3,330 matches
-
ei da, vedeai o tăblie de masă purtând urma a numeroase crestături de la interogatoriile altora, despre care nu știai nimic, nici măcar dacă mai sunt în viață. Pentru că eram obligată să-l privesc ceasuri în șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se înclina, în anchetator exista un rege care ucide. Eram la unul dintre primele interogatorii, iar vara și ceasurile după-amiezii și umbrișul de rindea jucau toate și ele un rol. Sticla geamului reflecta luciri vălurite de soare. Pe podea se desenau arcuiri albe de lumină ce se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aveam mereu în minte o moarte naturală, o abdicare a cărnii pe stratul dens de asfalt. Mai târziu, când prietenii mei și cu mine am ajuns să trăim amenințați cu moartea de Securitate, lucrurile s-au schimbat. Când, după lungi interogatorii chinuitoare, ieșeam din nou în stradă, cu ochii-ncremeniți ca și cum îmi turnase cineva ghips în găvane, simțindu-mi picioarele străine de parcă le împrumutasem de la un altul -, când mă-ntorceam acasă în această stare, plantele mi-arătau ce se petrece cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
amplificau cele întâmplate la proporții monstruoase, adăugând însă încă de pe acum acestei amplificări împuținarea necesară pentru a te împăca cu soarta și a putea insera cele acum întâmplate în cele precedente. Dalia îmi arăta că trebuie să văd într-un interogatoriu sarcina deserviciu a anchetatorului, și că numeroasele crestături de pe micuța masă de interogatoriu proveneau de la toți ceilalți interogați înaintea mea și după mine - cu alte cuvinte, că sunt un caz printre multe altele, dar, cu toate astea, un caz individual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
împuținarea necesară pentru a te împăca cu soarta și a putea insera cele acum întâmplate în cele precedente. Dalia îmi arăta că trebuie să văd într-un interogatoriu sarcina deserviciu a anchetatorului, și că numeroasele crestături de pe micuța masă de interogatoriu proveneau de la toți ceilalți interogați înaintea mea și după mine - cu alte cuvinte, că sunt un caz printre multe altele, dar, cu toate astea, un caz individual. Ce mă tulbură pe mine, pentru anchetator nu-i decât banalitate cotidiană, simplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
apăr chiar dacă mulți alții înainte și după ce eram interogată pățeau ceva asemănător. Cum să explic în cuvinte că dalia mă făcea să privesc dinlăuntrul meu aproape cumpănit la tracasarea și agitația de afară; că într-o dalie se-ascunde un interogatoriu atunci când vii de la un interogatoriu, ori o celulă de închisoare atunci când un om pe care-l îndrăgești și nu vrei să-l pierzi a fost întemnițat. Că într-o dalie se-ascunde un copil când ești gravidă și nu vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și după ce eram interogată pățeau ceva asemănător. Cum să explic în cuvinte că dalia mă făcea să privesc dinlăuntrul meu aproape cumpănit la tracasarea și agitația de afară; că într-o dalie se-ascunde un interogatoriu atunci când vii de la un interogatoriu, ori o celulă de închisoare atunci când un om pe care-l îndrăgești și nu vrei să-l pierzi a fost întemnițat. Că într-o dalie se-ascunde un copil când ești gravidă și nu vrei cu nici un chip să naști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
chef să-ți expui copilul la viața asta de rahat, dar știitotodată că, dacă te prind avortând, faci închisoare. Dar unde m-aș mai fi oprit dacă voiam să-i spun totul prietenei mele care mă descosea despre amănunte de la interogatorii? Să spun totul vrea să însemne: tot ce poate fi spus în cuvinte. Așa se face că de fiecare dată i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc propria stare când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în curs. Tipăritura din capul rubricilor, ca și ceea ce nota cu mâna lui în ele, sărăcan și coate-goale cum era, îi arătau, poate, fără o vorbă cam tot atâtea câte îmi arătau și mie daliile din grădină după ce ieșeam de la interogatorii. Sau câte îmi arătau poeziile pe care le recitam în gând pentru a-mi asigura sprijinul lor de zi cu zi. Căci și în cazul meu, abia poeziile erau cele ce-mi confirmau tot mereu că viața nu-mi dăruiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai frece - ia-mă de unde nu-s! Iar dumnealui rămâne pierdut în camera de interogatoriu, monstruos de singur în petele de soare ce joacă pe blestemata de podea. Nici nu mai conta că asta ar fi presupus să-mi iau viața - o viață care totuși mi-ar fi plăcut de n-ar fi ajuns așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ochilor ca pe o ascunzătoare de nădejde. Puteam spera că nu vor pune niciodată gheara pe mine: dacă lucrurile iau o întorsătură rea, voi reuși să dispar, strecurându-mă în locul unde nu există cuvânt. Le-am povestit prietenilor despre acel interogatoriu și despre băutul apei, le-am descris cravata individului. Dar n-am pomenit nimic despre apa vărsată apoi din sticlă ori despre faptul că aruncasem paharul. și cu atât mai puțin despre ascunzătoarea în care intenționam să dispar. Într-una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce nu-și găsiseră locul, bătaia de cap în fața cui să vorbești sau să taci, când, unde și cum. Să sondezi, aflată în vizorul autorităților, limita lucrurilor nepermise, să-ți arăți prin tăceri dezgustul la ședințele din fabrică și la interogatorii, să manifești o anume atitudine în mod deslușit, însă nedemonstrabil. și când e nevoie, să vorbești, dar fără să dai un răspuns, ci doar să reiei întrebarea slujindu-te mereu de cuvintele conținute în ea. Alergând în zigzag, mistificând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce se rotesc. După ce am chibzuit îndelung, mi-am cumpărat o bicicletă. Dorința s-o cumpăr o avusesem iute, dar ce m-a făcut să stau pe gânduri au fost cuvintele unui securist, spuse, fără vreo legătură, la unul dintre interogatorii: „Pe lume mai există și accidente de circulație“. Îmi luasem de patru zile noua bicicletă. și mă și alesesem cu câteva julituri pe la coaste, dar nu pățisem nimic altceva. Peste alte două zile am fost iarăși chemată la un interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
interogatorii: „Pe lume mai există și accidente de circulație“. Îmi luasem de patru zile noua bicicletă. și mă și alesesem cu câteva julituri pe la coaste, dar nu pățisem nimic altceva. Peste alte două zile am fost iarăși chemată la un interogatoriu. și securistul iarăși mi-a spus, fără vreo legătură anume: „Da-da, într-adevăr, mai există și accidente de circulație“. În ziua următoare i-am făcut cadou bicicleta unei prietene. De ce, nu i-am mai spus, ci doar atât: „Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca pe o coajă de nucă pe cap; după care s-a fărâmițat la pieptănat ca o crustă de pâine proaspătă. Începuse să-mi treacă - deja crusta nu se mai zărea sub păr -, când am fost chemată la un nou interogatoriu. Iar securistul mi-a zis, fără vreo legătură cu ceva: „Cine-și platinează părul, nu-i așa, trebuie să sufere“. Vorbea de ceva despre care n-avea cum ști, la fel cum și coafeza mă întrebase de bicicletă. La următorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vândă. În prăvălii nu găseai așa ceva, ăsta era comerț la negru - iar comerțul la negru era interzis. Am deschis sticluțele una după alta și le-am dus la nas. Dar gândul mi-era nu atât la ele, cât la ultimul interogatoriu, când securistul mă acuzase de comerț ilicit cu haine, cosmetice și valută și mă amenințase cu închisoarea. Acuzele pe care mi le aducea erau toate inventate. Oare coafeza își urmărea doar interesul propriu, sau era pusă să mă înfunde cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zid și se așază la masa vecină. și pe drum la întoarcere, urmăritorul circulă într-o mașină mică pe lângă autobuzul în care tu („obiectul-țintă“) ți-ai găsit un loc. și tot așa, fără oprire. Iar peste câteva zile, chemat la interogatoriu, stai și te miri că „ziua iscoadei vizibile“ nu e pomenită defel, ci se discută numai de zilele „între“, când iscoada nu s-a prezentat în carne și oase. Ca să te dezveți să mai crezi în ceea ce vezi! Cum însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inteligență la bătaie, intrând în hora discuției, dar totodată ținându-se cu grijă în afara ei și verificând mereu dacă e vorba doar de rumegarea unor mai vechi acuze ori dacă nu cumva i se aduc altele noi. Rumegarea textelor de la interogatoriile anterioare cere să dai dovadă de mare atenție pentru a repeta întocmai ce ai mai spus, și preferabil cu exact aceleași cuvinte. Se mai cere să păstrezi aceeași distanță față de tine ca și față de anchetator - dar fără să-ți devii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-ți devii indiferent. Doar asta te ajută. N-ai altă șansă decât aceea ca uitătura magnetică să fie reciprocă. Nu ai totuși decât un singur creier. Dar câte jumătăți și sferturi de persoane diferite nu ajungi să devii la fiecare interogatoriu? și care dintre ele dispar, și care-ți rămân înfipte în creier când totul s-a terminat, dar următorul interogatoriu te așteaptă aproape la sigur? Mintea ți-e cuprinsă de o demență pe potriva celei prin care statul caută să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ai totuși decât un singur creier. Dar câte jumătăți și sferturi de persoane diferite nu ajungi să devii la fiecare interogatoriu? și care dintre ele dispar, și care-ți rămân înfipte în creier când totul s-a terminat, dar următorul interogatoriu te așteaptă aproape la sigur? Mintea ți-e cuprinsă de o demență pe potriva celei prin care statul caută să te distrugă cu metodă - și, date fiind circumstanțele, se cheamă că te înscrii în normalitate; iar privirea magnetică de răspuns îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și o rezervație la adăpost de politică. Vreo trei sau patru activiști politici îi țineau sub control pe toți și tot satul. Veneau de la oraș. Proaspăt școliți, tinerii supraveghetori își începeau cariera într-un sat prăpădit, distingându-se prin amenințări, interogatorii, arestări. Satul avea 405 case și în jur de 1500 de locuitori. Toți umblau cu spaima în oase. Nimeni nu cuteza să vorbească despre asta. Chiar dacă nu pricepeam, fiind încă un copil, substanța fricii, sentimentul fricii mi se încuibase în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vânzătorului ce mult îmi place cuvântul „Pech-Brot“ ștextual: „pâine cu ghinion“ț? Că pentru mine a mânca ghinion pe pâine exprimă în modul cel mai concis cu putință tot răul ce li se pricinuiește oamenilor într-o dictatură? Că la interogatoriile Securității mi se repeta mereu să nu care cumva să uit că mănânc pâine românească?! În acea vreme nu-mi dădea prin gând cum aș fi putut desemna cu un singur cuvânt toată cazna la care mă supunea acel securist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
toți ceilalți în afara românilor, aparțineam și am continuat să aparțin în România minorității germane, rămânând acolo - în ciuda celor trei sute de ani trecuți de la stabilirea familiei mele pe acele meleaguri - un musafir născut în patria românilor. Era un cinism că la interogatorii securistul îmi amintea că mănânc pâine românească. Căci familia mea posedase cândva multe câmpuri, iar bunicul, un negustor de cereale, fusese desproprietărit chiar de statul în numele căruia securistul mă interoga acum. Așadar mâncam pâine românească fiindcă familia mea fusese jefuită prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă simt deloc în largul meu văzându-i cum dintr-o dată ridică pretenții la ceea ce decenii la rând au incriminat și interzis drastic la alții, folosindu-se în acest scop de întreg arsenalul ce le stătea la dispoziție: amenințări,percheziții, interogatorii, azile psihiatrice, împușcări în timpul vreunei încercări de evadare, întemnițări, torturi, asasinate. Bineînțeles că mă cuprinde mânia, de vreme ce, în parte prin șantaj, ei i-au îndepărtat pe unii dintre prietenii mei pentru totdeauna de mine, pe alții chiar i-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cerul se-nvolbură. Cerului îi e sete. „Sub cerul liber“ nu se spune decât la oraș. Dar „liber“ cerul n-a fost nici o singură zi, nu era decât deschis. și azi continuu să spun: „sub cer deschis“. În toiul unui interogatoriu, securistul mi-a spus odată cu voce înceată: „Cine se-mbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“. Era vară, îmbrăcasem o bluză nouă și mă fardasem cu deosebită grijă, ca întotdeauna când mi se ordona să mă prezint la ședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]