5,821 matches
-
avea dreptul la circumstanțe numai criminalii, nu și victimele? Iată, victima era un om hăituit. Un om care a acționat din dragoste de adevăr. Puneți-vă în situația lui. Să fii urmărit, să trăiești acest coșmar care e relatat pe larg în dosar și asupra căruia nu mai vreau să insist, să te simți tot timpul încolțit, în primejdie, să auzi câini lătrând la telefon, să nu vezi în jurul tău decât indivizi care te urmăresc și câini care așteaptă să te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceva lipicios. Mihaela se topi de râs. ― Un mic suvenir! ― M-da, râdeam și eu de mica pățanie, asta-i plata. Cinteza noastră n-a vrut să ne rămână datoare... După asta, gingașa musafiră a țâșnit brusc pe fereastră, în largul cerului și dusă a fost. Dar de vizita ei, o mică minune, ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Într-altă seară, cam pe la jumătatea lunii iunie, pe când ne aflam în salonul lui Coleșiu (afară ploua) Mihaela veni cu o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mâini, și mișcările ei erau așa de drăgălașe că mă prăpădeam de râs. Până la urmă ea se supăra și fugea pe plajă cu trupul muiat și sclipitor. Odată i-am tras fără să vreau o spaimă: m-am avântat în larg, ca să ajung la malul celălalt. Trecusem Bosforul înot, nu era prea lat în locul acela, dar Mihaela, nezărindu-mă în preajma ei, crezu că m-am înecat și începu să țipe. Lumea se alarmă, câțiva barcagii plecară în pripă să-mi dea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-am mai bătut capul să găsesc ceva pe plac, dar n-a fost chip. Mă gândeam, de pildă, să duc mireasa undeva, pe vârful Bucegilor, și acolo, într-o bisericuță de lemn improvizată ad-hoc, să ne cununăm... Sau în largul mării, pe o navă anume închiriată... Sau deasupra norilor, într-un avion de pasageri. Visuri născute moarte. Lucrurile se petrecură simplu de tot, pe pământ. Căsătoria civilă am făcut-o într-o sâmbătă, iar a doua zi, nunta. Am avut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Galeria posibilă“, era o forfotă amețitoare, cu zeci de persoane, care mai de care mai strălucitor bizară, metafizică și politico-masonică? Și uite că tocmai în acest peisaj de nesaț intelectual, după ce am trăit să-l vedem pe Theodor Baconsky încercând largul mării electorale, Alina Mungiu a lansat Alianța pentru o Românie curată. Când i-am ascultat vorbirea, pe 12 noiembrie, la GDS (unde m-am dus cu veche, deși adeseori contrariată, admirație pentru inteligența-i tăioasă și energia debordantă), mi-am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăiești din plin și ceea ce nu poți obține. Dacă nu, unica șansă e să fii idiot. Ca să-mi dovedesc "vitejia", m-am aventurat în larg. Și era să mă coste ușurința cu care uit că nu mai sunt tânăr. Abia am revenit la țărm. La un moment dat, am intrat în panică. Mi se părea că, în ciuda eforturilor mele, marea mă "sugea", mă trăgea înapoi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-mi iau în serios naivitățile. Sub carapacea mea de ardelean sobru, se ascunde un vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii. Rău alcătuit, probabil, pentru viața reală, mi-am creat și una mincinoasă, în care mă simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni. Decadența trupului îmi inspiră un sentiment de grandoare doar în tablourile lui Rembrandt cu bătrâni. Pe plajă, când zăresc vreun bătrân cu trupul deformat de vârstă, strecurîndu-se printre trupurile tinere, aproape impertinente, mă încearcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lunei e una de împrumut? La mare, omul nu mai are nimic metafizic", devine întrutotul "fizic". Metamorfoza aceasta se bazează pe o minciună. Căci, aici, observi cerul doar când se strică vremea. În rest, în loc să ridici privirea, te uiți în larg. Ți se pare că, sus, nu e decât un cer gol, banalizat, fără nici o taină. Nici vorbă să fi existat vreo cruciadă a grecilor pentru a aduce acasă, de la Troia, o frumoasă adulterină. Homer minte, zic specialiștii, cu un zâmbet
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vadă pe nimeni. Era grav bolnav. La fel ca Laurențiu Fulga pe care l-am zărit ultima oară plimbîndu-se, singur, pe aleea stropită de primele frunze galbene. Au dispărut și alții. Deșliu s-a înecat în mare. A plecat în larg și nu s-a mai întors. A fost găsit după câteva zile. Încă un cuvânt, domnilor specialiști, după care nu vă voi mai deranja. Cred că înțeleg de ce grecii le puneau piedică filosofilor când neglijau să se uite pe unde
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
respira o dată aerul de la Delfi n-am putut să renunț! De multă vreme îmi doresc asta. În plus, poate că merită să verific ce înseamnă "marea" pentru mine nu numai vara, pe plajă, ci și în prag de iarnă, în larg. Desigur, sunt conștient că risc să ruinez tot ce reprezintă mitologia mării pentru mine. După această experiență, voi privi, poate, marea cu alți ochi. De altfel, aseară, la un moment dat, chiar mă hotărâsem. Nu, nu voi pleca. Și, probabil
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că ea poate fi o soluție pentru a evita disperarea sau lehamitea, dar arta după care poate fi însușită mi-a rămas, din păcate, străină. Așa ceva nu se învață, probabil. Ține de "codul genetic". N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste, în rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se explică de ce nu mai mergem la Salonic. Furtuna e prea mare pentru vasul nostru, Comandantul a fost nevoit să ia "pentru securitatea noastră" decizia de a rămâne "la ancoră", în port. Aceasta îmi dă mai mult decât tangajul din largul mării, senzația de nesiguranță. Dacă vasul nu rezistă la furtuna care agită acum marea, înseamnă că e vulnerabil. Până acum, îmi închipuiam că nimic rău nu se poate întîmpla, că "Lumea Renașterii" poate face față oricărei situații. Acum, iluzia aceasta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
iluzia aceasta a dispărut. Cred că între Izmir și Pireu, mă voi teme mai mult decât în zilele și nopțile precedente. De abia aștept să mă văd acasă. Și nu voi mai urca, probabil, pe altă corabie. Aventura mea în largul mării ― acum pot să-i spun, fără să exagerez, "aventură" ― se termină cu un eșec. Încerc să-mi aduc aminte ce fel de zeu era Nereus. Tot ce reușesc să găsesc prin memorie e ca era un zeu marin, din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că vaporul a început să se legene cam tare. E ora 16,25. Am plecat de aproape două ore și jumătate, încă se vede țărmul turcesc. Poate că vasul navighează prudent. La un moment dat, va trebui, totuși, să înfrunte largul Mării Egee pentru a ne apropia de Grecia. Cerul e senin. Vântul suflă, însă, extrem de puternic, iar marea pare, încă, neîmblînzită. Practic, mai avem, după calculele mele, patrusprezece ore de mers până la Pireu. Vom sosi acolo mâine dimineață, cu voia lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai civilizată a inculturii. Sau: America demonstrează că se poate regresa interior în plin progres științific și tehnologic. Contactul cu câteva mari orașe americane mi-a arătat destul de limpede că unul ca mine are slabe șanse să se simtă în largul lui peste Ocean. Sunt prea de-modat pentru "Lumea Nouă" și prea conservator. Intimidat, mereu, de cei care "se descurcă" sau "reușesc" în orice condiții, am ajuns să cochetez cu ideea că eșecurile ne pot defini tot atât de bine ca reușitele, ceea ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele câteva doamne care ne îmbie să ne servim. Ce caut eu aici? mă gândesc. Toți sunt politicoși, atenți, dar nu prea știu ce să spun. Și nu reușesc deloc să mă simt în largul meu. La întoarcere, ne urcăm în mașina care ne-a adus. E a unui tânăr medic plecat din România care se chinuie de patru ani să treacă examenele necesare pentru a obține dreptul să profeseze. Ajunși la locul unde am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
terminase. Nu mă mai aștepta decât bătrânețea. Într-o zi însă, pe când mă aflam pe un transatlantic, pe puntea superioară, firește, călătorind cu o prietenă ce nu știa că-mi sărbătoresc astfel vindecarea, am zărit deodată un punct negru în largul oceanului de culoarea fierului. Mi-am întors repede privirea și inima a început să-mi bată cu putere. Când, cu mare greutate, am izbutit să mă uit iar într-acolo, punctul acela negru dispăruse. Tocmai voiam să strig, să chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
frumoasă 214 prin diferență și era mândru că e soțul surorei celei regale. Către Mika-Le se simțea superior, nu-1 paraliza admirația și era totuși o soră, o parcelă care nu-1 înmărmurea din marmura superbă a acelei soții. Simțindu-se în largul lui către Mika-Le, i se părea poate că nu e strâmtorat nici cu Elena. Fu cel dinții care îi spuse Norica, și se deprinse să o vadă în birou, de unde Mika-Le nu lipsea de teamă să nu vie vreo listă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bine dispusă, ca în acea dimineață de început de martie. Era în anul 2o1o. Al patrulea, de când era angajată a firmei de mare succes, din miezul de foc continuu, al municipiului. Programatoarea Carmen Huhurez devenise repede cunoscută,în rândul membrilor largului colectiv al firmei, ca și în întreg municipiul. Municipiul o cunoscuse, mai bine, după concursul de anul trecut, al programatorilor din zona Moldovei, la care se clasase pe primul loc. De atunci i se dusese vestea și povestea. Vestea, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe trotuar, iar Carlos scoase din mașină corabia cu pînze, al cărei catarg ieșea afară din pachet. Mai soseau și alți copii, care se cunoșteau cît de cît, ori nu se cunoșteau de loc, mai mult sau mai puțin În largul lor, guvernante Îmbrăcate cu uniforma de sărbătoare potrivită pentru a-i Însoți pe copii la o onomastică, acolo toată lumea se lua la Întrecere În frumusețe, În calitatea veșmintelor, În sfîrșit În tot ce putea fi motivul unei Întreceri În fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum trebuia să se pună cu burta pe carte și să Învețe bine englezește, fiindcă pleca să facă tot agronomia la o universitate din Statele Unite. Îl trimeteau mai devreme, de altfel, ca să se poată aclimatiza și să se simtă În largul lui. Bietul de el se ruga să-l mai lase cîteva săptămîni la Lima ca să se bucure de vacanța de vară la Herradura sau la Ancón, dar Juan Lucas l-a convins că era mai bine să ajungă cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totuși ceva, respectul... Bine, darling, n-avea nici o grijă, o să-i cer lui daddy să-l cheme pe Santiaguito să-și petreacă primul Crăciun cu noi. Bobby se uita la ea și ba se simțea rușinat, ba se simțea În largul lui. Și ea i-a povestit o mulțime de lucruri despre tatăl lui, Îl mai iubea și acum, nu, nu era ca Juan Lucas, trebuie să ți-l amintești, sigur, erai foarte mic, dar ochii lui, privirea lui zîmbitoare, ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povestească Întîmplări În care apărea numai Julius. Celso le-a mai turnat ceai și reuniunea s-a Însuflețit din nou. Au acceptat cu toții Încă o ceașcă, În afară de Țanțoșa, care se cam săturase de atîtea povești și nu se simțea În largul ei, fiindcă nu găsea ocazia să se amestece și ea În vorbă. „Trecutul e Întotdeauna mai frumos“, a spus ea pe neașteptate, dar fără prea mult succes, fiindcă ceilalți, În loc s-o admire pentru cultura ei, au Încuviințat repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suita lui personală de sclavi. Cei doi străpungeau bezna cu privirea. - Material de construcție pentru templu, spuse Meewan, proiectantul. Czinczar dădu din cap. Se ridică în picioare fără vreun alt comentariu, deoarece cele ce aveau de spus trebuiau discutate pe larg, pe o perioadă de ani întregi. La casă, câteva minute mai târziu, conducătorul și scutierii ridicaseră draperiile grele care acopereau pereții coridorului ce ducea la laboratorul principal. Precum gardul din afară, pereții erau calzi, ca și când ar fi fost încălziți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și ale pescărușilor, căci numai goală putea fi cu adevărat înțeleasă și descrisă. Și mereu rămânea o vreme doar în chiloți, albă ca laptele și linsă de briza din larg, și-atunci pubisul ei întindea mătasea albastră ce se cuta de desubt, între labiile îngemănate. Ar fi fost idealul de frumusețe a, practic, întregii umanități. Ar fi fost vândută și cumpărată, lângă șofran, scorțișoară și oricalc, în porturi îndepărtate. Cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]