3,341 matches
-
care sunt formați pentru așa ceva și nu-mi cereți mie treaba asta”... Ei n-aveau nevoie de relațiile mele, dar ei aveau dorința de a ne compromite pe cât mai mulți... Să zică dup-aia: „Iată, deținuții politici s-au făcut informatorii Securității”... și-așa mai departe, lucru care s-a și Întâmplat, de altfel, În multe cazuri. Paleologu, de exemplu, despre care am vorbit mai devreme... Daaa, da. Și Paleologu, săracu’, a recunoscut măcar, cinste lui... Și pe urmă m-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost jurisconsult principal, consilier juridic și-așa mai departe. Eram deja consilier juridic când m-a chemat un colonel de Securitate, care răspundea de Întreprinderea de vagoane. Ăsta m-a frecat extraordinar și a vrut neapărat să mă facă informatorul Securității. Și i-am spus și la ăla: „Domnule, după atâta timp de când am ieșit de la Închisoare, am făcut facultate, m-am Încadrat, dumneavoastră nu vă dați seama că lucrez cinstit și-mi văd de treburile mele? Că știu că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu răspund de dumneavoastră”... și-așa mai departe. „Vă rog să nu-mi faceți probleme, că eu nu voi avea nici o problemă cu dumneavoastră.” Zic: „Și dumneavoastră vă rog să nu-mi cereți să vă dau informații, să mă faceți informator, pentru că nu pot”. „Nu vă voi cere niciodată. Numai să nu-mi faceți probleme și eu nu vă voi face probleme.” Și-ntr-adevăr, n-am avut nici o problemă cu el. Dar situația noastră n-a fost ușoară, pentru că tot timpul eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cunoscut și scrisul, că doar am lucrat cu ei În același birou. Dumnezeu să-i ierte, că au avut o moarte groaznică. Unu’ din ei era inginer și mă mai trăgea de limbă... Da’ io am știut că ăla-i informatorul Securității. Ce-a făcut? A lucrat la circularul ăla mare, a făcut niște lucrări În lemn. Și s-a rupt un dinte din ăla și i-a intrat pe gură... L-au luat cu salvarea să-l ducă la Timișoara
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost consilier juridic, trebuie că și io am ciripit... Și-atuncea am făcut o cerere la CNSAS și-am spus: „Vă rog, din dosarul meu, și din toate informațiile care le-aveți la dispoziție, să-mi spuneți dacă am fost informator sau dacă am colaborat cu Securitatea”. Aproape după un an de zile, Îmi vine o hârtie prin care Îmi spune că: „Din ce avem la dosar, nu rezultă că ați fost informator sau colaborator al Securității”. În condițiile astea, am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la dispoziție, să-mi spuneți dacă am fost informator sau dacă am colaborat cu Securitatea”. Aproape după un an de zile, Îmi vine o hârtie prin care Îmi spune că: „Din ce avem la dosar, nu rezultă că ați fost informator sau colaborator al Securității”. În condițiile astea, am făcut o conferință de presă la partid, am făcut copii după adresă și le-am dat la toți ziariștii, că ei știau deja de discuții. Și le-am zis: „Cred c-ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cum a decurs această a doua anchetă? Să precizez că, Între timp, eu am fost chemat la Securitate de foarte multe ori. Securiști din Arad veneau acolo să mă tortureze. Foarte-foarte des am fost chemat. Vă cereau și să deveniți informator? Da, sigur că da. Mi se propusese și asta, sigur că da... Cum am refuzat, am fost chemat de mai multe ori... de mai multe ori. N-am făcut-o nici după prima Închisoare, când am ieșit din torturile de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colegi care din școală mi-au fost pretini... Cornel Pavel mai venea pe la mine la servici, c-avea un nepot acolo la școală și mă vizita Întotdeauna. A doua zi eram chemat la Securitate: „Cine-o fost la tine?”. Erau informatorii lor care spuneau tot acolo... Și tot așa mă purta, și mă chema, și mă freca. O fost și la mine acasă, mi-a băgat microfoane... Cât timp i-ați simțit pe urmele dumneavoastră? Îndeosebi În perioada asta ultimă, până
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cât am stat acolo... după o jumătate de oră am cerut să mă duc la w.c. să urinez... Era o stare aparte, așa. Și m-a Întrebat: „Ei, ce faci? Uite, trebuie să faci cutare, cutare”... Că trebuie să fiu informator... L-am refuzat și am susținut că nu știu nimic, că, de altfel, nici nu știam... După asta, am făcut niște băi la Lacul Sărat și, după o lună de zile, m-am angajat la uzina Progresul, că părinții mei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am scăpat, dar nu știu ce s-a Întâmplat cu ceilalți, cu Lupescu sau cu Brezeanu... Pe Lupescu Îl cunoșteam, dar pe Brezeanu nici nu Îl cunoșteam. Nu știam ce se Întâmplă cu ei, da’ când m-au obligat să fac pe informatorul m-a Întrebat: „Cunoști pe cutare?”. „Pe cutare?” „Nu cunosc. Nu cunosc.” Cu toate că pe unii Îi cunoșteam... Și Urse ăsta mi-a spus: „Pentru un timp nu mai luăm contact. Te las În pace, te mai odihnești și dumneata”... Mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să ne fi Întărâtat. Probabil că dosarul, după ce l-au Întocmit, a trecut pe la un șef care n-a fost mulțumit de rezultat, că n-au găsit pe cineva important... Și pentru că nu le veneau să creadă... mi-au băgat informatori În celulă. A fost pentru prima dată când s-a Întâmplat asta. Primul informator a venit În haine de deținut și s-a recomandat Ion Șarpe. Era oltean, din Craiova, și a spus că e profesor. Prima reacție am avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un șef care n-a fost mulțumit de rezultat, că n-au găsit pe cineva important... Și pentru că nu le veneau să creadă... mi-au băgat informatori În celulă. A fost pentru prima dată când s-a Întâmplat asta. Primul informator a venit În haine de deținut și s-a recomandat Ion Șarpe. Era oltean, din Craiova, și a spus că e profesor. Prima reacție am avut-o când am văzut ce mănâncă el. Nu-mi venea să cred... Este greu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
treaba asta și forțau un puțin, mă șantajau. Dar acest om insista la un moment dat să afle cam aceleași lucruri care mă Întrebau și ei. Eu Încă dinainte să fiu arestat aflasem de la alții că Securitatea se folosea de informatori, cărora le ziceau „limbi”. Și atunci am zis În mintea mea de copil: „Nu cumva ăsta este o limbă? De ce mănâncă așa? De ce se cere la raport?”. Că eu l-am Întrebat: „Domnule, cum te ceri la raport?”. Că eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scoseseră din celulă. La câteva zile mi-au băgat un altul, care mânca la fel... Nu-i mai spun numele, pentru că el mai trăiește. Din contră, spuneți-l! Bine. Stere Anagnostu se numește. Este constănțean. Mânca la fel, era tot informator. Cum s-a recomandat? Care era povestea lui? Era adus pentru anchetă, zicea el. Are acum vreo 86 de ani... Lui Însă, când am văzut ce mănâncă, i-am spus: „Știu, ești bolnav de TBC, n-ai voie să dai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vai de capul dumitale. Discutăm orice..., dar despre motivul prezenței mele aici și anchetei nimic!”. Nu știu ce făcea. Se cerea la raport la fel. Ce spunea el... era treaba lui. Dar eu n-am mai fost scos la anchetă. Cu acest informator al Securității am două amintiri pe care nu le uit. Prima a fost tălmăcirea unui vis. Cu câteva zile Înainte de proces am visat că eram Într-o biserică unde erau mulți cunoscuți, cei din lotul nostru și ceilalți, care nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Sunt magnetourile acelea cu care comunică ei; telefoanele alea produc un voltaj foarte mare și e teribil... Dar vreau să vă spun că nu era nici o șansă pentru nimenea ca să scape de ei..., pentru că sistemul era următorul: ei aveau informații, informatori. Nu știai ce informații au și până când nu scoteau tot ceea ce aveau ei În informații, te desființau! Te amenința că te termină complet și nu mai ești om niciodată... Și dup-aia m-au adus și m-au confruntat..., că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
condamnat, da’ Îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea În fiecare zi soția cu sufertașul și Îi dădea mâncare... Și atunci mi-am dat seama că o făcut pactul cu diavolul. Deci, domnul Ionescu-Quintus era mai mult decât informator... o nenorocit și alți oameni. După eliberare cum v-ați reintegrat? După ce am ieșit din Închisoare, am avut pe hârtia de eliberare scris că trebuie să lucrez ca muncitor și, Într-adevăr, În ’50, după ce am scăpat, am terminat ultimul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram ne purtam În așa fel Încât să ieșim În evidență, ca să fim luați În seamă, să influențăm și pe alții În atitudine... Și, sincer să vă spun, după ieșirea din prima Închisoare au Încercat să mă racoleze și ca informator... Și-am refuzat. Și după rearestare, În anchetă, de mai multe ori mi-au reproșat: „Ți-au fost mai dragi ei decât noi, așa că stai cu ei”... „Dați-mă În judecată că n-am vrut să colaborez cu Securitatea.” „Nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-am trecut, nici tratamentul care mi s-a aplicat, nici persoanele pe care le-am Întâlnit, nimic. „Semnezi!” „Nu semnez.” „Cum nu semnezi? Toată lumea semnează, cum nu semnezi?” Eu știam că se dă hârtia asta, care nu-i hârtie de informator..., că totu-i secret. Da’ de ce nu vreau să semnez? Banditul tot bandit Îi... Știți? Curios, mai ridicam capul pe geam din celulă și vedeam coridorul... Și Într-o zi am auzit pași, tocuri de femeie, și, curios, m-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
afară. Că-n Baia Mare, un prieten de-al meu, cu care-am mâncat din aceeași farfurie și care-a ajuns comandantul Securității de-acolo, Aurel Ardelean, a zis: „Man Nistor nu merită să facă facultate!”. Și Pleșiță a pus 11 informatori, care toți au ținut cu mine, și doar unu’ singur a scris ceva dubios despre mine, că a fost o răscoală de studenți undeva În Polonia, și era scris În ziar, și el a venit lângă mine, și mi-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine!” De ce? Foarte simplu. O venit un profesor la mine: „Mă, am auzit că deținuții politici sunt turnători la Securitate”. „Măi, Viorel, poate c-or fi, eu nu.” „Jură-te!” „Nu mă jur. Dar când eu voi ajunge să fiu informatorul Securității, nu mai merită să trăiască neamul meu.” „Gata! Mă, te cred!” Cum simțiți că au fost priviți foștii deținuți politici În România Înainte de ’89? Să știți că foștii deținuți politici au fost priviți foarte bine de populație și Înainte de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Destul de ciudat totuși că a făcut Închisoare, dacă era omul lor... Exact. Și alt mister, că ce a fost acolo nici acuma nu știm, pentru că este un referat foarte amănunțit despre el... Așa este o expresie, că a fost un „informator cu rea intenție”. Ei, dar după patru ani, Încă un referat, și este scris așa: „A făcut multe prostii, dar, Într-adevăr, a fost Îndrumat greșit de noi”. Dumneavoastră unde ați fost dus pentru executarea pedepsei? După penitenciarul din Cluj
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai târziu...4 Singurul care-a scăpat a fost Rada ăsta5. Și o fost foarte dubios, că nici la proces n-a apărut, nici la Securitate n-am auzit să fi fost... Se pare că și el era unul dintre informatori și nu se știe nimic de el. Și fratele meu a fost ucis... Dumneavoastră cum ați fost arestată? Noi am fost ridicați la miezul nopții de 15 spre 16 august... Acuma, noi știam deja ceva... pentru că erau În sat foarte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cum o duceți? N-ați mai trecut pe la noi”. Zic: „N-am știut că trebuie să trec pe la dumneavoastră”... Dar Îi mulțumesc lui Dumnezeu, zi și noapte, că niciodată nu mi-au făcut propunere să fiu omul lor, să fiu informator. Niciodată, nici În cei zece ani de Închisoare, nici după ce-am ieșit... Apoi după aceea o-nceput să se intereseze la locul de muncă de mine, că Îmi spuneau unii și alții: „O fost azi un căpitan de la Securitate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zis: „Nu mai fii naiv, mă, pregătește-te de cursă lungă... Adică pupă mână ticăloșilor ăstora, că ăștia nu mai dau Înapoi, să știi”. Te-au Înhățat, te condamnă! Ceea ce s-a și adeverit... Se obișnuia la Uranus să sefolosească informatori În celule? Da. Da’ eram conștienți că erau informatori printre noi... Mie mi-a băgat un copil, Marius parcă-l chema, fusese În clasa a VI-a. Și i-am zis: „Băi, fii atent că eu am fost profesor”. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]