele tinereții asupra acestui țel, care era, ca În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi” - un reziduu puternic, dar și o victorie a secolului trecut, XX, care a repurtat mari victorii În sfera socialului, de la lupta sindicală până la drepturile femeii! -, azi sună cumva deplasat, dacă nu chiar „rușinos”, să te Încarci numai cu „gloria individualității”. Noțiuni ca narcisiac, egotist, megaloman sau autist social se agață de cei care par a persifla sau ignora lupta pentru binele comun. Azi Îți trebuie o bună doză de curaj ca să afirmi că nu-ți pasă de soarta Africanilor din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am câștigat-o, că o folosesc spre binele meu și spre cel social, dacă asupra mea „năvălește” absurdul social? Pot eu oare să mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta umflată de căpriorul lins de agresivele sale sucuri gastrice?!... Libertatea, cea individuală, este prețioasă doar pentru cel ce are nevoie de ea. Pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
moscovite!”, a trecut, cu o insolentă nonșalanță și o demagogie pe măsură, spre un fel de național-comunism, Încercând să păstreze comandamentele leniniste mari - primatul absolut al partidului, ura față de imperialism, contra proprietății private, ațâțarea maselor contra elitei și contra oricărei individualități etc. Interesant și grotesc e faptul că, deși se voia un continuator al marilor principi munteni și moldoveni din istorie - iar scriitorul Titus Popovici și alții i-au satisfăcut, În pelicule ample și kitsch, o grandoare Împrumutată! -, proclamându-se un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dezbinării și urilor intestine, care macerau emigrația literară română. Vous êtes, vraiment, un vrai nid de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului? De acea „proastă individualitate” despre care vorbea nu știu cine, incapacitatea noastră de a ne afirma plenar, și asta se trădează În medii străine, mai ales când suntem Întrebați dacă mai sunt valori asemănătoare În țară, avem reflexul de a ne indica pe noi ca unicii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]