3,659 matches
-
cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire", și A2, receptorul, posesorul unui "savoir-faire" interpretativ care îi permite să acceadă la sensul ascuns (implicit) al glumei, iar la nivelul enunțului (textul glumei) un a1 complice și un a2, actor inocent, victima semnificației explicite: A1[a1(...)a2)]A2 Deși reprezentată în majoritatea covîrșitoare a cazurilor de microdialoguri, putem afirma că la nivelul macrostructural patternul este un model "polițist" care operează anumite selecții (omisiuni) în prezentarea factuală, pentru a produce efectul-surpriză reprezentat
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
menționat în această privință rolul justițiar al mass-media în etapa confuză a construirii instituțiilor democratice; exemplul paradigmatic ar fi înlocuirea justiției (incoerente, incompetente) prin apelul la mass-media ca ultima instanță justițiară aptă să vizibilizeze vinovații și să-i deculpabilizeze pe inocenți. În schimbarea de regim operată de revoluția din decembrie (litotic denumită "evenimentele din decembrie"), presa a jucat un rol simbolic considerabil, exemplul paradigmatic fiind telerevoluția în care "harta și teritoriul" s-au confundat, ocultînd breșa (distanța semiotică). Corelația mass-media/spațiu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
încurajase să unifice imperiul prin Pax romana pe care mai târziu Aurelius a pierdut-o. Yourcenar fusese fascinată de Antinous cu mult înainte de a ști mai multe despre Hadrian. Marele împărat fusese unul dintre falnicele figuri ale Romei; dar tânărul, inocentul, fragilul, sentimentalul și melancolicul, afară de asta fără asemănare de frumos, Antinous a fost acela care i-a cucerit imaginația mai întâi. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea fusese reînviat interesul față de Antinous ca rezultat al recuperărilor arheologice din lumea antică
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai îndreptățiți s-o catalogăm drept o accentuată formă de afirmare a individualității creatoare, cu accente pronunțat polemice, o delimitare critică față de un model, o "imitație răzbunătoare", cum o numea Ulrich Weisstein 10? O putem reduce la stadiul de "joc inocent al unor aristocrați ai spiritului" sau ar fi mai indicat să o apreciem drept "un fenomen intrinsec al literaturii ce ia formă antigenerică"11? Acestei idei i se raliază și Viorica S. Constantinescu în articolul intitulat " Timpul parodiei", unde constata
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
versuri orice situație prin care trece. Scăpați cu bine, adică fără "dureri de burtă", din ghearele banchetului dat de Trimalchio , Encolpius și Ascyltos se văd prinși în mrejele disputei amoroase, avându-l drept obiect tocmai pe tânărul, dar nu la fel de inocentul Giton, care, în urma unei nopți toride, îl alege ca partener pe cel de-al doilea, din grija ca acesta să nu fie nevoit să-l ucidă pe cel dintâi, deci să comită o fărădelege de neiertat. Ulterior, "fratele"169 Giton
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
virtualilor moștenitori. E lesne de remarcat ce anume parodiază Petronius în această a doua parte a romanului său. În primul rând, parodia romanului de dragoste idilic, în care cuplul era întotdeauna format din tineri cu însușiri fizice și caracterologice deosebite, inocenți și dispuși să lupte până la capăt pentru iubirea lor. Fata, a cărei frumusețe se apropia de modelul venusian, și băiatul, înzestrat cu însușirile lui Apollo, sunt înlocuiți de cuplul Encolpius Giton, supus mereu la încercare prin includerea în triunghiurile conjugale
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
invenției epice. Care diferențiază acest text de altele similare. Stamate "evadează", face un salt în și prin fantastic către o existență livrească. Își părăsește, și la propriu, și la figurat, liniștea căminului pentru a începe o aventură amoroasă cu o "inocentă și decentă pâlnie", dar una șlefuită și adusă "pe o superbă cochilie de sidef" de o "duzină de Driade, Nereide și Tritoni". În acest punct, narațiunea capătă un caracter dialogic: Pâlnia și Stamate parodiază celebrele intervenții ale zeilor din majoritatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lumea/ lumile virtuale ale Internetului). De fapt, chiar trecutul este reinterpretat, redescoperit la modul parodic. Chiar Umberto Eco: "[...] abordează problema aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii parodice, pornind de la evenimentul istoric dat și ironizându-l printr-o înseriere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literar, nu mai poate fi vorba despre o simplă similaritate, ca în cazul arhitecturii, ci de o înrâurire directă. Una care s-a transformat, treptat, în ideologie. Este, de pildă, cazul receptării postmodernismului în Europa de Est, care nu a fost nicidecum inocentă, o simplă preluare de date artificial înlănțuite în jurul unui curent-concept, ci un instrument de opoziție față de regimul comunist (cel ce își pusese amprenta hiper-realistă asupra romanului, aducând în prim-plan perechea formată din eroul și eroina muncitori/ țărani care construiesc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții (Deut 18, 20); lui Iosua să-l dea morții pe Acan, mânjit de furt față de Domnul, cu toții copiii săi, băieți și fete, care erau inocenți și toți izraeliții i-au ucis cu pietre și după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat pe Iefte care, reîntorcându-se la Mițpa, după o bătălie în care fusese
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apologeticum, 30, 4, scoate în evidență rugăciunea creștinilor pentru împărați, înfăptuită cu mâinile întinse (manibus expansis), adică printr-un gest de neputință în fața lui Dumnezeu, Ființa supremă, fapt pentru care cel care se roagă nu ascunde nici o înșelătorie, având mâinile inocente de orice impuritate, omuciderea inclusă. Rugăciunea pentru a avea o armată puternică (exercitus fortes) nu comportă vreo aprobare a militarismului, fiind făcută pentru a păstra o lume liniștită (orbem quietum), interpretabilă în contextul orizontului escatologic al Bisericii timpurii în care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sâmbătă, au preferat mai degrabă să expună trupurile lor nude loviturilor dușmane, decât să lupte și astfel să încalce sabatul. Așadar, s-au oferit morții cu seninătate. Însă, macabeii, reflectând că, astfel putea pieri tot poporul, au răzbunat moartea inocentă a fraților lor chiar și sâmbăta. 3.2.2. Vasile cel Mare, episcop de Capadocia Sfântul episcop Vasile cel Mare (329-379) în îndemnul său la viața ascetică, la renunțarea la bunurile pământești și la spiritul de penitență, face apel la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a fost identificată în atitudinea ireconciliabilă a procesului de la Ierusalim, în condamnarea superficială și nedreaptă a lui Ponțiu Pilat (10 a.Chr.-39 p.Chr.) și în moartea inocentului Isus. După condamnarea lui Clement și a soției sale Domitilla, Domițian a privit cu alți ochi creștinismul infiltrat în aristocrația sa și chiar în familia imperială, continuând și amplifi-cându-și suspiciunea începută în timpul lui Nero. Datorită suspectării că dușmanii guvernării sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alegeți între aceste două cazuri: a fi creștini ori este un delict, ori nu este. Dacă este un delict, de ce nu-i ucideți pe toți cei care se mărturisesc astfel? Dacă nu este un delict, atunci de ce îi persecutați pe inocenți?. În fragmentele martirice citate asistăm la transparența scriitorilor creștini care, în redactarea Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pare în contradicție cu valorile tradiționale ca înțelepciunea, statornicia, liniștea. Hedonismul este valoarea care rezumă tot ceea ce am descris mai sus. Plăcerea dictează vieții. Ea se concentrează asupra prezentului. Plăcerea așteaptă satisfacerea imediată. Eliberată de tabuuri, deculpabilizată, plăcerea apare ca inocentă. Ne întoarcem, fără să ne dăm seama, la carpe diem al romanilor. Deviza latină exprimă perfect constatarea prin care generațiile, începând de acum 40 de ani, privilegiază timpul prezent în detrimentul trecutului și al viitorului. Iată întrebarea pe care o puneam
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
după ce li se pare lor că sună „patriotic". Căci, aici nu mai e vorba de educație religioasă lacunară, ci de un fals spiritual, întreținut de mai multe instituții, între care școala, politica și o anumită presă nu sunt cele mai inocente. Cei mai mulți dintre cei întrebați, sunt aproape siguri că Biblia (pronunțată uneori „Blibia") a fost scrisă de un român(!!!). Atâta li s-a tot spus, pe toate canalele de comunicare, că noi suntem buricul pământului, că poporul nostru are de la începuturi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
orbirea tragică și hubris la suferință și nebunie, trăind astfel experiență recunoașterii tragice. Deși Lear este cu totul diferit la sfîrșitul piesei cînd își revine din nebunie și se împacă cu fiica lui, el nu poate evita soarta tragică și inocentă Cordelia îi împărtășește soarta" (p. 267). R.A. Foakes în Hamlet versus Lear, Cambridge, CUP, 1993, făcea un bilanț semnificativ al receptării Regelui Lear în secolul nostru: "Hamlet și Regele Lear au fost totdeauna în competiție în privința ocupării primului loc că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
redingotă de cioclu"), cât și prin comportamentul apatic, indiferent, manifestat pe un fond de timiditate și de totală neîncredere în sine. Un anume Contici, repetentul clasei, haimanaua, nu se sfiește să-și mărturisească pornirile belicoase ("Te urăsc, neamțule!"), spre nedumerirea inocentului Bizu, care "nu ajunsese să priceapă inexplicabila putere de atragere sau de repulsie stabilită irațional între oameni". Nenorocit, incapabil să înțeleagă cum de putea fi urât fără ca el să se fi făcut vinovat de ceva, copilul se îndreaptă cu pași
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
epico-dramatice se armonizează melodic-sugestiv, asemeni acordurilor într-o simfonie (nu degeaba ultimul roman al ciclului se intitulează Acord final). Înțelegând foarte bine ce are de făcut, Lovinescu va prelua modelul actanțial melodramatic, care impune existența unui conflict între eroul pozitiv (inocentul) și cel negativ (ticălosul, cinicul), prescriind totodată o distribuție triunghiulară a rolurilor (al treilea personaj e întotdeauna o femeie), pe fondul unei povești de dragoste complicate, cu multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cunoașterea de sine (idealul oricărui "analist"). Scurt spus, o dată cu Firu'n patru romancierul Lovinescu se delimitează încă și mai tranșant de tradiția prozei noastre psihologist-autenticiste, făcând din eroul ei predilect (intelectualul fascinat de absolut, Don Juanul cu preocupări metafizice) un inocent personaj de melodramă, un om în fond mediocru, care nu vede idei, dar visează cu ochii deschiși la idealul burgez al fericirii în doi și la pacea căminului conjugal. Prin urmare, dacă intenționa să transforme biografia personajului său într-o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu intuiția precisă că fata aceasta avea să joace în viața lui, cel puțin pentru un timp oarecare, rolul destinului, al fatalității..."). Solicitantul face impresie bună și e angajat chiar de a doua zi, cu interesatul concurs al ministrului. Dar inocentul Bizu nu bănuiește deocamdată nimic, încredințat fiind că soarta a aranjat lucrurile în așa fel încât, o dată cu postul de la institut, s-o găsească și pe femeia visurilor lui, pe Diana, "icoana" perfectă. Cu Lică și Diana se configurează, astfel, raportul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
român în genere 122) ar fi, din acest unghi privind lucrurile, "omul resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul nimănui", fiind convins "că e veșnic original"124. Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu pot fi în el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
filme violente în care acțiunea nu are nici măcar vreun scop înalt și în multe apar scene lungi de o violență gratuită doar ca să vadă care este mai tare, pentru o privire a cuiva mai piezișă sau pentru tâlhărirea unor persoane inocente și fără apărare. Sângele nu se prezintă o economie în filmele zilelor noastre ci curge din belșug din zeci de răni arătate amănunțit pe ecrane. Și mai ales s-a răspândit crezul că dreptatea și onoarea sunt doar pentru fraieri
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Despre noi vorbeam oricât și oricum. Despre ceilalți, nici un cuvânt [...] Dintre toți cei ce ne vor deveni prieteni și unii dușmani nici unul n-a aflat vreodată de la noi că l-am întâlnit pe un altul"54, spune Monica Lovinescu. Clandestini inocenți, de bună credință, sunt Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu, N. Steinhardt, Nichita Stănescu. Dintre suferinzii de "spionită", cum spune autoarea, face parte Adrian Păunescu, "cel mai fățiș profitor al sentimentului național, mânjindu-l cu vorbărie, retorisme și ridicol doar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți și să-i ponegrească fără jenă pe cei care înfruntaseră tirania"248. Unul dintre cele mai importante studii, Originile Totalitarismului (1951), îi aparține scriitoarei Hannah Arendt și reprezintă o analiză completă și clară a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]