5,069 matches
-
pentru că erau în stare să citească, iar Voltaire era un idiot, pentru că făcea ca lucrurile să meargă mereu pe dos pentru Candide. Cum veneau după cursurile de la Educatoare și intrau în perioada lui de suplinire, anul III Tipografi scoteau la iveală tot ce era mai rău în el. Era limpede că tot ei scoseseră ce era mai rău și în Cecil Williams, cel care ar fi trebuit să țină orele cu ei. — E a doua săptămână când ne anunță că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
face somnul de frumusețe în buda de la parter. — Mie nu mi se pare în stilul Evei, spuse Braintree. Wilt își bău cafeaua și își contură strategia. Dacă povestea legăturii sale cu afurisita aia de păpușă gonflabilă urma să iasă la iveală, poate că ar fi fost mai bine să spună el prima dată varianta lui. Pe de altă parte... — Și tu ce-ai făcut în timp ce se desfășura toată povestea aia? întrebă Braintree. — Păi, zise Wilt, de fapt... Ezită. Dacă stătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu făcuse altceva decât s-o ducă acasă cu mașina într-o seară, după un curs la seral. Viața conjugală a lui Wilt era permanent sfâșiată de astfel de povestioare, armele din panoplia Evei, pe care femeia le scotea la iveală și le flutura deasupra capului ori de câte ori situația o impunea. Iar acum Eva avea la dispoziție și arma supremă: păpușa și Sally Pringsheim și povestea cu datul muiei. Echilibrul acuzațiilor reciproce, care fusese factorul determinant în cadrul legăturii lor, se schimbase dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
purtați cumva proteză sau de ce? — Nu. Nu, eu nu port! sublinie Wilt, respingând pluralul. — Dar ce, doar doamna Wilt purta? — Nu, zise Wilt. Ea era întotdeauna foarte... — îți mulțumesc, spuse sergentul Yates. Știam eu că până la urmă va ieși la iveală. — Ce va ieși la iveală? întrebă Wilt, care rămăsese cu mintea fixată pe dinți. — Acel „era”. Timpul trecut. Uite, așa te-ai dat de gol! Așadar, accepți faptul că e moartă. Hai să pornim discuția de aici. — N-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu. Nu, eu nu port! sublinie Wilt, respingând pluralul. — Dar ce, doar doamna Wilt purta? — Nu, zise Wilt. Ea era întotdeauna foarte... — îți mulțumesc, spuse sergentul Yates. Știam eu că până la urmă va ieși la iveală. — Ce va ieși la iveală? întrebă Wilt, care rămăsese cu mintea fixată pe dinți. — Acel „era”. Timpul trecut. Uite, așa te-ai dat de gol! Așadar, accepți faptul că e moartă. Hai să pornim discuția de aici. — N-am spus deloc așa ceva! M-ai întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
P... O... P... O... N... A... pe R-ul de la IUBIRE. Adică tu, preciză ea. — Exact ce ziceam, replică Gaskell. Scrabble de-a adevărul. Mă-ntreb de ce nu facem atunci o ședință terapeutică de grup. Să lăsăm să iasă la iveală adevărul gol-goluț. Eva se folosi de O ca să scrie ONEST. Gaskell continuă cu TÎRFĂ, iar Sally scrise DEMENT. — Minunat! comentă Gaskell. Cartea Revelațiilor alfabetice. — Măi copil-minune, zău că mă omori! zise Sally. — Du-te și te internează, îi replică Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vrea să știți. Dacă sună iar, o să încercăm să localizăm numărul. — De parcă mi-ar păsa! zise inspectorul și plecă în grabă ca să recupereze somnul pierdut. Părintele St John Froude petrecu o zi apăsătoare. Investigația sa în biserică nu scosese la iveală nimic în neregulă și nu exista nici un semn că acolo s-ar fi desfășurat vreun ritual obscen îvreo liturghie neagră, cum îi trecuse mai întâi prin minte). Pe când se întorcea spre casa parohială, observă bucuros că deasupra de Eel Stretch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nici un răspuns. — Ia hai să vedem ce ai prin buzunare. Poate găsim pe-acolo niscaiva răspunsuri. Lucy i-a făcut pe plac, vârând mâinile în toate cele patru buzunare și scoțând de-acolo tot conținutul, dar fără să dea la iveală nimic important. O sută cincizeci și șapte de dolari bani gheață, trei lame de gumă, șase monede de 25 de cenți, patru de un cent și o bucată de hârtie cu numele lui Tom, adresa și numărul de telefon scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam în momentul acela (faptele au ieșit abia mai târziu la iveală) că fata noastră ieșise din restaurant pe o ușă laterală și îndesa frenetic monede și bancnote în automatul de Coca-Cola de afară. A cumpărat cel puțin douăzeci de cutii din amestecul acela scârbos, saturat cu zahăr, și, una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
balsam care nu necesită clătire în păr? E foarte uscat. Nu îi răspund. La început. În schimb, ochii mi s-au oprit asupra unei fotografii de-a lui Adam. E o fotografie imensă, și el arată splendid. Zâmbește, scoțând la iveală niște dinți perfecți, și poartă smoching. Și-a lărgit nodul de la cravată și stă pe jos, cu picioarele încrucișate. Un pic de balsam... Doamne, e superb, nu-i așa? — Da... aaaa. Aș vrea doar un pic de... aaa... balsam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
le plac cârpele, dar ție ți-ar plăcea o persoană care se dă în vânt după cârpe? — Cu siguranță nu. Deja mă simt mai bine. Sunt atât, atât de bucuroasă că am vorbit cu Debbie și am dat totul la iveală. De acum înainte, o să fiu mai mult ca ea și nu o să mă mai gândesc prea mult la viitor. O să mă concentrez asupra prezentului. Și asupra mea. Noua mea personalitate. Doamne, ar trebui să fiu la Oprah! Capitolul 13tc " Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
recepție. — Deja? mă uit la ceas. O, Doamne... OK - poți să‑i spui că vin imediat? Sincer, nu am deloc intenția să stau atât de mult la telefon. Dar, în clipa în care încep să discut cu Enid, ies la iveală o groază de lucruri - că îi e frică se se pensioneze, că soțul ei o vrea acasă ca să‑i gătească. Că își iubește foarte mult slujba și se gândea să facă un curs de computer, dar bărbatul ei a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe merit. Nevasta se ridică în capul oaselor. Nu crezi că eu mi l-am câștigat? El nu răspunde, dar scoate un oftat. Ea își șterge lacrimile. Păi, atunci, am nevoie de o ocazie ca să-l câștig. Mao scoate la iveală o listă cu cărțile pe care să le citesc. Îmi dă rețeta pe care i-a dat-o și lui Zi-zhen. Marx, Engels, Lenin, Stalin, Cele trei regate și Cronica istoriei. Dar eu nu vreau să le citesc. Nici măcar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
datele, orele, minutele, sunt chestionate, comparate și analizate. Devin tot mai insistente cererile privind o explicație. Ea cade în capcana pusă de propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i se înroșește, venele de la gât i se zbat, vineții. Pare îngrozită și se întoarce spre Kang Sheng, implorând din priviri ajutorul lui. La semnal, actorul maestru pătrunde în scenă. Biroul Central de Securitate a investigat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ucenicul lui Stalin. Mao îl numește „dinții de oțel înfipți în carnea republicii”. El vine să o ajute. Îi oferă pe tavă cele mai valoroase informații și o ghidează cu sfaturile sale. Zece ani mai târziu, el va scoate la iveală o listă cu nume, nume ale dușmanilor ei, despre care el o convinge că o vor distruge dacă nu-i distruge ea pe ei mai întâi. Numele o vor șoca. Vor fi două treimi din congres. Iar el o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înfășurată doar în cozile lungi de beteală scumpă, așa cum se cuvenea unei mirese de neam boieresc, i se încredințase, i se dăruise, i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați, de darurile și versurile pline de tâlc. Adevăratul Alecu era un demon. Da, un demon! Când și-a dat seama de asta, era însă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îi aștepta senin, într-o lungă cămășuță de noapte, aproape transparentă, întinzându-și brațele către creștinii războinici. Cei prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era atentă la cei doi. Îi privea ca și cum ar fi privit un tablou în curs de realizare. Și mâna pictorului nevăzut închega sub ochii ei portretele lor. Erau într-adevăr personajele pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul evantaiului din mâna ei. Un pin răsucit, cascade înspumate, câteva creste îndepărtate de munți și un stol de caractere chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zori. Dacă apărea omul de legătură, Manuc se retrăgea în camera alăturată. Harabalele cu mărfuri veneau și plecau întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
apa după ele? Dar canalul de scurgere nu ar fi putut să faca față unui asemenea aflux de ofrande și oare unde era tricoul lui cu imprimeul cu jungla, cel pe care nu-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale, familia înnebuni de grijă. Era clar că-și pierduse echilibrul. Parcă sub influența unei vrăji periculoase, teama lui de Pinky Chawla se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Și-i trimiseră un mesaj domnului Chawla: „Vă rugăm să vă împiedicați fiica să ne mai deranjeze fiul.“ Domnul Chawla o interogă pe Pinky: — Despre ce e vorba? Mereu te plângi că te urmăresc oamenii și acum adevărul iese la iveală - tu îi urmărești pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia, și, în cele din urmă, hotărându-se parcă să dea la iveală ceea ce ținuse ascuns în adâncul sufletului și-l chinuia de multă vreme, spuse: — Sunteți pleava armatei noastre... Oamenii pe care i-am disprețuit întotdeauna și soldații pe care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile anuale plătite de membri să se ridice la câteva sute de lire; era proprietatea Consiliului Local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]