4,444 matches
-
te vor Învăța În mod deschis cel mai mare și cel mai Însemnat dintre secrete? Te asigur că cine va voi să explice, În conformitate cu sensul obișnuit și literal al cuvintelor, ceea ce scriu Filosofii Hermetici se va rătăci În meandrele unui labirint din care nu va putea să scape și nu va avea firul Ariadnei care să-l conducă spre ieșire. (Arthepios) Am ajuns Într-o sală aflată sub nivelul solului, luminată cu zgârcenie, cu pereții În rocaille, ca și fântânile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și importante peștera, ungherul ascuns, nișa, subteranul, și până și labirintul care-i făcut după chipul bunelor și sfintelor noastre măruntaie, iar când cineva vrea să inventeze ceva important, Îl face să vină de-acolo, pentru că de-acolo ai venit și tu În ziua În care te-ai născut, iar fertilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
i se spusese că e internată în Sanatoriul de la Măgura. Degeaba ar încerca să-i vorbească, nu mai era lucidă de vreo doi ani. Se juca în curte - rupea crenguțe și le bătea cu o cărămidă în pământ. Construia un labirint pe săptămână. Pentru moment, Cosmin trebuia să concentreze doar asupra lui Leo. L XXXIV Întors în București, m-am închis în casă și am luat hotărârea să înnebunesc. Nu mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel de labirint în spirală - o încercare disperată de a construi un sens, de a găsi o portiță de ieșire din haos. Mai greu era când aveam drumuri în oraș. Trebuia s-o iau cu mine - nu aveam încredere s-o las singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim! Ehieh! Eloah! El Elyon! El Olam! El Ganna! O-o-o-o...! Mâine...! Mâine...! Mâine se împlinește...! Mâine noapte...! Da...! Da...! Oh, da...! Am să mă-ntorc...! Și Cei Străvechi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
flăcări. O obligăm să se ducă spre sas și-apoi.... hop! În spațiu! ― Hm! ( Se vedea cât de colo că Lambert nu împărtășea entuziasmul căpitanului.) Uite-așa! n-ai decât să mergi în patru labe prin canale, o căutați prin labirintul ăsta până vă treziți cu ea în față și atunci vă rugați să-i fie frică de foc. Zâmbetul lui Dallas se șterse, ― Ar trebui să meargă, fiindcă-i e frică de foc. Asta-i șansa noastră. Astfel că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce oază de piatră cu numele vreunui sfînt. De data aceasta, după o săptămînă de Italia, un miros străin de acel loc mă atrăgea însă irezistibil către un colț al acestui labirint de piatră. Mă uitam la case, priveam în lungul străzilor, dar pașii mă duceau fără să vreau spre originea acelui miros. La un moment dat a devenit pregnant și mi-am dat seama că ne apropiaserăm. Am început să adulmec
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întindea la picioarele noastre. O luam, tot ca de obicei, cînd la stînga, cînd la dreapta, mînați de o curiozitate nesistematică. La un moment dat mi-am dat seama însă că există un fir al Ariadnei în această preumblare prin labirint. Eram atras irezistibil spre undeva, nici eu nu știam unde și de ce. Pînă cînd am ajuns acolo : un brad uriaș, înfipt în cei cîțiva metri pătrați ai unei grădinițe suspendate. Nu un pin, nu un chiparos, ci un brad „adevărat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
printre prietenii care îmi mai trăiesc. Nu-mi mai pot suporta viața, iar faptul că azi sau mâine voi intra în moartea fără sfârșit mă face să încerc să gândesc. De asta, pentru că trebuie să gândesc, așa cum cel aruncat în labirint trebuie să caute o ieșire printre pereții mânjiți cu baligă, chiar și prin gaura șobolanului, numai din acest motiv mai scriu rândurile astea. Nu propriu-zis ca să (îmi) demonstrez că există Dumnezeu. Din păcate nu am fost niciodată, cu toate eforturile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
figura centrală a jocului, de fapt un adevărat mit, care avea să crească exorbitant în următorii ani. În doi ani de zile, până la întîlnirea noastră din restaurant, Ruletistul își dusese de opt ori revolverul la tâmplă prin diferite hrube din labirintul murdar de sub fundațiile orașului nostru. De fiecare dată, mi s-a povestit (iar mai târziu am putut să mă conving și singur), pe fața sa chinuită, aproape fără frunte, se întipărea o expresie de spaimă copleșitoare, o frică animalică, la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de canalizare. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut coborând ușurel într-un canal. Era să cădem din pom de-atîta încordare. Căci Mendebilul se plimba de colo până colo prin labirintul murdar, făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că își pusese o mască înfiorătoare, pictată cu acuarele, mai primitivă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin care se rotesc ochii ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci - cine a scris? Nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vindeau peste tot acadele răsucite, citronadă în sticluțe mate, frumos rotunjite. Erau cutii mari, având sub țiplă forme bizare din zahăr colorat, erau Moș-Crăciurri de turtă dulce și alții adevărați, adunând din loc în loc copiii și spunîndu-le basme. Trecând prin labirint nu te puteai rătăci, pentru că pe fiecare panou găseai o săgeată care-ți indica drumul. O hardughie lungă și vopsită țipător adăpostea balena Goliat, pe care am văzut-o și noi, înghesuindu-ne în mulțime: un cilindru nesfârșit, vânăt, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot corpul. Mai târziu, când am suit prima oară cu liftul, mi-am adus aminte de senzația aceea apăsătoare. Ne-am repezit țipând la fereastră. Jos, la zeci de metri sub picioarele noastre, vedeam Bucureștiul întins și întortocheat ca un labirint înecat în vârtejuri de praf. Cețuri sidefii și gălbui și roz-pale acopereau clădirile cele mai înalte: Palatul Telefoanelor, cu tot soiul de fiare cenușii instalate în vârf, Foișorul de foc, cu ferestre prismatice, magazinul Victoria, blocurile vechi de pe Magheru, blocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
individuale care o propagă și susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului și atmosfera sa globală asigură continuitatea mundaneității glisată pe fluxul neoprit al timpului. Omul evocat anterior ca parte, ca fascicol al erupției umanității ce-și aleargă destinul prin labirintul imanentului, poartă, prin urmare, stigmatul totalității de care aparține. Această reflexie-pecete așezată profund în viața sa individuală către ce modalități și imperative existențiale îi îndrumă ființa? Ce dorește, în esență, cotidianul de la cel a cărui soartă a izbucnit în mijlocul său
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau canalul de strada (cunoscută sub numele de „Calea comercială“), care ducea spre Victoria Park. Un câine lătra. George închise ochii și respiră încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
publicului. În mintea lui, își închipuise întotdeauna că trebuie să existe o despicătură adâncă într-o rocă sau o grotă din care țâșnea un izvor de apă clocotită, aburindă; nicicând nu și-ar fi imaginat că e vorba de un labirint de țevi scânteietoare. „Dar, își spuse el, jos, la fund, trebuie să existe un izvor, trebuie să existe stânci, apa trebuie să curgă sau să țâșnească în sus. Am să cobor puțin și am să le văd.“ Trecând de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de aeriene, aproape nesubstanțiale, cu treptele lor înguste și șirurile de bare subțiri, verticale, aproape greu de observat cu ochiul liber, care susțineau balustradele înclinate. Păreau mai curând niște trapeze suspendate decât trepte. Aveau o culoare cenușiu-argintie, ce contrasta cu labirintul de țevi aurii printre care coborau, și erau umede și alunecoase. Părul și fața lui Tom erau muiate, hainele umede, pantofii acoperiți cu picături de apă. Simțea temperatura ridicată care, pe măsură ce cobora, devenea tot mai firbinte. Duduielile sacadate se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare destul de simplu și este obiectivat printr-o reducție la esențial. Ne aflăm în fața unor instantanee ale intimității, cu toate anatemele ei, surprinse de un fotograf la fel de iscusit precum fusese în secolul XX Marguerite Yourcenar, cea din ampla trilogie dedicată Labirintului lumii. Așa, de pildă, în textul de deschidere, un copil își însoțește mama în vizitele întreprinse de aceasta din urmă la prietenele ei aparținând vremurilor deloc îndepărtate când era încă domnișoară; aici admiră bibelouri și goblenuri în timp ce se pregătește să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cunoștea din vedere, îi însoțea. Lucian nu și-ar fi închipuit niciodată că îndărătul ecranului care stătea întins, alb, înaintea spectatorilor, și îndărătul scenei, și îndărătul fundalului aveai de străbătut un drum atât de lung și de întortocheat. Un adevărat labirint. La un moment dat coborâră într-un holișor luminat și deschiseră o ușă. Doamna de la teatru spuse: Aici copiii se pregătesc pentru spectacol. Deasupra aveți scena. Chiar așa? Scena deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era lume multă înăuntru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
le amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinație. Am vrut doar s-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putem ajunge de la feetnes „mersul la tras fiare” la „succes de unde nu te aștepți” sau o trecere de la „corp sănătos” către o „veste bună, îmbogățire rapidă, neașteptată.” Sportul rămâne expresia secretă a unei dorințe refulate. Sportul rămâne o plimbare în labirintul societății. Desenat, cel puțin teoretic-arbitrar - labirintul este orice scoică - labirintul semnifică un element interzis, care trimite deopotrivă la un domeniu material, vizibil, competiția și la unul spiritual, invizibil, soarta. Pentru a ne cunoaște pe noi înșine, pentru a înțelege pe
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
tras fiare” la „succes de unde nu te aștepți” sau o trecere de la „corp sănătos” către o „veste bună, îmbogățire rapidă, neașteptată.” Sportul rămâne expresia secretă a unei dorințe refulate. Sportul rămâne o plimbare în labirintul societății. Desenat, cel puțin teoretic-arbitrar - labirintul este orice scoică - labirintul semnifică un element interzis, care trimite deopotrivă la un domeniu material, vizibil, competiția și la unul spiritual, invizibil, soarta. Pentru a ne cunoaște pe noi înșine, pentru a înțelege pe Celălalt sub formă individuală sau sub
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de unde nu te aștepți” sau o trecere de la „corp sănătos” către o „veste bună, îmbogățire rapidă, neașteptată.” Sportul rămâne expresia secretă a unei dorințe refulate. Sportul rămâne o plimbare în labirintul societății. Desenat, cel puțin teoretic-arbitrar - labirintul este orice scoică - labirintul semnifică un element interzis, care trimite deopotrivă la un domeniu material, vizibil, competiția și la unul spiritual, invizibil, soarta. Pentru a ne cunoaște pe noi înșine, pentru a înțelege pe Celălalt sub formă individuală sau sub formă colectivă, sportivul se
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]