4,572 matches
-
corespund unui simplu script fără a pune evenimentele în intrigă. Pentru a face distincția dintre descrierea de acțiuni și povestire, vom spune că descrierea de acțiuni (despre care vom discuta la sfârșitul capitolului III) nu se subordonează criteriului punerii în intrigă (E). Să adăugăm la aceasta faptul că Orientarea Pn1, care fixează situația inițială a povestirii, stabilește mai ales elementele constitutive ale "lumii" întâmplării povestite. Așa cum nota U. Eco: Pentru a povesti, trebuie ca, înainte de toate, să construim o lume, cât
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai mici detalii" (1985 b: 26). Nu numai personajele sunt constrânse să acționeze după legile acestei lumi, ci și "narativul este prizonierul premiselor sale" (1985 b: 35). Aceasta înseamnă că logica lumii reprezentate vine să se suprapună logicii punerii în intrigă. Această logică a lumii reprezentate se regăsește în partea stângă a schemei 2 (capitolul I, pagina 21), în A3. (F) O evaluare finală (explicită sau implicită): "Chiar și atunci când toate faptele sunt stabilite, rămâne întotdeauna problema înțelegerii acestora prin intermediul unui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a transforma principiul moralei în fabulă. Perfectul simplu este realmente important și pus în valoare de ultimul cuvânt al scurtei povestiri a lui Queneau: în spatele acestui timp narativ se profilează deplasarea succesiunii temporale (A) către cauzalitatea narativă a punerii în intrigă (E). Dar, pentru a avea povestire, trebuie să trecem de la planul succesiunii evenimențiale la cel al "configurării", trebuie să depășim absența actorului permanent prezent. Unitatea este aici asigurată de către principiul moral: "Cel mai slab este prada desemnată a celui puternic
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
scrie o povestire și pentru a depăși simpla descriere de acțiuni, ar trebui, de exemplu, să imaginăm un proces care îi pune față în față pe cel mai puternic (Lupul) și pe cel mai slab (Mielul) pentru a ajunge la intriga fabulei lui La Fontaine, a cărei analiză o vom detalia mai târziu. Cele șase criterii prevăzute pot fi numite în următoarea schemă de sinteză: 2. Pragmatica povestirii Trei reguli de ordin pragmatic au fost dictate de către Cicero și reluate în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și a modului în care orice descriere a structurii textului trebuie să fie în același timp descrierea mișcărilor de lectură pe care acesta o dictează" (Eco 1985). Primul mimesis sau planul prefigurării situat în amonte față de textualitate este cel al intrigii văzute ca un ansamblu de actiuni înrădăcinate într-un dat preconstruit. Memorie a ceea ce textul asumă și încearcă să redea cu claritate, acest prim mimesis marchează ancorarea compoziției narative în capacitatea practică de înțelegere a cititorului. Într-adevăr, "A imita
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
imita sau a reprezenta acțiunea înseamnă mai întâi a pre-înțelege resortul faptei omenești în semantica sa, în simbolistica sa și în temporalitatea sa". Or, tocmai pe această pre-înțelegere împărtășită atât de poet, cât și de cititor se înalță punerea în intrigă și, împreună cu ea, mimesisul textual și literar (Ricœur 1983: 100) Cel de-al doilea mimesis, planul succesiunii și al configurării, este "pivotul analizei" (Ricoeur 1983: 86). Putem să-l definim drept activitate producătoare de intrigă, care constă în a considera
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cititor se înalță punerea în intrigă și, împreună cu ea, mimesisul textual și literar (Ricœur 1983: 100) Cel de-al doilea mimesis, planul succesiunii și al configurării, este "pivotul analizei" (Ricoeur 1983: 86). Putem să-l definim drept activitate producătoare de intrigă, care constă în a considera ansamblul unei succesiuni de acțiuni care construiesc un tot organizat, prevăzut cu început și sfârșit. Cu funcție de mediere, momentul operației de configurare transformă evenimentele individuale în întâmplări și formează un tot de factori eterogeni. Cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
considera ansamblul unei succesiuni de acțiuni care construiesc un tot organizat, prevăzut cu început și sfârșit. Cu funcție de mediere, momentul operației de configurare transformă evenimentele individuale în întâmplări și formează un tot de factori eterogeni. Cu alte cuvinte, punerea în intrigă permite reunirea unor succesiuni de evenimente într-un tot semnificant ce creează "imaginea", prevăzut cu început și sfârșit, și care poate fi urmărit de cel care citește ori ascultă "povestea". Acest plan este, bineînțeles, cel care ne interesează cel mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
5 și 6) la perfectul compus. Putem considera cele două versuri ca reprezentând complicația povestirii Pn2: relația potențială [S2 a mânca S1] fiind construită spontan de către cititor pe baza cunoștințelor enciclopedice (avem în imaginarul propriu foarte multe povești cu lupi). Intriga deschisă prin Pn2 este următoarea: foamea lui S2 va fi potolită? S1 va rămâne sau nu în viață? Aceste două întrebări sunt strâns legate între ele: degradarea lui S1 (a fi mâncat) reprezintă o ameliorare pentru S2 (a nu mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narativizare. La finalul acestui tip de descriere de acțiuni, se formează un întreg, dar trebuie neapărat să ținem cont de faptul că nicio complicație-Pn2 și nicio rezolvare-Pn4 nu contribuie, în descrierea-plimbare, descrierea-rețetă și descrierea de itinerare, la vreo punere în intrigă. Chiar dacă este uneori introdusă o evaluare finală, aceasta nu determină nicio transformare din descriere de acțiuni în povestire: criteriul (E) lipsește cu desăvârșire. Cu alte cuvinte, un algoritm liniar de transformări nu este o povestire. La acest punct ar fi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
5) Nu. Dar depinde de dumeavoastră s-o aflu curând. Și știu să alin, să fiu părtaș la suferințele celor tineri. Urmează, din partea lui Octave, o cerere de Rezolvare-Pn4 ce va permite introducerea temei "vicleniei", altfel spus controlul teatral al intrigii deținut de către valet care reprezintă, de fapt, întreaga temă a piesei: Octave (5) Ah, Scapin, dac-ai putea născoci, dac-ai putea găsi ceva ca să ies din încurcătură ți-aș datora mai mult decât viața. Scapin (6) Ca să spun drept
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cel deliberativ" (Kibedi Varga 1988: 84-85). Dramaturgia clasică a căutat, aici mai mult decât oriunde, echilibrul și a vrut să lase într-un plan secundar ornamentul retoric, în favoarea acțiunii, atât în tragedia-proces corneliană cât și în tragedia-pasiune raciniană. Analogiile dintre intriga pieselor lui Corneille și un proces sunt vizibile: Eroul se justifică fie în fața unui tribunal "real", fie în fața publicului" (Kibedi Varga 1988: 85). Trebuie totuși să depășim etapa analogiilor prea simple (să încercăm, de exemplu, să apropriem tragedia raciniană de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
are o caracteristică bine stabilită: statutul descrierii este aici întru totul original. În măsura în care acest gen își propune să creeze, cu ajutorul extrapolărilor "științifice" un univers de la care se pretinde acceptarea realității, am putea spune că descrierea joacă aici un rol preponderent: intriga trebuie, înainte de toate, să permită expunerea unei lumi, a unei societăți, a unui fenomen cultural, a unui paradox filosofic sau cosmic, în aspectele lor cele mai concrete, imitînd viața (fără de care romanescul ar lăsa loc pentru ceea ce se numește prospectiv
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd linia raporturilor de contiguitate, autorul realist operează digresiuni metonimice, de la intrigă la atmosferă și de la personaje la cadrul spațio-temporal. R. Jakobson, 1963, p. 62 Teorie pe care o sublinia explicit Balzac, în maniera sa, atunci cînd afirma existența unei legături strînse între cadrul povestirii și personaje: (62) Animalul e mai puțin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și determină trei tipuri de propoziții: În general, cele mai importante propoziții dintr-o povestire sînt cele care exprimă macrostructura sa semantică 3, adică cele care enunță acțiunile eroului în vederea obținerii scopului fixat și care, prin definiție, fac să avanseze intriga. Propozițiile mai puțin importante corespund fie descrierilor de acțiuni de importanță secundară care descriu exemple de modalități de realizare a acțiunilor principale, fie descrierilor de stări ale personajelor sau caracteristicilor situațiilor. Poate fi stabilită o paralelă cu conceptualizarea propusă de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fratele Matei de Acquasparta, care a ocupat și el oficiul de ministru pentru puțin timp, fiindcă a fost ales cardinal al Curiei Romane. Cel de-al paisprezecelea a fost fratele Raimond din provincia de Provența, care, după câțiva ani, în urma intrigilor urzite de unii, a fost demis de papa Bonifaciu. Cel de-al cincisprezecelea a fost fratele Ioan din Morrovalle, care ulterior a fost numit cardinal al Sfintei Biserici Romane. Cel de-al șaisprezecelea a fost fratele Gonsalvo, doctor în teologie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în cazul unei opoziții fățișe, Augustus putea să se răzbune mai dur. Dacă Ovidiu ar fi făcut parte dintr-un cerc antiaugustan, n-ar fi spus că delictul aliquid vidi a fost săvârșit din imprudență, pozând ca victimă a unor intrigi de palat. Știm că în anul 4 p. Chr., Augustus l-a adoptat pe nepotul său, Agrippa Postumus, fiul lui Agrippa și al Iuliei Maior, ca moștenitor. Dar Augustus l-a exilat pe violentul Agrippa 24 la Sorrento și, apoi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
25. În opinia lui Nardi 26, versiunea lui Ripert ar fi fost "expusă anterior de alți scriitori francezi și italieni, dintre aceștia de către un concetățean de-al lui Ovidiu, de sulmonezul Francesco Ercolani, care susținuse că Ovidiu fusese victima unei intrigi de curte și a urii Liviei"27. Ripert afirmă 28 că explicația sa a fost preluată de criticul englez Owen. În realitate, soluția lui Owen29 e ceva mai complicată, deoarece recurge la elemente politice și, de aceea, va fi expusă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilul poetului a fost determinat de vreun motiv politic; dintre aceștia îi cităm din nou pe Cocchia, C. Nardi, V. Capruzzi. Aceștia ajung la o asemenea concluzie pe baza unor afirmații ovidiene care ar dezvălui "natura sa deloc înclinată spre intrigi politice". Veridicitatea afirmațiilor ovidiene va fi pusă în lumină în cele ce urmează. Că aceste formulări nu sunt absolute, ne-o demonstrează chiar existența soluțiilor politice propuse de diverși cercetători. J. Huber 30 se numără printre primii care au atribuit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ni se pare mai probabilă. Din motivele expuse de noi în acest lung capitol, credem că fapta la care a asistat Ovidiu trebuie să se fi întâmplat chiar în casa lui Paulus sau este strâns legată de el... De altfel intriga opoziției, mai mult sau mai puțin fățișă, a cărei conducător secret era Paulus Fabius Maximus era probabil foarte complexă și variată. Se pare că asemenea opozanți erau și în casa imperială: Marcia, soția lui Fabius; soacra Fabiei, Atia minor, matertera
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva observații fundamentale despre natura imaginației melodramatice, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, Mihai Gramatopol 51 sublinia că, dat fiind acentul pus de Aristotel pe importanța elementelor de intrigă și pe "acțiune" în sine, în defavoarea caracterelor propriu-zise, catharsis-ul nu înseamnă identificarea spectatorului cu personajele (cum s-a insistat în atâtea rânduri), ci "purificarea" prin participare (cu sufletul la gură, ca să folosim o expresie populară) la acțiune și la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lumea melodramei ar fi, dacă așa stau lucrurile, o lume de vis, dar și de certitudini, ce se caracterizează prin: claritate (la nivelul situațiilor, personajelor-roluri, comportamentului, moralei); optimism (în pofida filosofiei dezastrelor); succesiune rapidă a evenimentelor; concentrare pe elementele externe, de intrigă; subliniere a momentelor-cheie prin muzică; importanța acordată personajului negativ ca agent al intrigii; distribuirea rolurilor după niște scheme stereotipe (triunghiul femeia pură-personajul malefic-salvatorul) etc. Oricum, dacă succesul melodramei pare să se datoreze satisfacției facile cu care publicul a recunoscut (și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și de certitudini, ce se caracterizează prin: claritate (la nivelul situațiilor, personajelor-roluri, comportamentului, moralei); optimism (în pofida filosofiei dezastrelor); succesiune rapidă a evenimentelor; concentrare pe elementele externe, de intrigă; subliniere a momentelor-cheie prin muzică; importanța acordată personajului negativ ca agent al intrigii; distribuirea rolurilor după niște scheme stereotipe (triunghiul femeia pură-personajul malefic-salvatorul) etc. Oricum, dacă succesul melodramei pare să se datoreze satisfacției facile cu care publicul a recunoscut (și s-a identificat cu) niște situații tipice ideale, grație unei relații directe între
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
compromis ("melo-tragic compromise"), mai ales în cazul cu totul aparte ilustrat de "melodrama înfrângerii" ("melodrama of defeat"63), când personajul sfârșește învins și compensația morală întârzie să se mai producă. Altminteri, diferențele majore se vădesc mai puțin în elementele de intrigă sau în construcția personajelor (la fel de schematice), cât în indicațiile regizorale, în didascaliile (de mare amploare în melodramă, strict funcționale în tragedie) prin care autorul traduce imaginar, cu ajutorul propriei lecturi, o situație sau un conflict tragic, pentru a le adapta la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decăzută") drept forma cea mai caracteristică de exprimare a pasiunilor omenești, cel puțin în modernitate. Evident, după cum am anticipat deja, originalitatea melodramei nu e de găsit în "adâncirea" psihologică a personajelor (modelate după un tipar actanțial), ci în elementele de intrigă capabile să mențină suspense-ul și, mai ales, în scenografia menită a impresiona prin montări fastuoase sensibilitatea publicului, deprins a recunoaște în orice spectacol eternul război dintre virtute și viciu. Într-adevăr, o dată cu apariția melodramei arta spectacolului cunoaște o dezvoltare fără
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]