KorAP: Find »[drukola/base=iris & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...110 >

2,729 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

mai bine decât mă simțisem în ultimele patru luni. Odată cu vitaminele și dieta cu alge și legume proaspete, am încercat hidroterapia, terapia naturistă și tratamentul prin expunerea la soare. Starea mea de sănătate a fost mai detaliat diagnosticată prin examinarea irișilor, a palmelor și unghiilor, care au arătat că aveam deficit de calciu; am fost învățat și o tehnică de autorelaxare. Doctorul Meyer făcea progrese cu abordarea jungiană a „totalității“, cum o numea el, și intenționa să îmi atace depresia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială începu să crească în strălucitorul iris albastru al fiecărui ochi corupt, iar zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător atunci când i-am ridicat fusta în sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea să spun o grămadă de povești ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

puțin îndepărtată, încearcă să reziste. Privește prin geamul mașinii lumea aceea care nu ne-a apărat. Așteptăm ca doi convalescenți să treacă timpul, o dată cu mașinile care se scurg și zilele care devin tot mai scurte. Luminile vitrinelor se reflectă în irișii Italiei, care le lasă să-i strălucească în ochi fără să le bage în seamă. N-am mai atins-o, nu te culci cu o femeie după un avort, o lași în pace. Și mi-e groază să mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
unei vămi. Fiecare poveste de dragoste are nevoie de dovezi, mi-am spus. Trecu fără zgomot o mașină mică și roșie. Soarele era sus pe cer. Am zâmbit. A bolborosit ceva și m-am întors. Soarele îi lucea în ochi, irișii ei gri erau punctați de solzișori argintii. — Mi-e sete... , a șoptit. Sete. Pe noptiera de metal se afla o sticlă pe care o adusese asistenta pentru mine și din care, după febra operației care durase aproape șase ore, băusem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

poate unul dintre ei citește una din cărțile pe care le cauți... Privirea cititorului din fața ta, în loc să se așeze pe cartea deschisă pe care o ține în mână, rătăcește în gol. Nu sunt ochi distrați: o fixitate intensă însoțește mișcările irisului albastru. Din când în când privirile voastre se întâlnesc. La un moment dat ți se adresează, sau, mai bine-zis, vorbește în gol, deși ți se adresează cu siguranță ție: — Să nu vă mire că privirea mea rătăcește în gol. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama mea. Iris. — Samantha. Bine ai venit. Iris ridică privirea și o văd cum mă măsoară din ochi din cap până-n picioare, în timp ce continuă să frământe la aluat. Lasă-mă doar puțin, să termin aici. Nathaniel îmi face semn să stau jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama mea. Iris. — Samantha. Bine ai venit. Iris ridică privirea și o văd cum mă măsoară din ochi din cap până-n picioare, în timp ce continuă să frământe la aluat. Lasă-mă doar puțin, să termin aici. Nathaniel îmi face semn să stau jos și mă așez cu grijă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl modelează în formă rotundă pe o tavă, deschide ușa grea de la cuptor și bagă tava înăuntru. Se spală de făina de pe mâna la chiuvetă, după care se întoarce cu fața spre mine. — Și zi așa, vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
a faptului că e o femeie care nu face risipă de cuvinte. Da, zâmbesc. Vă rog. — Cordon bleu, chestii din astea de fițe, se bagă și Nathaniel, care stă rezemat de plită. — Și cam ce experiență ai în domeniul ăsta ? Iris se șterge pe mâini cu un prosop cu pătrățele albe și roșii. Nathaniel mi-a spus că nu știi absolut nimic. Dar nu pot să cred așa ceva. Împăturește prosopul și îmi zâmbește pentru prima oară. Ce știi să faci ? La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
făcut cu un toaster... — Dar de gătit ? Întinde prosopul pe un suport de metal de lângă plită și mă privește puțin mai atentă. Dar... o omletă ? Nu se poate să nu știi să faci o omletă. Înghit în sec. — Sincer, nu. Iris e atât de uluită că simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot ce am avut la mine ! mă apăr. Ce era să le zic, pește cu cartofi prăjiți ? — „Assemblé” e musaca. Iris continuă să citească de pe listă. Asta e o denumire simandicoasă pentru plăcinta ciobanului. Pot să te învăț, fără probleme. Iar păstrăvul înăbușit cu alune e destul de simplu de făcut... Coboară cu degetul pe pagină, apoi, într-un final, ridică ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată - și de data asta închide ochii. Să închid ochii ? — OK. Înghit sosul din lingură și închid ochii, ascultătoare. — Așa. Ce simți ? aud glasul lui Iris în ureche. Concentrează-te asupra aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit de tot restul și-mi concentrez întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu simt decât lichidul cald și sărat de pe limba mea. Sare. Asta e una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în ochi, apoi cele mai subtile, pe care aproape că nici nu le remarci... — E sărat și are gust de carne... spun încet, fără să deschid ochii. Și dulce... și... aproape ca de fruct ? De... cireșe ? Deschid ochii, ușor dezorientată. Iris mă fixează intens. În spatele ei îl observ acum și pe Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea sigură că vreau să mă privească cineva când fac asta. Iris pare să înțeleagă imediat. — Nathaniel, zice pe un ton energic, o să avem nevoie de ingrediente pentru toate felurile astea de mâncare. Întocmește rapid o listă și i-o întinde. Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în care el părăsește încăperea, ea mă privește, cu un vag surâs. — A fost mult mai bine. — Sfinte Sisoe, uite c-a nimerit-o fătuca ! zic plină de speranță, și Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea, spun, cuprinsă brusc de loialitate. — Și mie. Iris încuviințează din cap. S-a purtat foarte frumos cu Nathaniel. Dar nu se poate să nu fi observat că nu stă prea bine la capitolul inteligență. O spune pe un ton atât de fără drept de apel încât îmi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce e ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]