KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

-l omoare, ca să o salveze pe Butch și Caduta să nu afle adevărul. E frumos, pentru că Spunk vrea să o salveze pe Butch și să o protejeze pe Caduta. A durat ceva până m-am dumirit, dar după aia am izbit cu pumnul în palma deschisă și am spus: — Martin. Ești un geniu. Puștiule, de-aia te-am și angajat. În fine, ai început să-ți meriți mălaiu’. — Trebuie să mai mânăresc eu în vreun fel legăturile dintre scene, dar nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nu are culoarea asta. Nici eu nu o am. Și nici tu nu o ai. Asta-i soarta. Prințesa Diana o are. Ea are nouăsprezece ani, abia își ia zborul spre viață. Iat-o strângându-se în caleașcă în timp ce caii izbesc pământul cu piciorul. Toată Anglia dansează. M-am uitat iar la Martin - jur, promit - am văzut o lacrimă cenușie licărind în ochii ăia grei. Iubire și căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
treflă - știam. Dar cum să folosesc ceea ce știam? Dar oare să folosesc ceea ce știam?... După primele considerațiuni asupra problemei, am ajuns la următoarea strategie: voi aștepta până ce Martina va da primele semne de depresie sau neliniște - după care o voi izbi cu știrea în posesia căreia eram. După care știi ce urmează, se va topi toată în brațele mele, romantică și înlăcrămată. Dar revăzând-o în carne și oase, cu gura, cu ochii ei atât de umani, am început să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care ne-a gonit drept în stal. Deoarece întârziaserăm la uvertură, ne-am croit drumul, împiedicându-ne, și izbindu-ne, până la culoarul central, chiar când marea roșie a cortinei începuse să se desfacă în două. Cu siguranță că opera nu se grăbește, nu-i așa? Opera durează cu adevărat, sau cel puțin Otello durează. Din câte am înțeles, partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
faci tu praf. Până atunci, însă, două degete care put ca dracu ți s-au și înfipt în ochi și o frunte mușcată de vărsat vine ca o cărămidă drept în dinții tăi. Așa că, după genunchiul din față, l-am izbit în boașe, după care l-am izbit în buza de sus. S-au auzit două pocnituri, după care s-a prelins moale pe lângă zid. Eu rămăsesem în poziție de atac pentru a putea interveni în caz de nevoie. Și încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
degete care put ca dracu ți s-au și înfipt în ochi și o frunte mușcată de vărsat vine ca o cărămidă drept în dinții tăi. Așa că, după genunchiul din față, l-am izbit în boașe, după care l-am izbit în buza de sus. S-au auzit două pocnituri, după care s-a prelins moale pe lângă zid. Eu rămăsesem în poziție de atac pentru a putea interveni în caz de nevoie. Și încă un lucru legat de bătăi - de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă a frigiderului și mi-am dat cu un borcan de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul în lada de gunoi... După care am dat-o-n bară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și așteptarea mea. Nici un strop de frică. Ce putea să-mi ia? Eram pregătit, cât se poate de pregătit. Și a urmat palpabila umbră venită peste mine ca un lucru greu care cade încet în picioare și două mâini lungi izbind cu pumnii în inima mea. Nici un strop de sudoare, mi-am spus eu după ce primii volți ai șocului fuseseră smulși din trupul meu. O lovitură de călcâi în glezna lui dreaptă va pune lucrurile la punct. Apoi un cot în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
lucru cert: așa ceva nu putea fi suportat. Cu o răsucire sonoră a gâtului, mi-am vârât gura fumegândă în umflătura dezgolită a gâtlejului său. Eram liber. Dansam pe aer. Cu o singură răsucire șovăielnică, m-am întors și l-am izbit în plină față cu dosul pumnului. I-am tras șase, opt, zece lovituri cu ambele mâini în cap, în umeri, jos, jos, ca un cui de cort în pământ și, în timp ce-mi pregăteam piciorul pentru lovitura finală, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cap, în umeri, jos, jos, ca un cui de cort în pământ și, în timp ce-mi pregăteam piciorul pentru lovitura finală, i-am văzut fața prea târziu - prea târziu, pentru că gheata prinsese deja o asemenea viteză, și când am izbit fața aia (și n-am vrut s-o fac, n-am vrut) s-a auzit sunetul atât de elocvent al distrugerii totale, lovitura sau pocnitura pe care o face tăblia mesei la întâlnirea cu bolul de argint: Trosc! Știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
n-am vrut s-o fac, n-am vrut) s-a auzit sunetul atât de elocvent al distrugerii totale, lovitura sau pocnitura pe care o face tăblia mesei la întâlnirea cu bolul de argint: Trosc! Știi ce am făcut? Am izbit fața unei femei. — Hei, am spus eu, sau: Okay, sau: Ai pățit ceva? Așteaptă. Fii atent. S-a întors într-o parte. Din gură s-au revărsat bucăți de carne semi-digerată și bucăți de dinți. Ochii noștri s-au întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pe Forty-Second Street. Era un miros tare de polietilenă arsă, de fum de lumânare, un miros de sulf sau cordită. În timp ce luptam cu pantalonii, am fost aproape dat de pământ de un nou val de greață ucigătoare. Spasmele pornografiei te izbesc drept în stomac. Te izbesc drept în suflet. Vron stătea pe burtă, cu ochii și gura deschisă, dar seamănă așa de mult cu un cadavru, încât m-am încordat și i-am așteptat următoarea respirație. Briza ei ușoară a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
miros tare de polietilenă arsă, de fum de lumânare, un miros de sulf sau cordită. În timp ce luptam cu pantalonii, am fost aproape dat de pământ de un nou val de greață ucigătoare. Spasmele pornografiei te izbesc drept în stomac. Te izbesc drept în suflet. Vron stătea pe burtă, cu ochii și gura deschisă, dar seamănă așa de mult cu un cadavru, încât m-am încordat și i-am așteptat următoarea respirație. Briza ei ușoară a fost însoțită de un ticăit slab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sunt păcăliciul. Asta sunt! Tu ai fost. Tu ai fost. N-am văzut când am expediat prima lovitură - dar el a văzut. S-a ferit, ori s-a dat înapoi, sau s-a ținut la distanță și pumnul meu a izbit în raftul de deasupra capului său. M-am rotit încercând să lovesc cu dosul pumnului, am căzut peste scaunul jos și spătarul ascuțit mi s-a înfipt în coaste. Am continuat să mă arunc. Am țopăit prin cameră ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
într-o cușcă strâmtă. Dar n-am reușit să-l ating. O, Doamne, pur și simplu nu e aici, nu e aici. Ultima lovitură m-a făcut să mă împiedic de sofaua din piele de rinocer și m-am răsturnat, izbindu-mă cu toată fața de piciorul ei de oțel. Furunculul pe care îl aveam în cap s-a spart sau a explodat. Camera s-a înclinat, s-a afundat și a dispărut urlând în beznă. Când m-am trezit, Martin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
infirmieră grasă, care e exact ce mi-a recomandat medicul. Ți-ar plăcea și ție de Georgina. Îi sunt recunoscător. Am întâlnit-o în Blind Pig, sau în Butvher’s Arms? Eu eram cu fața în jos, pentru că tocmai fusesem izbit sănătos de pământ de un australian foarte în formă, extrem de sensibil și incredibil de treaz. M-a dus la ogeacul ei și cu propriile ei mâini mi-a pus fleicile pe ochi. Am curtat-o mai mult de o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

crai nou Pe zări argintii În vastul cavou... Iubito... ah, "Corbii" Poetului Tradem... Lacustră De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar din somn, și mi se pare Că n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se întinde, Pe-aceleași vremuri mă găsesc... Și simt cum de atâta ploaie Piloții grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

profeția bătrânei Livia. Chicotele lui Deggle s-au auzit mult timp după aceea. Mediterana era liniștită, întunecată și calmă. Nici o adiere. Un cer senin. Stele. Vultur-în-Zbor a ațipit o clipă. Când s-a trezit, a simțit o rafală de vânt izbindu-l în față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pe care și-l amintea. TREIZECI ȘI DOI Vultur-în-Zbor a fost primul care a văzut-o. Și ce formă ciudată avea, jumătate femeie, jumătate patruped, cum venea către ei prin vălătucii de ceață! Pe măsură ce ea se apropia, indianul a fost izbit de faptul că era una dintre cele mai palide frumuseți pe care le văzuse vreodată. Elfrida Gribb suferea - deși destul de rar - de insomie. Când o apuca și o ținea cu ochii uscați și trează până-n miez de noapte, se scula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze, pulsația vie a cărnii în carne prinse lent putere, crescu și se acumulă încet-încet. De-acum ea gemea î - Gem, spusese ea) și se izbeau puternic unul de celălalt, aproape, atât de aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
urăște scriitorul. Îi pândește viața. Ar vrea să-l distrugă fizic în fiecare clipă. El arde cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ia elan și se lovește cu capul de câte o coloană. Nu pățește nimic, deși ai impresia că-i crapă țeasta. Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

Îi scăzuse pînă se transformase În niște adieri de piele, șoldurile păreau ale unui băiețaș, iar carnea ei, tare și colțuroasă, scăpa pînă și privirii lui don Ricardo Aldaya, căruia Îi era suficient să intuiască o scăpărare de exuberanță ca să izbească furios, cum prea bine știau fetele angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea pretutindeni, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]