3,010 matches
-
unele universități cuvântările se țin doar în latină, sceptrele sunt elemente aproape nelipsite de la universitățile cu tradiție, iar unele amenajează chiar și un tron pentru conducerea universității. Și tocmai această tradiție, la fel ca toate lucrurile bune pentru care îi invidiem pe americani, este în fapt una moștenită de la europeni. Cum mi-am petrecut începutul de blog De două ori pe lună, vă prezentăm un best-of al însemnărilor de pe blogurile „Suplimentului de cultură“. Acestea aparțin unor nume cunoscute precum Ruxandra Cesereanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
pentru a fi spontan în relațiile cu alții. V-am mai spus, cred, că în Lisa sentimentele nu prea aveau mare valoare. Eu fiind încă de pe atunci un sentimental, eram un mic complexat. Oamenii pe care îi admiram și îi invidiam erau realiști și duri. Zdrobeau mesele cu pumnul la cârciumă ori erau în stare să se lupte cu urșii, dacă n-aveau încotro. De aceea nu cred că aș fi avut un viitor mai bun în Lisa decât acela pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Cele trei s-au îmbrățișat de la revedere, după care Jina și-a privit prietenele care traversau strada. Mary trebuia să sprinteze ca să țină pasul cu Irene, care, datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văzut înregistrările, filmele alea caraghioase de pe plajă. Prea mult cântec, dar avea ochi frumoși. Alice se uita când la unul, când la celălalt. Probabil că amândoi erau nițel nebuni. Doi lunateci bătrâni pe-un râu. Femeia nu pricepea de ce-i invidia așa de tare pe cei doi. Helena s-a întors către ea. E imposibil. Pute. Niciodată nu-și adună șosetele, în casă lasă un dezastru. Ellis s-a uitat la elan și-a luat capul animalului între mâini. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
hiperevoluate din viitor la „revederea“ planetei Pământ din secolul XX. Autorul face, cu alte cuvinte, un elogiu al stilului nostru de viață de azi, plin de naturalețe și poezie, despre care crede că va fi regretat de urmașii noștri (sau invidiat de supertehnicizații locuitori ai altor galaxii). Dar cât de greu ajunge până la noi acest mesaj naiv! Ce numeroase și complicate sunt frazele la care recurge Gr.C. Bostan pentru a ne comunica ideea - la urma urmelor, banală - că ar trebui să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca alții-anume: Fii sigur că în suflet au doar umbre / Și-n locul visurilor toate-s spume.“ Gigi Becali și Dinu Patriciu ar putea să protesteze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vedea la trei dimineața, de șobolani ieșind din noapte. Chifle, oase de pui, pe care, odată, ar fi mulțumit lui Dumnezeu să le aibă. Când era partizan În pădurea Zamoșt, degerând, ochiul mort ca o bilă de gheață În cap. Invidiind bețe căzute pentru apropierea lui de starea lor. Într-o pătură de cal Înghețată și putregăită și cu picioarele Învelite În cârpe. Domnul Sammler purta o armă. El și alți oameni Înfometați rozând rădăcini și ierburi pentru a sta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puterii. Sammler se legă la șireturi - continuă să se Îmbrace. Își trecu peria prin păr. Ca În transă. La mai multe stadii depărtare de sinele de pe sticlă, față În față cu el. Iar În partea de mijloc a societății era invidia și slăvirea acestei puteri de a ucide. Cum o adorau acei Soreli și Maurassi de clasă de mijloc - mâna ce strângea cuțitul cu autoritate. Cât Îl iubeau pe omul destul de tare pentru a lua asupra-și vina de sânge. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de organism. Fură stăpânite, convertite În tonuri. Erau prezente În voce, În culoarea pielii, În luminile ochilor. — Trebuie să plec, Elya. Îl iau pe Wallace cu mine. Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de invidiat. Limuzina argintie era ventilul lui. Putea elibera toată acea putere la discreție. În plus, Îl situa În afara rivalităților nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de filosofie aplicată (morală și politică) absolut necesară astăzi, când indivizii, cu drepturile lor, sunt încă supuși deciziilor unilaterale ale majorității. Abordând problema din toate unghiurile morale posibile (deontologism, utilitarism, etica grijii, minimalism etic etc.), cu un aparat critic de invidiat, coerentă și lucidă, Daniela Cutaș a impus, în România, un alt nivel al dezbaterii în problema ingineriei și tehnologiilor genetice. Sper că într-o zi acest document va deveni fundamentul unei politici publice liberale. Daniela Cutaș, GenEtica Reproducerii. Politici ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
putea dezlănțui infernul. Toate gândurile lui se opriră În fața unei realități peste care nu se putea trece. Amir Baian fusese ucis de oamenii lui Mahomed. Amir Încercase să salveze un om. Fusese cel mai mare luptător al Cuceritorilor, admirat și invidiat de un Întreg imperiu. Dar Încercase să salveze un simplu om. Ceea ce ducea destinul lui dincolo de tot ce era trecător. Un om. Un om care merita sacrificiul. Amir Baian dăduse o lecție prin viața lui și prin moartea lui. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tare și nesărat, pe deasupra capului tău frământat de gânduri demiseci. E preferabilă, fără îndoială, ipostaza foștilor activiști și securiști, care aveau magazinele lor, cu circuit închis, lăsând prostimea proletarizată să se calce în picioare, la magazinele de Stat. E de invidiat situația unor miliardari de astăzi, care își rezolvă aceste trebușoare fie prin raiduri personale în capitale occidentale, fie prin delegare de responsabilități. Între fosta „echitate socialistă“ și actuala stratificare capitalistă, îți este dat să înghiți în sec și să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
la decență... Insul mai mic de statură își amintește că nu s-a prezentat... E profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj mai uman, cu o construcție atletică de invidiat și cu un chip atât de bine desenat încât nu-l poți uita... E treaz și parcă simt cum se ițește prin încăpere barca salvatoare... Are o anume duritate în privire și intuiesc ce predă: matematica... Da. E profesor de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fost cel mai fericit om, că i se deschisese calea spre însurătoare. Știa că mama nu mai are vreun motiv de a nu te lăsa să te căsătorești cu el. Atâta te-a jucat, te-a pupat și eu vă invidiam puțin pentru dragostea voastră. Petrică era ginere și nu s-a manifestat atât de îndrăgostit de mine. — În seara nunții voastre, Vasile voia să mă ia la Murgeni. Nu mi-ai spus atunci! Nu ți-am spus, că mă gândeam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în special Cezar o rugau să m,ai rămână. — Ce te grăbești? Acum, când ne distrăm mai frumos be părăsești. — Te rugăm mai rămâi, insistau toți, mai puțin unele din fete care o cam invidiau pentru că ea fusese mereu în centrul atenției și ele se simțeau neglijate. Nu pot să mai rămân, m-am simțit bine alături de voi, deși pe mulți abia i-am cunoscut. Vă doresc distracție plăcută în continuare. Sper să mai avem
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că mă prind într-un târziu că este vorba de cei doi pantofi ai mei, plini de noroi, încă uzi înăuntru, aceiași pantofi, care, lucioși și curați ieri, de fapt, alaltăieri dimineață, se desfătau de sub pat cu o priveliște de invidiat. Imaginează-ți puțin, în ce loc strategic, dar nu de tot băgați, doar cât să ciupească din călcâiul puțin "subpat", i-am așezat. Ei s-au împrietenit primii cu chiloții Monicaăi, pentru că este vorba de camera din care am plecat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
machiate, plasate ostentativ în viața ei și așa destul de tumultuoasă. Era de o frumusețe crudă, nemaiîntîlnită de mine până atunci, cu un corp perfect, antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
proverbul pe care Îl cunoaștem cu toții atît de bine: boii ară și caii mănîncă! Când omul valoros va Încerca Într-un tîrziu să cîștige ceea ce de drept i se cuvine, cei care au reușit un timp ca din interes sau invidie să-l mențină la un anumit nivel, vor depune toate eforturile să-l Împiedice să obțină ceea ce merită. CÎnd vei Întîlni oameni (fie ei șefi sau nu) care se opun (pretextînd diferite motive) Încercărilor unor oameni valoroși de a-și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
toate notele, așa cum le înscrisese marele maestru, și să le aducă în sala de concurs. Într-o așteptare plină de curiozitate, membrii comisiei fură impresionați de modul în care candidatul interpretase această partitură de Bach cu o virtuozitate demnă de invidiat. Tânărul făcuse tot timpul corp comun cu vioara sa. Întreaga arie cursese nestăvilită, ca o apă cu învârtejirile și calmurile ei, umplând întreaga încăpere. Deși unul dintre membrii comisiei ar fi vrut să-l oprească, semn că s-a edificat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care permite nădejdea. Nu speranța de ceva ci, nădejdea în sine. Știu, să trăiești, e părelnic, doar moartea-i siguranță. Dar pînă acum frica din mine a privit atît viața ca sfîrșit, cît și iminența proprie cuvîntului. Moartea. Și-i invidiam pe stoici, calmi că li se va închide suferința reînglobîndui, prin virtutea morții, în curcubeul liniștii planetare. Între Socrate și Orfeu, sfidînd micimea mea egoistă, intoxicată de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
credincios adevărat vede ca sănătoasă pieirea, menită să-l ajute. Sînt oamenii crini, cei cu suflet nădăjduitor. Fără putere. Doar subordonare față de divin. Ei nu fac sclavi și sclavi fiind, nu sînt robii nimănui decît, în ei, ai Divinității. Îi invidiez. Căci eu, V. tînăr, sînt alungat de toți, mai izolat decît Robinson care pe o insulă își pierde ochii în neclintirea mării, sperînd să descopere o corabie. Mare blestem. Cînd începi să gîndești, tovarășii de joacă dispar, prieteniile îngheață, iubitele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lumea mea din vara aceea, apa era cel mai important lucru, iar acum nu pot să-mi dau seama ce era rău în asta. De ce altceva ar fi trebuit să mă preocup? Era Schneiderhahn atît de fericit pe atunci? Îmi invidiam șefii de la birou? Vroiam să devin adjunctul vreunui director? Primar? Arhitect? Exista vreun motiv să-mi îndrept atenția spre restul lumii dacă eram fericit aici și acum? Nu exista și probabil exact de aceea am realizat că pe măsură ce se apropia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-l născocise. — S-o batem cu armele ei pe nemernica asta! Ia-i un interviu în timp ce are iluzia că ea te intervievează pe tine! Află câte ceva despre trecutul ei. Încearcă să-i înțelegi modul de gândire. De unde i se trage invidia? De unde răutatea asta? Expune-i punctele slabe. Învaț-o minte. Nu-i asa c-ar fi minunat? — Nu crezi c-ar bănui ceva dacă aș suna-o și i-aș spune că m-am răzgândit? — Nt! Habar n-ai cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și minim detaliu s-a descoperit a fi diferit în partea stângă, față de cel din partea dreaptă. Tradiția populară spune că a fost astfel conceput pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos pe perfecțiunea umană. Nu cred că Dumnezeu l-ar putea invidia pe om pentru o astfel de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]