4,107 matches
-
vrea să-l fac pe împăratul Hsien Feng să-și aducă aminte de numele meu. Aș vrea ca Majestatea Sa să-și amintească atât plăcerea, cât și pe cea care i-a oferit-o. Privesc la fundurile ivorii care se leagănă în fața mea și încerc să mi le închipui pe fete nu singure în pat, ci cu bărbați. Obrajii încep să-mi ardă. Nu de rușine, ci pentru că știu că urmează să încerc eu însămi. — Suntem în afaceri de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru a stăpâni... dansul? o întreb, doritoare să ies de aici cât mai repede cu putință. — Trei luni. Patroana trage un scaun și se așază. Eu nu am decât zece zile! — În fiecare zi, te ghemuiești deasupra ouălor și îți legeni fundul. Patroana își aprinde pipa și trage din ea. După trei luni, buzele tale de jos vor deveni un pic mai groase și mai pline decât cele ale unei femei obișnuite. Când un bărbat se va afla între acele buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
senzație ciudată. Mă lupt cu genunchii și gleznele pentru a rămâne în poziția care trebuie. — Continuă. Patroana se întinde și echilibrează tava cu ouă de sub mine. E nevoie de timp pentru a ajunge la perfecțiune. — Eu nu am timp. Îmi legăn fundul și încep să gâfâi: Zece zile e tot ce am la dispoziție. — Trebuie să fii nebună să crezi că poți stăpâni trucul în zece zile. Nu m-aș afla aici dacă n-aș fi nebună. Numai o nebună s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am spart. Patroana ia un prosop pentru a împiedica gălbenușurile să se scurgă. Înlocuiește rapid ouăle sparte cu altele noi. Așezându-mă înapoi în poziția indicată, mă balansez pe ambele mâini. Îmi simt corpul ca pe un obiect străin. Mă legăn, îndurând durerea musculară care începe să se facă simțită. — Zece zile e în mod sigur o tortură. Patroana îmi admiră acum puterea. Ai nevoie de pauze. Nu vrei să zdrobești ouăle din nou. — Nu, nu vreau, însă nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea în propria-mi frumusețe. Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că dacă împăratul ar mai privi-o o singură dată, i-aș pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el. Mă zbat și încerc să scap. Nu mă vrei, Orhideea? Ia gandește-te. Îți ofer sămânța mea. Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
parc e o specie rară de lichen care crește în copacii uscați. Nu vreau să discut despre copaci uscați, și îl întreb ce mai face și cum sunt audiențele. Are puține de spus, așa că ne plimbăm în tăcere un timp. Leagănă copilul până adoarme. E cel mai dulce moment din viața mea. Împăratul Hsien Feng nu rămâne peste noapte, și nici eu nu îndrăznesc să-l implor să o facă. Îmi spun în sinea mea că ar trebui să fiu bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unchiul său este complet cucerit. Știu că ar vrea să mai stea, însă un mesager intră cu un document pentru semnat și prințul este nevoit să-l lase pe Tung Chih jos. Eu continui să îmi beau ceaiul și să legăn pătuțul copilului. După ce mesagerul pleacă, prințul Kung dă semne de oboseală. Îl întreb dacă noul tratat este lucrul care îl apasă. El dă din cap și zâmbește: Nu mă simt de douăzeci și trei de ani, asta-i sigur. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
locație, nu departe de Orașul Interzis. Tratatul permite vaselor comerciale străine să navigheze de-a lungul coastelor chineze, iar misionarilor le este acordată protecție guvernamentală. Tung Chih începe să plângă în timp ce îl țin în brațe. Probabil că trebuie schimbat. Îl legăn ușor și se liniștește. De asemenea, trebuie să fim de acord să angajăm inspectori străini pentru a conduce vămile noastre și, cel mai rău dintre toate - prințul Kung face o pauză, după care continuă - nu ni se dă nici o posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În tăcere, ne îndreptăm privirile spre fereastră. Tung Chih începe din nou să plângă. Vocea lui nu e nici zgomotoasă, nici puternică, ci seamănă mai degrabă cu cea a unui pisoiaș. O slujnică vine să îl schimbe, după care îl legăn până adoarme. Mă gândesc la sănătatea lui Hsien Feng și la probabilitatea ca fiul meu să crească fără tată. — La asta se reduce o civilizație de cinci mii de ani, oftează prințul Kung în timp ce se ridică de pe scaun. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sfâșie un iepure în bucăți. Când doamna Yun trece pe lângă mine, simt mirosul unei plante neobișnuite. E îmbrăcată într-o rochie de mătase galben pal, brodată cu crizanteme albe. Cerceii ei sunt ca două globuri cât nucile, care i se leagănă până la umeri. Când se așază și zâmbește, i se văd gropițele din obraji: — Bebelușul doarme toată noaptea? întreabă ea. Nu încă? Nuharoo mă privește neliniștită. — Aș fi recunoscătoare pentru niște cuvinte de noroc, îi spune ea doamnei Yun. — Ați observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să-mi fie adus fiul. Mi-l pun în poală și îl țin strâns în brațe. Pentru el, asta nu e decât o altă plimbare. În timp ce palanchinul se leagănă, adoarme liniștit. Îmi trec degetele prin părul lui moale și negru și îi aranjez coada. Îmi doresc să-l pot învăța pe Tung Chih să fie puternic. Vreau să știe că pacea nu trebuie luată niciodată ca pe ceva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sută douăzeci și patru de cărăuși. La ceremonia de plecare, eu și Nuharoo am purtat rochii de doliu sofisticate, cu ornamente din piatră. Cele de pe cap și umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien, „în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bune. Ne pregătește pentru liniște“. În zori, suntem la mormântul lui Hsien Feng. Aștept trei ore până sosește momentul ca sicriul să fie pus la locul său. La micul dejun mi s-a servit un terci. Apoi trei călugări își leagănă cădelnițele cu tămâie și merg în cercuri în jurul meu. Fumul gros mă îneacă. Se aud tobe și muzică și vântul distorsionează sunetul. Peisajul este golaș și vast. Cărăușii duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav. Tresării. - N-ar fi mai bine să rămînem aici? - Atunci mă duc să pun de cafea. Coana Sofica va scoate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niciodată; nici pomeneală de săpun. Prăseau în aceste clăi urdii de vietăți alburii pe care, cînd da soarele în nămiezi, mame așezate turcește la umbra unui corcoduș, cu basmalele căzute în jurul gîtului, le scurmau cu degete zbîrcite ca niște uscături. Legănați astfel în vise tandre, copiii adormeau. Aveam senzația că aici timpul se măsoară în milenii. Șchiopătînd pe o cărare de lîngă bordei, din pădure ieși un om cu sarcina de vreascuri în spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ba chiar Îl târâră de-acolo câțiva pași. A suduit ce-a suduit și, când a văzut că nimeni de pe drum nu se uită la el cu ochi buni, a plecat În ale lui cu pas Întins, cu capu-nainte și legănându-și mâinile a hotărâre de nestrămutat. Unii se temură că nebunul se duce să ia toporul ori ciomagul, Însă se liniștiră și-l trimiseră În mă-sa de prostălău. Gogoașă vorbea Întruna, zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pe ulița mare plutea mai mult decât mergea fata lui Diogenis Dagdelinis: Marianti. Trebuia să fii de pe altă lume să nu vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile. Și uitându-te la ea nu-ți venea În cap nici un gând necurat; te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce se pierduse În spatele șirului de duzi de pe marginea drumului nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare față de noi, s-a cam speriat și l-a Îndemnat pe Mișu cel peltic să pună totul Înapoi În tolba lui tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
difuzor se auzea un marș, stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
diavol la locul lui: blana și barba păreau pieptănate și căpătaseră luciri albastre; coarnele erau lustruite inel cu inel și unse cu ulei de nucă, coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, nu mai atârna În țărână, ci se legăna de colo-colo, Împungând aerul după cum se străduia Iedul să țină drumul drept; ochii - nu se știa cum arătau ochii, căci nu Îndrăznea nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine să păstrăm vechile obiceiuri. Mai vino și tu pe la biserică...” Popa o luă din loc și ochii lui Enin se ațintiră pe coada de gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]