4,202 matches
-
legume, fructe și cereale”. Doctorul Jean Valnet recomandă câte două picături de suc de asmățui, în ochi, de trei ori pe zi, în oftalmii rebele de tot felul. Eu, din lipsă de timp, am pus o cantitate mai mare, am inundat ochii o singură dată pe zi. Am luat circa 6 rămurele de plantă proaspătă, leam spălat, le-am șters cu un prosop. Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
unui cal cu un clește de cuie. Am văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe unde nu-mi vine a crede și cărțile pe care le cumpăr în fiecare oraș ca să le vând în orașul următor? Dar până atunci, ce fericit mă simt. Și câte am văzut. Noaptea de ieri ― prima nox ― în iatacul inundat cu flori, fetele cântând în balcon, Maitreyi cetînd-și poemul, scris anume pentru această ceremonie"." "O observație pe care am repetat-o până la saturație în ultimele zile: de câte ori înțeleg că se vorbește despre o eventuală căsătorie a mea cu Maitreyi sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voiam să mi-o lămuresc. A fost o noapte de legănări între vis șî amintire, cu parfumul iasomiei ispitindu-mi gura Maitreyiei, o noapte în care mi s-a părut că aud întîia oară cocorii Bengalului, strigătele lor deasupra câmpiilor inundate de la marginea golfului Am văzut atunci, pe acea poartă de fericire deschisă spre lume, o viață de legendă, pe un tărâm cu șerpi și tam-tam, în care eu pășeam alături de Maitreyi, doi amanți ai drumurilor. *** A doua zi am avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
furtună. - Ce e mai curios, spusese unul din interni, e că n-a plouat decât acolo pe unde a trecut el; de la Gara de Nord până aproape de bulevardul Elisabeta. A fost o aversă ca în miezul verii, care a durat destul ca să inunde bulevardul, dar la câteva sute de metri, nici o picătură. - E adevărat, adăugase cineva, am trecut pe-acolo când ne-am întors de la biserică, și apa de pe bulevard încă nu se scursese... - Unii spun că a fost o încercare de atentat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și mențin conturul preț de o voluptoasă clipă spre a se dilua apoi în obscuritatea indefinibilului. Conștientizarea acestui peisaj metafizic drept o realitate fundamentală ce aparține paradigmei umane nu poate determina decât survenirea, amplificarea și consolidarea stării de pesimism ce inundă spiritul atins de luciditatea mistică. În centrul imaginii descurajante se află drept principal personaj moartea ca finalitate comună a tuturor demersurilor omenești indiferent de pozitivitatea sau negativitatea lor ca sfârșit infailibil pentru cei înălțați în dragoste sau prăbușiți în ură
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
El nu distinge între personaj și actor, între mască și chipul autentic. Îmbrățișându-l pe un astfel de necunoscut călător ce-i intră în sfera vieții el este sedus și copleșit de jocul dinamic al chipului fals. Această mască îi inundă câmpul vizual și îl împiedică să vadă pe autenticul sosit care se perindă nestingherit și primejdios în saloanele intime ale personalității sale. Să-l înlocuim acum pe naivul predispus înșelării cu cel care s-a confruntat deja cu viclenia metafizică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne șoptește că totul a durat prea-puțin. Acest sentiment bizar în noblețea tristeții sale ne bântuia fantomatic încă din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-l sfredelește. Într-adevăr, privește lumea doar ca posibil perimetru unde se poate afla sursa și elementul încetării suferinței sale corporale. Așadar, el nu se mai poate bucura de multitudinea altor facilități oferite prin lume pentru că sufletul său este inundat de prea-plinul durerii sale, durere ce nu mai lasă loc pentru alte experiențe afective. Înainte de izbucnirea suferinței sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
această banalitate îi solicită în comportament și acțiune, el va împlini neîntârziat. Cel mai adesea, atunci când un semen este lovit prin suferințe de ordin spiritual, profunzimea ascunsă a celorlalți nu rămâne, însă, nici măcar în câmpul unei neutralități glaciare ci este inundată de veninul bucurii răutăcioase. Această fericire malefică că altul este supus torturii interiorității propria ființă aflându-se în liniștea unui adăpost existențial constituie unul dintre afectele ce trebuie ferit descoperirii. El este eclipsat de falsitatea exagerată a conduitei ce pare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
picioare ? Ai putea crede că a ieșit să ude florile, dar de ce să uzi florile pe zăpușeală ? Și un ageamiu știe că nu se face ! Că și-a pierdut capul, se vede prea bine, furtunul curge în neștire și a inundat aleile, niciodată n-a făcut grădinarul o asemenea mocirlă ! Dar oare când o fi avut vreme să fi coborât Sophie de la mansardă ? Și pe unde ? Pe scara de serviciu ? Și oare cum de a ajuns pălăria de panama până în mijlocul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndrepți spre ușa de la intrare. Peronul, acum. Cele trei trepte. Soneria. Cu coada ochiului numai, fără să fie nevoie să întorci capul înspre ea deloc, ai văzut-o cum se îndreaptă, în fine !, spre cișmea, să oprească apa care a inundat grădina. Apoi, cum s-a aplecat să închidă furtunul. Ștefan Mironescu O gâdilitură sufocantă pe care de mult mă strădui să nu o iau în seamă, astfel încât prima senzație este că numai din neatenție am început să tușesc. Tușesc, apăsându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eu mă dovedesc, de fiecare dată, cea mai utilă și mai pricepută. Însă prezența mea de spirit începea să scadă în acest moment, dându-mi eu seama că pe Titi nu-l amuza deloc să meargă pe aleile tot mai inundate de apă. Astfel că, la un moment dat, s-a stropit îngrozitor pe pantalon și, cu aceeași batistă, s-a aplecat să și-l șteargă, ca un copil crescut de o doică îngălată. Și, poate ca să oprească într-un fel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această vânătoare de vorbe, altceva, un cât de mic amănunt concret, el îi stă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte, lăptoase și ofilite, care încă își mai păstrează linia, în ciuda venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut de soare. Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul de căldură a trecut, îi este chiar frig acum, își aude dinții ciocnindu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
recepție și văzînd-o cît e de fericită că ai venit, te ajunge din urmă neliniștea. Se confirmă cînd te prezintă recepționerelor, al căror zîmbet scremut, pe fețele prelungi, ascunde prost nedumerirea. În timp ce urcați pe scări, prin mirosul de ciorbă care inundă hotelul venind din restaurantul de la parter, și traversați holuri cu plante jigărite care abia dacă Înveselesc decorul uzat, Îți povestește că nepoțica nu e inclusă pe bilet, dar stă cu bunica În cameră - se mai fac și astfel de chestii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scape de comunism - mai precis, de Ceaușescu. Mesajul pe care Îl strigă acum țîșnește cît se poate de clar de sub straturile de frică cimentate zeci de ani pe mințile românilor. Timișoara intră În grevă generală și bulevardele sînt din nou inundate de manifestanți. Numărul mare de morți și răniți nu reprezintă o garanție că lucrurile se vor opri aici. Mulți dintre membrii-cheie În mecanismul puterii Încep să Înțeleagă acest lucru. La ora 9, Ceaușescu pleacă În Iran Într-o vizită prietenească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Toată Timișoara zbiară un singur lucru. LIBERTATE! Miercuri, 20 decembrie, muncitorii ocupă toate spațiile deschise din jurul fabricilor. Au loc noi negocieri, oficialii Încearcă cu disperare să-i convingă să se Întoarcă la lucru. Fără succes. Spre prînz, mase de manifestanți inundă străzile Timișoarei. Încercările de represiune sînt palide. Armata nu are ordine clare pentru a acționa Împotriva civililor care protestează - șeful Statului- Major a recunoscut că manifestanții sînt În cea mai mare parte muncitori. Atitudinea non-combativă a soldaților Îi face pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
impertinentă. Tom începu și el să râdă. Își îndesă batista în gură și își închise ochii peste lacrimile de veselie. Un moment mai târziu, se ruga, de parcă fusese brusc înălțat și-i transportase și pe ceilalți odată cu el. Iubirea îi inundase sufletul. O să-i iubească pe toți, o să-i salveze pe toți: pe Alex și pe Brian și Gabriel și Stella și Emma și George. O... mai cu seamă pe George! Nesta Wiggins roșise toată, așa cum i se întâmpla ori de câte ori i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom prin cap asemenea idee, și nici de astă-dată nu zăbovi asupra ei. Gândul îi zbură din minte pe loc, izgonit de umbra indignată a lui Alan McCaffrey, asistat de cea a Fionei Gates. Dragostea pentru părinții lui morți îi inundă inima, tulburându-l și mai mult. Și cum cei doi erau, așa cum fuseseră întotdeauna, fantome reconfortante și benigne, Tom simți cu atât mai acut cât de vulnerabilă e fericirea și cât de primejdios și de imprevizibil și de cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu toții în seara caldă străjuită de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea pătimaș pe Joey Tanner, care nu răspundea dragostei ei, și îl iubea cu tandrețe pe Tom McCaffrey, dar ca pe un prieten, ca pe un frate. Drumul care ducea de la Omul Verde spre pasajul de nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plin vocii lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării zăngăniră, acompaniindu-l parcă. Mai târziu s-a spus că glasul lui a putut fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vadă cărțile. Era ceva jalnic în poziția lui, de parcă s-ar fi așteptat să fie împușcat pe la spate. Pe urmă se întoarse cu fața spre preot, rezemându-se de bibliotecă. Părintele Bernard stătea în picioare; își simți brusc inima inundată de milă pentru George. Ce este, fiule? George păstră tăcerea, o bucată de timp, plimbându-și privirile sălbatice prin încăpere, de parcă ar fi căutat ceva. Apoi începu să vorbească: — S-a întors Stella. — Ah... asta-i bine. — Nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trucuri magice să opereze în tine, să-și împlinească travaliul, să călătorească prin tine. Repetă vechile farmece. — Chiar dacă totul e fals? — Nu poate fi. În orice caz, o să-ți facă bine. Ți-a și făcut bine. Lasă iertarea să-ți inunde inima. George îl fixă o clipă sau două pe preot, de parcă ar fi cumpănit asupra spuselor lui. Apoi scoase un „Oh“, se răsuci subit și ieși din cameră. Preotul alergă după el. Se auzi ușa din față trântită cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să știe, John Robert închiriase o cameră acolo, așa am auzit...“ Tom se tot gândi, până când îl fură somnul... — Tom, Tom, trezește-te, Tom, dragă, trezește-te! Tom se răsuci în așternut și se ridică în capul oaselor. Camera era inundată de o lumină puternică și o femeie se afla lângă pat. Tom se uită la ea, fără s-o recunoască. Apoi știu: Judy Osmore. — Greg, vino, Tom e aici, dormea tun. Tom, ne-am întors acasă, n-ai primit scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]