2,961 matches
-
20 de ani beneficiarul unei politici de netezit asperitățile sociale: îți mânjesc ochii cu te miri ce, ca să nu vezi ce se face acolo,sus, unde se fierbe piatra scumpă a furăciunilor de tot felul. E o performanță demnă de invidiat ca, în 20 de ani, să pui la pământ o țară, să-i vinzi și cenușa din vatră și pământul pe care stă, să distrugi tot, să nu mai ai nimic, să te împrumuți, ca s-o duci de azi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
americane - convingerea noastră smintită că fiece problemă are o soluție, că ziua de mâine poate fi mai bună decât cea de ieri, că viitorul poate Întotdeauna să Îngroape trecutul. Dar am fost Întotdeauna convins că În sinea sa, restul lumii invidiază optimismul și naivitatea americanilor. Are nevoie de optimismul american. Este unul din lucrurile care țin lumea În mișcare. Dacă societatea noastră se Învăluie În Întuneric, dacă Încetăm să mai fim „fabrica de vise“ a lumii, vom face ca lumea Întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
în iezerul de foc unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Aromânii trăiau aproape tot timpul în nostalgia vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o orice călugăr, cântau cântece bătrânești și păstorești. Unul sau doi cântau melodia, într-un ritm oarecum recitativ, ceilalți doi-trei țineau isonul, ca în cântările psaltice la strană. Subiectele cântecelor sunt de o cândoare neîntrecută. fața care l așteaptă pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că nu cunosc oamenii din comună și nu m-a mai întrebat. Nea Sică fusese întrebat despre mine, dar invocase și el că nu ne-am cunoscut personal, și nu l-au mai întrebat nici pe el. Era priceput gospodar, invidiat de mulți pentru grădina lui de legume și zarzavaturi, mereu neliniștit de lașitatea oamenilor care își plecau capul cu prea mare ușurință stăpânirii comuniste. După așa-zisa Revoluție (1989), deși bătrân, era îndurerat că trezirea sufletului românesc a căzut tot
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
13 ani și era destul de voinică pentru ca să ajungă la iepele războiului (pedalele care schimbă ițele), a băgat-o în război și o vară întreagă au țesut împreună scoarțe și pleduri românești cu modele și alesături de o frumusețe demnă de invidiat. Mai ales în ciclul II (gimnazial), Tatiana nu prea înțelegea ce se întâmplă când unii profesori încercau să o complexeze psihic fie prin comportare dură, fie prin lipsa de apreciere justă a capacității ei intelectuale. Mi-a fost greu, dar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
numai dacă sînt cîștigați prin muncă; altfel nu sînt decît metal murdar cu un chip șters pe ei"101. Nu mulți oameni puteau să-l accepte pe Iorga ca pe cineva mai important ca viața însăși. Dușmanii și detractorii îl invidiau; temperamentul și stilul său caustic induceau doar complexe de inferioritate. Mai mult, spunea (poate fără să se refere neapărat la el însuși): "Un uriaș în țara Piticilor este considerat drept un inamic public"102. Unii au susținut că Iorga nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
atunci cînd România avea nevoie de mai mulți. Putem înțelege "complexele de persecuție" ale lui Iorga dacă ținem seama de numărul dușmanilor lui, căci chiar și paranoicii au dușmani. Talentele și realizările sale i-au făcut pe oameni să-l invidieze, iar pozițiile lui politice, istorice și literare i-au iritat pe mulți; dacă adăugăm la toate acestea temperamentul lui Iorga care nu era deloc conciliator și numeroasele conflicte în care s-a implicat, motivele animozității sale față de alții par rezonabile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din această pricină, nu mă omor după muzică. Zgomot, da, muzică, nu. Admir drama muzicală, complexă și esențialmente tăcută a baletului, dar opera îmi repugnă. Clement îmi spunea că asta e o manifestare de invidie. Trebuie să recunosc că-l invidiez pe Wagner. Teatrul e un lăcaș de obsesii. Nu e un dulce tărâm al visurilor. Șomaj, sărăcie, deziluzii, cumplită nehotărâre (să mă apuc acum de asta și s-o pierd mai târziu pe cealaltă?), realitate pisată care ți se aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mi-am dat seama, foarte curând, că una din condițiile succesului constă în depășirea invidiei. Am suferit că n-am fost niciodată un actor de prima mână? Doamne, de câte ori mi s-a pus această întrebare! Da, desigur. Regizorii îi invidiază întotdeauna pe actori și bănuiesc că orice mare regizor ar fi preferat, în inima lui, să fie actor. Unii au fost de părere că m-ar aștepta o carieră mult mai strălucită în film și la televiziune și au încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu aveam mașină.) Plecau și în America, la „rudele“ mătușii Estelle, despre care doream să aflu cât mai puțin cu putință. Eu unul nu am ieșit din Anglia până când nu am fost cu Clement la Paris, după război. Nu-i invidiam numai pentru poneii și pentru automobilele lor luxoase, ci și pentru inițiativele lor. Unchiul Abel era un om întreprinzător, cu spirit de aventură, un inventator și chiar un hedonist. Bunul meu tată nu avea nimic din toate acestea. Unchiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În schimb, n-am putut găsi nici o fotografie a mamei. N-aș putea spune că mamei mele îi displăcea cu totul mătușa Estelle, sau că o dezaproba vehement, deși se cutremura în fața larmei și a băuturii, și nici nu o invidia, pentru că mama nu-și dorea lucrurile lumești care o încântau pe mătușa Estelle. Dar simpla ei existență o deprima îngrozitor, iar vizitele pe care i le făcea îi provocau supărarea și irascibilitatea de care am vorbit mai sus. Poate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-am fi fost în stare să găsim cuvintele care s-o definească. Și mă îndoiesc că părinții noștri aveau cea mai vagă idee despre cele ce se petreceau între noi. Până și tatăl meu, care era conștient că-l invidiez pe James, nu-și putea imagina starea reală. Așa cum am dat a înțelege, parte din stinghereala pe care mi-o inspira vărul meu se datora temerii că el va reuși în viață, iar eu voi da greș. Asemenea lucru, încununând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
irlandez o poate urî. Foarte curând a abandonat crezurile religioase pentru marxism, pentru ca apoi să se lase și de marxism. L-am văzut pentru prima oară într-un rol de playboy (pe atunci era suplu, zvelt) și imediat i-am invidiat talentul. De când s-a despărțit pe plan profesional de mine, cu câțiva ani în urmă, a decăzut, devenind tipul de bădăran gras și jovial de la televiziune. Știe prea bine ce gândesc despre cariera lui. Dar am rămas prieteni; și aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în cicatrice, inaccesibil bărbieritului, arăta ca o mustață subțire, strâmbă. Evident, era stingherit de cicatrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceasta un atașament? Nu vreau să sufăr fără rost. Totuși simt un regret, o remușcare, că nu l-am cunoscut mai bine pe James. Niciodată n-am fost prieteni cu adevărat, și mi-am petrecut o bună parte din viață invidiindu-l prostește, urmărindu-l cu nervozitate și antrenându-mă într-o competiție despre care el, probabil, nici nu bănuia măcar că există. M-am bucurat în măsura în care am avut impresia că James nu a reușit în viață și-mi prețuiam succesele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
PESCUITUL RECREATIV COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A AGROTURISMULUI Petru IVANOF Introducere Există produse turistice care prin caracteristicile componentei naturale sau antropice sunt proprii numai anumitor țări. Din acest punct de vedere România are o situație fericită, invidiată de multe țări: prin tot ce are, soare și mare, munți și dealuri împădurite, râuri, lacuri și nesfârșite câmpii, prin Delta Dunării, prin prețioasele resurse antropice - țara noastră oferă multiple posibilități pentru acțiuni turistice care să satisfacă gusturile și preferințele
PESCUITUL RECREATIV COMPONENT? IMPORTANT? A AGROTURISMULUI by Petru IVANOF () [Corola-publishinghouse/Science/83112_a_84437]
-
Premiul I și cu Premiul Uniunii Compozitorilor, iar anul acesta, la concursul din cadrul „Zilelor muzicii de cameră” de la Brașov, am fost răsplătiți cu alte importante distincții: Premiul I și premiile Uniunii Compozitorilor, Editurii Muzicale și „Norberto Petri”. Un palmares de invidiat, care presupune și un repertoriu pe măsură. Ce include el? Lucrări de Haydn, Beethoven, Mozart, Schubert, Brahms, Smetana, Enescu, Spătărelu, Bentoiu, Berger. Ce vă doriți în acest ultim an de studii? Cea mai mare dorință a noastră este să rămânem
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Aristocrate”, „Cumințenie”, „Visare”, „Biruința plăpînzilor”. Impresionismul din „Balerinele”, în care adevăratul erou este lumina și în care tușa este elementul ordonator al panoului, îi succed piesele fove citate, la care adăugăm „Făclierele” și „Verdele soarelui”. Cât de tonică și de invidiat - în sensul bun al cuvântului - este pofta de viață, prospețimea retinei, exclamația de surpriză în fața unei infinitezimale schimbări de lumină, a unei aproape insesizabile schimbări de ton în armonia formală a buchetului. Steliana-Delia BEIU - 1986 O ARTISTĂ ÎNTRE ISTORIE, FILOSOFIE
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
dezgust? La persoanele veșnic indispuse, cutele care apar atunci când este arborată o asemenea expresie se pot adânci și permanentiza. Gura - O putem ține mereu întredeschisă, dar cu riscul de a fi considerați “gură cască”, ceea ce nu constituie o caracterizare de invidiat și duce mai degrabă cu gândul la imaginea “prostului satului”. Diverse expresii ale gurii închise corespund unor poziții pe care o adoptă buzele atunci când ne confruntăm cu un gust plăcut sau, dimpotrivă, dezagreabil. Nu întâmplător vorbim despre figura “acră” a
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
zilnice. Precizia cu care mânca îți arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o întâmplare mâinile lui tremurau pe farfurie, pâine, pe furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncări din față. I-am invidiat această precizie, eu care pot așa de ușor uza de toate mijloacele de investigație și care nu știu nimic!” În romanul la persoana întâi , eul narant suferă de o miopie care se agravează, astfel încât văzul, pricipalul simț al analistului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cum apar și ei cu teancul de sute și de dolari în mână. În această privință minerii care ne-au salvat de la pieire și care n-au fost filmați în vreme ce-și desfășurau acțiunile salvatoare ar putea să-i invidieze. Și ar putea să fie revoltați fiindcă nu există nici o scuză. Venirea lor nu a luat prin surprindere Televiziunea Română așa cum ar fi trebuit să o ia complotul legionar care a fost filmat. Nu trebuie să fim totuși nedrepți: a treia
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
zâmbea însă atunci când vorbea despre viitor. Eu cred că dacă ar fi avut puțin timp să se analizeze singur, parafrazându-l pe poet, ar fi putut spune: Eu nu mai sunt, e-un zâmbet tot ce sunt! Nu l-am invidiat pentru situația în care se afla, deși, fără să vreau, am fost silită să mă gândesc: Doamne, oare noi când vom mai putea să zâmbim cu atâta seninătate după tot ce-am trăit în acele zile? P.S.: N-aș vrea
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mai buni decât de Sfintele Sărbători și că experiența înaintașului său nu a fost în zadar. Ea l-a învățat că în aceste locuri puterea nu mai trebuie să facă nici un miting. Și, nu întâmplător, în ciuda șanselor sale demne de invidiat, a devenit candidat oficial la Zalău. Însă nu întâmplător și-a sărbătorit marea victorie din 13-15 iunie tocmai la Rioă Cu cât mai departe de noi, cu atât mai bine, ne-am spus fără să vrem. Fiindcă, în absența sa
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
la moșia Florica s-a trezit la viață Înconjurat de biblioteci și de cărți, adevărat blazon de familie ce avea să-l ducă spre performanțe nebănuite. Încă de pe băncile Colegiului Sf. Sava, a manifestat o pasiune pentru studiu demnă de invidiat. În 1883, ia drumul Parisului, 12 unde urmează Școala de Drumuri și Poduri pentru a deveni inginer, fapt dorit cu ardoare de tatăl său. Întors În țară În 1889, se angajează ca inginer specialist În construcția de căi ferate, aflându
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
socialistă care a tins către egalitatea deplină nu a câștigat vreodată un sprijin substanțial"1199. Poate și din această cauză socialismul a rămas în toată istoria sa o filosofie a celor săraci, care visau că pot fi bogați și-i invidiau pe cei bogați, o filosofie a celor mai puțin inteligenți, care-i invidiau pe cei inteligenți. Semnul de egalitate dintre oameni a fost o utopie pe care oamenii nu au îmbrățișat-o niciodată cu adevărat. În esența lor pozitivă, morală
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]