KorAP: Find »[drukola/base=legionar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...240 >

5,988 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

singură modificare, survenită în martie 1947, prin care era scoasă din structurile armatei și trecută în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Mișcarea Legionară și sectele religioase nu au ieșit în evidență prin nici o acțiune importantă de-a lungul anului 1943. Dacă legionarii aveau moralul „în continuă scădere” sectele religioase au acționat „în mod sporadic și bine camuflat”. Agenții jandarmi au stabilit că starea de spirit a populației este structurată în funcție de zona locuită - rurală sau urbană. Populația rurală, în ciuda unor nemulțumiri obiective, nu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
țara sunt capturați 91 de parașutiști sovietici, care aveau misiuni de spionaj, sabotaj și terorism. Mișcarea legionară nu s-a mai manifestat aproape deloc în mediul rural de-a lungul anului 1944 dar, în iulie, au fost obținute date despre legionarii refugiați în Serbia, că au fost concentrați în unități de instrucție din regiunile Viena și Tirol. O problemă deosebită a reprezentat-o retragerea armatei germane prin spațiul românesc, timp în care s-au constatat abuzuri, ca jafuri, furturi, violuri și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Pedeștri (25 octombrie 1939). Venirea generalului Antonescu la conducerea statului (4 septembrie 1940) îi aduce colonelului Tobescu numirea la conducerea Serviciului Jandarmeriei din I.G.J. (19 septembrie 1940), de unde demisionează și trece în rezervă (31 decembrie 1940), din cauza amenințărilor primite de la legionari, împotriva cărora acționase sub domnia regelui Carol al II-lea. Se retrage în Banat, trece Dunărea în Iugoslavia, însă revine în funcția din care demisionase imediat după rebeliunea legionară (24 ianuarie 1941). Începând din 22 iunie 1941, a fost mobilizat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și sociale, contra unui stat vecin, ca Rusia, și cred că aceasta e o greșeală. Această greșeală politică, în istoria României, față de Uniunea Sovietică n-a comis-o nimeni și cred că nici un partid politic, dacă ar fi fost, în afară de legionari, nu ar fi fost în stare să facă aceasta. Legionarii, singuri, aveau aceste principii”. Anchetatorii i-au cerut să-și caracterizeze superiorii, în frunte cu mareșalul Antonescu, la care generalul a refuzat, oferind un răspuns care nu necesită comentarii: „Așa

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
că aceasta e o greșeală. Această greșeală politică, în istoria României, față de Uniunea Sovietică n-a comis-o nimeni și cred că nici un partid politic, dacă ar fi fost, în afară de legionari, nu ar fi fost în stare să facă aceasta. Legionarii, singuri, aveau aceste principii”. Anchetatorii i-au cerut să-și caracterizeze superiorii, în frunte cu mareșalul Antonescu, la care generalul a refuzat, oferind un răspuns care nu necesită comentarii: „Așa e caracterul meu. Pentru apărarea convingerilor mele am ajuns aici

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost fixate normele de colaborare informativă/contrainformativă între organele exterioare ale Marelui Stat Major și cele ale S.S.I. și au fost completate măsurile specifice în zonele unde s-au observat vulnerabilități în domeniu. Numai în 1942 au fost identificați 1469 legionari activanți, care au fost cercetați, în afară de cei aflați deja pe front sau concentrați la unități din interior. O atenție sporită a fost îndreptată asupra uzinelor „Rogifer”, „Mărgineanca” și Societatea de Tramvaie București, unde „foarte mulți lucrători” au activat în mișcarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Stat Major a revenit, prin Ordinul nr. 224.049/30 ianuarie 1941, cu noi directive de apărare contra propagandei subversive. Pericolul a continuat și după începerea ostilităților militare, atunci când toate elementele scoase în afara legii - „comuniști, teroriști, iredentiști, spioni, evrei și legionari” - au intensificat acțiunea ideologică de penetrare a armatei. Mareșalul Antonescu a dispus să se ia „măsuri extreme de distrugere” a oricărui element care este dovedit că a acționat subversiv contra armatei române. Instrucțiunile Generale Contrainformative, elaborate la finalul anului 1941

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
nu le-au cunoscut și nici nu le-au anticipat. În consecință, pentru a evita pe viitor asemenea acte, au fost elaborate Instrucțiuni pentru reprimarea turburărilor interne. Acestea, pe baza observațiilor și învățămintelor, au analizat mijloacele și procedeele folosite de legionari în perioada 20-24 ianuarie 1941. Informațiile preventive au fost primite pe 20 ianuarie 1941 seara și pe 21 ianuarie 1941, când au fost observate „mișcări de masă” și ocuparea unor localuri publice, însă fără ca autoritățile statului să intervină sau să

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Informațiile preventive au fost primite pe 20 ianuarie 1941 seara și pe 21 ianuarie 1941, când au fost observate „mișcări de masă” și ocuparea unor localuri publice, însă fără ca autoritățile statului să intervină sau să opună rezistență. La rândul lor, legionarii și-au organizat un serviciu de informații încă din timpul lui Corneliu Zelea Codreanu, dar care a luat avânt începând din septembrie 1940. Serviciul de spionaj al mișcării legionare a avut scopul să supravegheze unitățile militare, de poliție și de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
interne și organizarea unui nucleu informativ de către cei abilitați, care să asigure siguranța în fiecare regiune. Pentru un efect rapid asupra militarilor s-a decis intensificarea propagandei, printr-o „publicație pricepută”, care să arate abuzurile, jafurile și crimele săvârșite de legionari în perioada rebeliunii. Totodată, s-a statuat ca pe timpul operațiunilor de reprimare a dezordinilor publice datele de interes să fie transmise concentric de: observatoare (puncte de observație stabilite pe clădirile înalte), patrule (pe anumite trasee din zona de acțiune), agenți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în numiri, înaintări, sancțiuni și bugetul necesar. Principalele probleme cu care s-a confruntat noul director au fost: distrugerea arhivei și a unei mari părți din documentele operative, arestarea unor funcționari și timorarea acestora ca urmare a amenințărilor primite din partea legionarilor, deconspirarea unor agenți și a unor cazuri, fapt care a avut repercusiuni negative asupra activității. Deși s-a remarcat ca un bun ofițer de Stat Major, un bun profesionist în cadrul Secției a II-a și un bun cadru didactic la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în acest sens. La 21 octombrie 1942, omul politic țărănist Sever Bocu, socrul lui Georgescu, a scris mareșalului Antonescu că situația ginerelui său este „consecința unei greșeli” de ordin juridic. După ce a comparat situația celui arestat pentru spionaj cu situația legionarilor rebeli, Bocu a cerut mareșalului „să-i redea libertatea” ginerelui, eventual într-un domiciliu forțat, garantând personal pentru siguranța acestuia. Inginerul nu a fost eliberat și abia la jumătatea anului 1943 a fost fixată data începerii procesului. Cu acest prilej

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
autorităților cu sarcini specifice; - structurile informative/contrainformative să propună necesarul de personal pentru încadrare; - organizarea școlii de pregătire pentru agenți și elaborarea programelor de studii. Principiile de organizare ale școlii aveau la bază pregătirea pe grupe mici de specialități (comunism, legionari, terorism, sabotaj, masonerie, administrație etc.), iar unii dintre viitorii agenți nu vor putea fi pregătiți decât individual pentru a fi protejați de deconspirare. Din punct de vedere al specializării, personalul școlarizat s-a împărțit în două categorii: 1. Personalul descoperit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
afară de orice suspiciuni” - prin Asociația Generală a Artiștilor și Tehnicienilor de Cinema din România. Concluzia analiștilor de la Brigada Specială a fost aceea că organizația clandestină legionară se afla într-o stare „de evidentă confuzie” din cauza vigilenței autorităților, a mobilizării liderilor legionari, a internării în lagăre la un loc cu comuniștii și a lipsei de sprijin din partea N.S.D.A.P. Activitatea informativă a condus și la arestarea studentului macedonean Teja V. Paris (august 1943) de la Universitatea din Zagreb, trimis de preotul Vasile Boldeanu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
suplimentat cu șase funcționari de birou. Toți aceștia au avut datoria „să se amestece în public” unde să observe mișcările suspecte, să asculte ce se vorbește și să supravegheze pe cei nervoși, suspecți etc. în calitate de „simpli cetățeni”. În martie 1942 legionarii au inițiat un nou atac terorist, proiectat a avea loc pe traseul București - Brașov (zona Valea Largă), însă și acesta a fost neutralizat de agenții S.S.I.. Aniversarea Unirii (1 decembrie 1942) la Biserica Patriarhiei a fost repartizată Agenturii I-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
asupra obiectivelor apărate. Un alt atentat a fost dejucat de organele contrainformative române la sfârșitul lunii iunie 1944, atunci când o echipă de parașutiști a fost lansată în zona localității Olănești (Vâlcea) în timp ce mareșalul Antonescu se afla acolo. Cei lansați erau legionari trimiși pe front, căzuți prizonieri și recuperați de N.K.V.D. pentru a fi folosiți într-un scop comun. Misiunea a eșuat în momentul când unul din membrii echipei, probabil un vechi informator, l-a anunțat pe generalul Vasiliu despre misiunea echipei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
se exploatau „pe bază de discretă investigație, supraveghere și filaj”, în vederea identificării membrilor și a aprofundării cercetărilor ulterioare. La data respectivă, D.P.S. a avut în preocupare mai multe problematici, după cum urmează: 1. Acțiunea legionaro-hitleristă, reprezentată de „echipe teroriste”, formate din legionari aflați în Germania și care „pe orice cale și cu orice risc” încercau să revină în România. Zonele pretabile și în care au fost identificate asemenea elemente erau Prahova, Sibiu, Alba și Bucovina. Din punct de vedere politic, aderenții legionari

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
legionari aflați în Germania și care „pe orice cale și cu orice risc” încercau să revină în România. Zonele pretabile și în care au fost identificate asemenea elemente erau Prahova, Sibiu, Alba și Bucovina. Din punct de vedere politic, aderenții legionari aflați în libertate s-au îndreptat spre partidele „denumite istorice”, unde sperau să-și refacă platforma politică. 2. Activitatea elementelor germano-hitleriste a fost redusă la maxim prin deportările pentru munca de folos obștesc, arestările și internările în lagăr a supușilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
democratizare a Țării” prin rămânerea în libertate. Pentru activitatea desfășurată până la 23 august 1944, au fost stabilite categoriile de persoane care trebuiau internate în lagăr: - polițiști care au activat în mișcarea legionară, au schingiuit sau au comis crime de război; - legionari sau hitleriști care „ar putea canaliza aderențe” spre ideologia proprie, care au luat parte la abuzuri, jafuri și crime, au activat politic și după 23 august 1944 sau au luat parte la „acțiuni huliganice”; - germanii care au fost înscriși în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Apărătorilor Patriei, președinte avocat Scarlat Băluță, „o rămășiță a fostei mișcări legionare”; i) Partidul Socialist Democrat din România, președinte Ion Flueraș, „grupare constituită în scopuri diversioniste”, întrucât se opunea P.C.R. Un număr de 35 de organizații de rezistență „formate din legionari și militari germani” au fost descoperite și neutralizate de funcționarii D.P.S.. În prima fază, o parte din membrii acestor mișcări au fost parașutați de avioanele germane cu sarcina de a provoca acte de sabotaj și terorism în spatele frontului româno-sovietic. După

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
mișcări legionare, în care arăta punctele comune din programele celor două mișcări, aprecia că „este o necesitate națională românească crearea unui organism politic puternic” și propunea să fie eliminați politic „profitorii, oportuniștii și teroriștii”. Pactul de neagresiune dintre comuniști și legionari a fost încheiat de către Teohari Georgescu (ministru de Interne) și Nicolae Petrașcu la sfârșitul anului 1945, acesta având rolul unui armistițiu până la alegerile parlamentare și, evident, o încetare a acțiunilor subversive desfășurate de legionari. Această înțelegere a funcționat atâta timp cât a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Pactul de neagresiune dintre comuniști și legionari a fost încheiat de către Teohari Georgescu (ministru de Interne) și Nicolae Petrașcu la sfârșitul anului 1945, acesta având rolul unui armistițiu până la alegerile parlamentare și, evident, o încetare a acțiunilor subversive desfășurate de legionari. Această înțelegere a funcționat atâta timp cât a fost necesar, adică până la abdicarea regelui (30 decembrie 1947), după care, în mai 1948, au fost declanșate ample arestări în rândul legionarilor. Prin activități specifice, au fost supravegheate și anchetate membrii unor organizații anticomuniste

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
până la alegerile parlamentare și, evident, o încetare a acțiunilor subversive desfășurate de legionari. Această înțelegere a funcționat atâta timp cât a fost necesar, adică până la abdicarea regelui (30 decembrie 1947), după care, în mai 1948, au fost declanșate ample arestări în rândul legionarilor. Prin activități specifice, au fost supravegheate și anchetate membrii unor organizații anticomuniste - „Sumanele Negre”, „Graiul Sângelui”, „Haiducii lui Avram Iancu” și „Mișcarea Națională de Rezistență” - împreună cu alte mișcări, dovedite a fi fost „în legătură de complicitate cu partidele istorice”. La

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a ordonat și tolerat torturarea comuniștilor”, dintre care unii au fost condamnați la moarte și executați în toamna anului 1941. Urmașul lui Stelian, Florentin Cernăianu, nu a fost acuzat de nimic contra comuniștilor, acesta „fiind inițiat mai mult” în reprimarea legionarilor. Un alt șef al Grupei I-a, Ion Taflaru, a fost și el acuzat de aceleași vini, plus „jefuirea” caselor celor anchetați. Comisarul Ion Prunescu, adjunctul lui Taflaru, s-a făcut vinovat de supravegherea activităților de anchetare (torturi, anchete, controlul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care se întorceau din Germania (prizonieri de război, muncitori luați cu forța din Ardealul cedat, personal aflat la studii etc.). Alt domeniu a fost cel al identificării și reținerii elementelor subversive care au acționat în favoarea trupelor germane și ungare, a legionarilor și a celor care au avut vreo legătură cu guvernul Horia Sima (constituit la Viena) sau au făcut parte din Armata Națională de Eliberare. Pentru activitatea desfășurată pe frontul de vest, considerată „intensă și foarte utilă”, personalul Subcentrului 1 Vest

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]