2,650 matches
-
de ce să cad când am pierdut doar față de mine? Patinoarul... Începe pe 25. De ce Începe? Alte chinuri sufletești vor veni să Înlocuiască pe cele de acum. Gheața, veșnica ei chemare, aerul rece al iernii pe care Îl inspir cu atâta lăcomie va trebui să le alung, să le distrug din mine. De ce? Gheață, patine, iertați-mă. V-am strâns În suflet, așa cum avarul Își adună ultimii bani. Acum Îmi sunteți singura comoară, un vis frumos care s-a sfârșit prea curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atrage mai mult. Darămite când Îți interzici tu! Nu trebuie să te mai duci la patinoar! Bine, dar lacrima mea va avea luciul atât de drag al gheții, aerul rece Îmi va aminti mereu de zilele când Îl inspiram cu lăcomia unui avar care Își strânge banii... Dacă mă voi duce câte puțin la patinoar și voi vedea cum se bucură dușmanii și cum mă aplaudă, când voi simți chemarea aceea tainică a gheții, oare ce voi face? Dacă nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se târăsc oamenii cu lăcomie spre ceruri Când le put a privată și gesturi, și mâini, și razele ochilor Orice pâlpâire de gând le duhnește ca o bubă plină cu viermi Cum să rezist eu singur și pur În această leprozerie nedeclarată Unde oricine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sunt, Într-adevăr, distrusă. Nu mai pot să scriu. În mine se rupe ceva, durerea e prea mare... 26 octombrie 1961 (joi) Scumpe amintiri ale patinajului! Ce obsesie dureroasă sunteți! Nu pot uita acele zile de iarnă, când respiram cu lăcomie aerul rece, luptându-mă cu urmele lăsate pe gheață, cu iarna, cu viața. Nu pot uita acele zile de antrenament cu Fredy, când simțeam În mine vibrând tinerețea, dorința de a Învinge, puterea de a Învinge. Iar apoi, spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fund de fluviu, dar mă satisface senzația de răcoare pe care mi-o provoacă În gură. Ea se lasă pradă admirației pentru pofta mea animalică de a mânca icre negre; se aude zgomotul fălcilor trosnind de efort să facă față lăcomiei mele trucate. Brusc, A. se avântă, ia o felie groasă pregătită de mine, mușcă atât cât cuprinde cu gura (ea are o gură fină, dar se forțează să o lărgească), se Îneacă, fuge În baie și se Întoarce cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Colțul Bărăției, afundându-mă În coclaurii din jurul Hanului lui Manuc; cum mă retrag din această zonă, devin normal, mă reintegrez ritmului cotidian. (azi) E În A. o putere În plus, o tensiune a trăirii, menținută mereu la indicatorul maxim, o lăcomie de a mușca din fruct, și asta se Înregistrează imediat; ea este notată imediat pentru această forță vitală ce transpare prin ochi, prin gesturi, prin cuvinte, prin orice fibră a ei Întinsă să se rupă, să plesnească În orice clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comunicate corpului viu printr-o ciudată telepatie. O prea deasă spionare a fotografiei comportă nervozitatea subiectului, până la apariția unei spaime existențiale, ce provoacă neliniște permanentă. Este cazul marilor vedete, dezbrăcate de orice secret, vizionate În toate cutele corpului lor de lăcomia mașinii fotografice, insidioasă și penetrantă. (azi) Italianul Umberto Eco vorbește despre deschiderea operei de artă dincolo de intențiile autorului ei: Abbiamo dunque visto che: 1. le opere aperte in quanto in movimento sono caratterizzate dall’invito a fare l’opera con
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de la țară... Se încurcă și tăcu. ― Desigur, continuă Titu, ca să-l scape din încurcătură. Tot omul trage la căsuța lui, la pământul lui... Ceva avere ai, pămînt? ― Ba pământ nu prea avem și tare ne-ar trebui! răspunse căprarul cu lăcomie. Pe aici se tot aude că poate s-or îndura boierii și... ― Auzi, domnule Herdelea? strigă Mișu bațjocoritor. Îți place? La boieri e nădejdea lor! Să se îndure boierii! Petre Petre se uită mirat, neînțelegînd de ce batjocorește Mișu. Și zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi fost mai bine... În sfîrșit! Chirilă Păun fierbea de durere. Când i-a povestit nevastă-sa pățania fetei, le-a bătut pe amândouă. Pe urmă i-a părut rău. Se găsea mai vinovat pe el însuși că, din lăcomia prea mare de câștig, a intrat în slujba grecului, deși le cunoștea năravurile. Simțea totuși nevoia să se răcorească într-un fel, mai ales după ce s-a întors în Amara. Mâine-poimâine va afla tot satul. Cum să iasă între oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
percepea acum părea viu într-un sens omenesc. Nu mai era un zvâcnet, era o respirație. Un fel însă neobișnuit de a respira, doar pe jumă tate, cineva trăgea aerul către sine, la intervale regulate, fără a-l expira, cu lăcomia unei vieți netrăite care tocmai se trezise și voia să-și recupereze, într-un fel abrupt, melancoliile. Se simțea și el atras de forța acelei respirații care părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tău. Deschide ochii și se uită, ca și cum noi, ăștilalți, am fi niște proiecții pe un cearșaf. Se aplecă și îi ridică pleoapa stângă, cercetând cu o mică lanternă. — Are mobilitate bună la lumină. Aș zice chiar că o privește cu lăcomie. Ceva îl dezamăgește însă, la lumina asta a noastră... Ce să-ți fac, moșule, se întoarse către bolnav, alta n-avem. Poate că acolo de unde te-ai întors, lumina era mai bună, puteai s-o mănânci cu lingura, ca pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o puse sub pernă, fără să-l întrebe ceva despre această neobișnuită dorință. Până atunci, în afară de cărți, pe care le rânduiau, odată citite, pe policioară, Coltuc nu avusese alte lucruri de care să aibă grijă, căci, în fața rătăcirilor ori a lăcomiilor de tot felul, oricum nu ar fi avut cum să apere ce era al lui. Venise vremea să se concentreze asupra cărții. Se aplecă și prinse cu limba colțul paginii, o întoarse într-un semicerc larg, ținând hârtia cu vârful
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o lavă curgând gros din toate părțile. Primul pe care îl izbiră fu Costică Ologu. Cârjele îi săriră în lături ; rămase încă o vreme în picioare, căci trupurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina. Și, ca să se știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ritualul au corespuns descrierii lui Nuharoo. Dar cât am trăit asta, nu am făcut decât să încerc să supraviețuiesc momentului. Nu eram pregătită să fiu dezamăgită. Îmi spun că n-am nici un motiv să plâng. Îmi spun că e o lăcomie din partea mea să simt că aș avea nevoie de mai mult decât mi se oferă. Și totuși, tristețea refuză să mă părăsească. Încerc să mi-l închipui pe Ping și dezgustătorii săi dinți pătați de opiu, însă mintea mea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
siguranță răsplătit când ajungem la Peking. Nu mă aștept să ni se ofere șansa de a îmbunătăți și mai mult situația, însă oportunitatea vine singură. Ca și cum ar fi condus de dorința de a ne face pe plac în continuare, din lăcomie, sau pur și simplu datorită firii sale superficiale, prințul Yee adaugă: — Nu vreau să mă flatez singur, Majestatea Voastră. Voi merita răsplata Domniilor Voastre deoarece călătoria va fi dură pentru mine. Nu numai că am fost numit la comanda Curții Interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
interesat să afle că tipa lui Philip nu și-a petrecut noaptea cu el, dar te-ai purtat foarte frumos cu noi În excursia asta, așa că o să uităm pur și simplu ce s-a Întâmplat. Nenorocitul. Se uita cu o lăcomie fățișă la ținuta mea și la ceea ce-mi imaginam că trebuia să fie o față plină de machiaj Întins și la expresia aceea evidentă de după o noapte de sex. În plus, continuă el, scoțând blitzul aparatului său foto și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
național: Unirea cu Transilvania. Punctele 2 și 3 vizează direct relațiile cu Puterile Centrale. România să nu intre în primul război balcanic. „Cred acest neam - scria Iorga - în stare să aibă avânturi de vulturi și nu târâri de viclenie și lăcomie de șacali...”. România nu trebuie să fie văzută niciodată „în calea principiului național care înaintează - fie și la cei mai răi dușmani”. Desăvârșirea unității naționale explică poziția lui N. Iorga ca om politic și istoric și față de războaiele balcanice, și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Barings, Enron, WorldCom, Merrill Lynch, Parmalat, Andersen ș.a. Principalele motive comune ale acestor eșecuri răsunătoare s-au referit la: incompetență, repartizarea defectuoasă a rolurilor și responsabilităților, nerespectarea procedurilor, ignorarea managementului riscurilor, neglijarea recomandărilor auditorilor interni, ineficacitatea auditului extern și chiar lăcomia managerilor ș.a. Efectele s-au răsfrânt atât asupra angajaților, cât și asupra acționarilor, dar mai ales asupra brandului respectivelor companii, din cauza pierderii încrederii publicului și mass-mediei în funcționarea și abordările managementului respectiv. În plin scandal Watergate, Congresul american a fost
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât "să fugă unde o vedea cu ochii și să se încuie undeva, departe de omul acela". Însă Julien, în culmea excitației după săptămâni întregi de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încercat și să mă împingă pe pat, însă am reușit să-mi țin echilibrul. Doamne, cât e de plăcut să fii în brațele unui băiat!" În seara aceea, se destăinuie Bab, "atinsese culmea plăcerii cu toată nevinovăția". Înainte, "așteptând cu lăcomie manevrele lui Luc". În timpul, în înfierbântarea erotică a luptei. Și după, în vreme ce așternea pe hârtie "emoții calde de tot încă". Pentru a se despăgubi de victoria reală, tânăra inventează o înfrângere fictivă. Își imaginează că Luc reușește în cele din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1846: "În materie de politică, zece grade sub zero, iartă-mă, prinții domnitori au mers în fața Sultanului pentru a-i oferi prăjituri bine însiropate... Totul merge ca și în rest, comun, adică într-un fel foarte comun. În concluzie: Prostie, Lăcomie, Infamie, Plictis, Neplăceri." Alecsandri lasă, pentru acești primi ani de după 1840, imagini tari ale greutăților sociale, ale tensiunilor dintre un tineret adept al curentelor liberale romantice și conservatorii atașați de ordinea socială, ca de un ritm și de un stil
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Manifestările de slăbiciune sau apatie și urmările fenomenelor negative ale dezvoltării au făcut ca o parte din populație să piardă orice motivație pentru a munci, să perceapă proprietatea socială ca pe ceva străin. S-au manifestat tendințe de acaparare și lăcomie. Comportarea incorectă a consumatorului le-a accentuat. Justiția socială a fost încălcată", recunoaște sovieticul Aganbeguian. Corespondenții Scînteii descoperă, dimpotrivă, echipe muncitorești de elită care prezintă o capacitate de anticipare. Față de criza socială, comunismul românesc răspunde prin soluția stahanovismului. Corespondenții oferă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mijloc în perioada Reagan, marcată de teama de șomaj, de teama de a pierde locuința, de a pierde controlul asupra bunurilor și asupra propriei vieți. Filmul prezintă un tablou al angoaselor cauzate de sentimentul crescînd de neputință în fața puterii și lăcomiei corporațiilor, a unei economii incontrolabile și a schimbărilor culturale rapide. Exprimă în plus teama față de dezintegrarea familiei, teamă exploatată de Reagan și curentul instaurat de Noua dreaptă, dar și teama față de televiziune și de perspectiva de a nu mai avea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]