4,059 matches
-
agregări psihice neistovite, traduc, îmbinate, sentimentul tragic al Eului anxios, Eu programat nu numai pe explorarea Sinelui veghetor dar și pe cea a condiției umane în totul. Cu altă filozofie a existenței, divinul Dante slăvise Paradisul ca revers radical al Infernului; Ileana Mălăncioiu, statornic instalată în funerar, acționează unidirecțional, exorcizând în modul său particular, adică transferând realul în spectral și fantastic. Nici o consonanță cu mioriticul, acesta sfârșind într-o pacificare sui generis, moartea convertindu-se în amintire fastuoasă sub o netulburată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen tăcut, aducând în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al vieții devine temă de partitură panoramică între repere antice și prezent: douăsprezece scenarii în totul, fiecare subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de oniric (Adormirea. Visurile ei anxioase) și trezie, are analogii în Dante din Infernul, de unde: Drumuri pline de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune rotundă; asaltul labirintului (al infernalului) se bazează pe premise sfidătoare în măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
par să fi accentuat mai vechile dezolări ținând de spectacolul lumii. Degringolada din Ruinele poemului, ireversibilă, continuă sub aripa morții. "La rădăcinile mele stau claie peste grămadă șobolanii / iubirii, cu limbile mușcate, scârțâind / portița pe unde ieșiți voi / excitate: din / infern" (Uitați în interiorul piramidei). Privirea spre cosmic dezamăgește: "Toate formele de viață nu sunt decât simple variații pe aceeași temă cauză a propriei alterări". Ca la Rilke și Blaga, ca la Nichita Stănescu, ca la Ileana Mălăncioiu, la Cezar Ivănescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Podul lui Edvard Munch, se constituie într-o declarație fermă, proclamând oroarea de pozitivitate, "împotrivirea la căderea limbajului"; Nu pot lua natura ca normă, / când râd și plâng / strigătul descompune cuvintele"; fluid străveziu ori criptic, cuvântul e "singura armă / între infern și om"; "cu fiecare cuvânt ieșim iarăși și iarăși din peșteră"; a slăvi "apa, aerul, iarba" e totuna cu a te situa în cadențele planetei. Cineva obedient față de vechii "monștri ai retoricii" (Plantarea mătrăgunei) e pierdut. Într-un alt text
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creației; o lecție fremătândă despre viață și idealități, despre Poezie ca mod de existență, ca iluzie salvatoare. INDEX OPERUM IO(A)N ALEXANDRU Topa-Mică (Cluj): 25 dec. 1941 București, 15 sept. 2000. Cum să vă spun (1965); Viața deocamdată (1965; Infernul discutabil (1967); Vină: Selecții (1968); Vămile pustiei (1969); Poeme (1979); Imnele bucuriei (1973); Imnele Transilvaniei (1976); Imnele Moldovei (1980); Imnele Țării Românești (1981); Imnele Putnei (1985); Imnele Maramureșului (1988); Poezii (Ed. bilingvă română-italiană, 1982). Trad. George Lăzărescu. Prefață de Zoe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
orice vandan se întreabă cum ar fi procedat în acea situație Blunk sau un alt erou legendar. (Dar mai ales Blunk!) Și se consolează cu pierderile de orice fel, amintindu-și de zagam, taurul cu aripi de grifon, trăind în infern cu misiunea de a transforma vinul în apă și metalele prețioase în plumb ordinar. Însă diferențele locale dintre diferitele mituri formatoare ale vandanilor nu sunt nici pe departe atât de mari ca și deosebirile față de legendele vündünilor. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
the Ghettos and Deathcamps, Berkovits încearcă să demonstreze că sentimentul morții iudaismului în lagăre este o idee falsă. Dimpotrivă, lagărele pot fi considerate o Massadă spirituală, înainte de actul final al sinuciderii, care a consolidat iudaismul în cel mai cumplit dintre infernuri. Acest lucru servește drept lecție iudaismului angajat de astăzi și de mâine. "Absența" lui Dumnezeu nu este nouă, întrucât fiecare generație a avut propria problemă Auschwitz. Suferința, pentru Berkovits, este o consecință a liberului arbitru uman. Dumnezeu garantează posibilitatea răului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
orice vandan se întreabă cum ar fi procedat în acea situație Blunk sau un alt erou legendar. (Dar mai ales Blunk!) Și se consolează cu pierderile de orice fel, amintindu-și de zagam, taurul cu aripi de grifon, trăind în infern cu misiunea de a transforma vinul în apă și metalele prețioase în plumb ordinar. Însă diferențele locale dintre diferitele mituri formatoare ale vandanilor nu sunt nici pe departe atât de mari ca și deosebirile față de legendele vündünilor. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
aparatul fiscal propriu-zis. Sub o formă sau alta, amenințarea creșterii impozitelor a fost permanentă, ceea ce oamenii percep ca un soi de cum o numea Pascal Salin "tiranie fiscală" (La Tyrannie fiscale, Odile Jacob, Paris, 2014), iar unii, ca pe un adevărat infern fiscal. Contrastul între țările care au mărit presiunea fiscală și cele care au amorsat o diminuare a acesteia e vizibil. În primele, creșterea este slabă, șomajul în creștere constantă și deficitele din ce în ce mai mari; în celelalte, rezultatele pozitive sunt semnificative, traduse
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să suspende finitudinea noastră înnăscută. Dacă da , atunci viața înviată poate fi o viață a devenirii individuale continue, o explorare într-o realitate inepuizabilă, care este Punctul Omega" (op. cit., p. 19). "Raiul" și "Purgatoriul" vor exista în viitorul îndepărtat, în timp ce "infernul" poate exista sau nu, depinzînd de faptul dacă finitudinea umană este sau nu suspendată. În cadrul teoriei "Punctului Omega" se poate dezvolta o hristologie; de fapt, această teorie fizică în care nu se află nimic extraordinar este compatibilă cu acele trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
trei tipare autonome, cu trei titluri deosebite 98. Ondina este prima poemă, prin care poetul își arată dorința fierbinte de a fi împreună cu Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință ne amintește de mitologicul Orfeu, care s-ar fi coborît în infern, ca să-și readucă la viață pe soția Euridice, decedată chiar în ziua nunții. Orfeu ar fi reușit să înduplece, prin cîntece, divinitățile infernului, însă acestea i-au poruncit să nu privească chipul Euridicei mai înainte de a fi ajuns pe tărîmul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință ne amintește de mitologicul Orfeu, care s-ar fi coborît în infern, ca să-și readucă la viață pe soția Euridice, decedată chiar în ziua nunții. Orfeu ar fi reușit să înduplece, prin cîntece, divinitățile infernului, însă acestea i-au poruncit să nu privească chipul Euridicei mai înainte de a fi ajuns pe tărîmul celor vii. Neputînd rezista tentației de a-și privi iubita, a pierdut-o pentru totdeauna. În prima redactare, datată de poet "6 oct.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
rege al avarilor, iar pe Casandra a travestit-o în Maria, regina dunăreană, același mag i-a prefăcut în strigoi, ca să fie morți pentru lumea noastră, dar în lumea umbrelor să fie vii: "Decît în ceruri singur, mai bine în infern./ Dar noi doi împre ună..."202. Cred că este foarte clar: "Noi doi împreună", se referă la Casandra, nu la Veronica Micle! De mai bine de patru ani, poetul avusese presimțiri negre cu privire la pierderea Ipoteștiului și la ruinarea familiei. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să evit o atare pornire diabolizantă. Desigur, bilanțul uman și social al societății de hiperconsum nu este chiar roz, dar este el negativ în toate aspectele sale? Dacă această societate nu e tocmai paradis, ea nu seamănă totuși nici cu infernul singurătății și al frustrării, așa cum susțin denigratorii ei obișnuiți. S-a făcut oare vreun progres pe calea fericirii? A susține acest lucru ar însemna să se confunde pe nedrept bunăstarea materială cu traiul fericit. Este incontestabil că hiperconsumatorul poate accede
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dar bucuria de a trăi bate pasul pe loc sau chiar dă înapoi; fericirea pare încă la fel de inaccesibilă, în vreme ce noi avem, cel puțin în aparență, mai multe ocazii de a-i culege roadele. Această stare nu ne apropie nici de infern, nici de paradis: ea definește pur și simplu momentul fericirii paradoxale căreia am dori, în lucrarea de față, să-i surprindem umbrele, dar și luminile. 7tc "7" Penia: plăceri materiale, insatisfacție existențialătc "Penia \: plăceri materiale, insatisfacție existențială" Civilizația materialistă n-
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericirii. Imaginea negativă despre sine, repunerea în cauză a valorii propriei existențe prezente, sentimentul ratării vieții constituie din ce în ce mai mult una dintre pantele individualismului reflexiv: în aceasta constă eșecul fericirii paradoxale. Teoreticienii societății de consum au stigmatizat care mai de care infernul dorințelor materialiste, impostura fericirii-marfă, neîmplinirea în consum. A venit momentul să revedem aceste teze. Pentru că, dacă există „tragic”, el rezidă, în cea mai mare parte, nu atât în sclavia față de lucruri, cât în raporturile tot mai dificile cu sine și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
XX. În acest context, Penia „se întoarce” din păcate pe pământ, noul său regim fiind marcat de o viață precară, de extrema dificultate de „a o scoate la capăt”, de recurgerea la asistență socială. Suntem astfel foarte departe de climatul „infernului climatizat” și de pacea miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă de achiziții materiale: îl vedem în degradarea condițiilor materiale, în descurajarea provocată de restricții, în consumul minimal, în vreme ce existența cotidiană continuă să fie bombardată de solicitări amăgitoare. Infern nu înseamnă spirala interminabilă a consumativității, ci subconsum la nivelul populațiilor fragile în chiar sânul societății de hiperconsum. Excludere, consum și individualizaretc "Excludere, consum și individualizare" Sărăcia și vulnerabilitatea de masă prezente în societățile noastre se manifestă în diverse forme
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera din închisoarea Eului, a se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de azi. Această
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
emblematic al epocii noastre. Departe de a cultiva extazele frenetice, aceasta demonizează chiar stupefiantele și duce, printr-o cruciadă planetară, un război ideologic și polițist total. Dionysos aducea bucurie și bogății, anunțând Epoca de aur: astăzi, drogurile sunt asociate cu infernul dependenței și al morții, cu închisoarea și crima. Există studii care stabilesc o incontestabilă corelație între explozia violenței juvenile și înflorirea pieței drogurilor. În Statele Unite, răspândirea consumului de cocaină a dus la confruntări armate între diferitele bande pentru controlul pieței
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de la această împlinire. Dar problema este de a ști dacă acest fapt ne îndreptățește să afirmăm, asemenea lui Allan Bloom, că eliberarea trupului „ne-a făcut mai mult rău decât bine”62. Ordinea sexualistă și hiperindividualistă duce așadar direct în infernul singurătății, al insatisfacției și al anxietății? Acest diagnostic senzaționalist ridică o serie de probleme: centrat pe date reale, dar nu și generale, slăbiciunea lui mai constă și în faptul că este formulat fără a se ține cont de marea durată
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Packard semnala că obsesia nivelului social duce la dezvoltarea rivalității și a „sentimentelor reprobabile” în rândul declasaților americani 32. D. Bell vorbește de o „instituționalizare a invidiei”. Pe urmele lui René Girard, P. Dumouchel și J.-P. Dupuy vorbesc de „infernul mimetic” și de exacerbarea chinurilor invidiei care însoțesc disoluția modernă a diferențelor 33. Acest diagnostic este oare exact pentru societățile de hiperconsum? Fie-ne permis să ne îndoim. Să luăm în considerare raportul unor indivizi față de bunurile materiale care, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
materiale este în regres. Teza clasică potrivit căreia invidia se dezlănțuie cu atât mai furibund cu cât bunăstarea materială se difuzează mai larg, iar starea socială democratică progresează trebuie revizuită 34. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu grăbește instaurarea „infernului lucrurilor”, ci, mai curând, ne îndepărtează de el. Firește, aceasta nu înseamnă că oamenii au devenit „mai buni”. Pur și simplu, pe măsură ce acced în număr mare la „minimul de confort”, privesc cu mai puțină acreală diferențele materiale dintre ei și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
noștri. Sub aparența lui homo felix, până la urmă nimic altceva decât dezlănțuirea puterii de dragul puterii ne face să alergăm drept spre prăpastie. Astfel, din ce în ce mai multe anateme aruncate asupra modernității trec de la roșu la verde: vicii private, dezastre ecologice; fericirea prezentă - infernul generațiilor viitoare; paradisul promis al abundenței - puterea apocalipsei. Tabloul schițat e unul alarmant. În ritmul actual de creștere, peste un secol toate resursele de combustibili fosili vor fi epuizate. Degradarea mediului este atât de mare, încât „capacitatea ecosistemelor de a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]