3,597 matches
-
pe toți ceilalți din jurul meu și de aiurea vibrând asemenea mie. A venit iar luna august, lună care de fiecare dată îmi amintește de un moment de cumpănă din istoria noastră în care acest popor care peste noapte și-a lepădat complet alura mioritică și împreună cu conducătorul său se transformase într-un lup cu coama zbârlită gata să sară la beregata oricui ar călca hotarele. Se întâmpla aceasta în acel august fierbinte al anului 1968 când armatele Tratatului de la Varșovia în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bine... Exact, au fost mai precauți, cu mai multă glagore și gândire mai apropiată de realitate; obișnuiți cu întunericul, au privit în jos. După ce au coborât mai multe trepte, au intrat în niște încăperi luxoase, luminate electric. Acolo, și-au lepădat hainele ponosite și uzate de vreme ca apoi, cu ajutorul unor detergenți speciali și a unor tehnicieni reciclați în cele mai prestigioase universități din cele patru puncte cardinale, să li se spele complet toate organele interne și externe, până la ultima circumvoluțiune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a exclude ideea de continuitate, avangarda optează pentru ruptura în sine, fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine astfel un deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Dumnezeu se arată, chipurile idolește sunt luate în râs; credința se predică, viclenia se înlătură; dreptatea se instaurează, nedreptatea se îndepărtează; mila este lăudată, cruzimea cade; adevărul este cercetat, minciuna este condamnată; înșelăciunea este acuzată, nevinovăția se recomandă; mândria se leapădă, smerenia se înalță; se predică pocăința, se arată că pacea trebuie urmată; se cere protecția împotriva dușmanilor, se făgăduiește eliberarea (sclavilor); se nutrește o nădejde sigură și ceea ce este mai presus decât toate acestea, sunt cântate tainele lui Hristos”. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și de modul cum au decurs dialogurile cu ei, însă în toată perioada petrecută în Egipt au fost marcați de promisiunea făcută sub jurământ de a se întoarce la mănăstirea lor din Betleem. Deși Avva Iosif îi îndemna să se lepede de jurământul făcut pentru a-și îndeplini dorința de a rămâne și a afla o viață desăvârșită în Egipt, Cassian și Gherman se întorc în Betleem după aproape șapte ani (Convorbirea duhovnicească XVII, 30). La întoarcere, cei doi au obținut
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vom merge pe calea desăvârșirii după voia lui Hristos și dacă vom ucide voințele noastre vătămătoare, vom simți că noi suntem proprii noștri stăpâni. Răsplata pentru renunțarea la cele lumești este amplificată și de legătura dintre frații care s-au lepădat de lume și astfel se simt stăpâni ai celor spirituale după ce au renunțat la cele materiale (cap.23-24). III. Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie A treia lucrare, Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie, este scrisă de Ioan Cassian la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Liniștea e principala manifestare a curăției inimii și funcționează adeseori ca o metonimie pentru ea, precum statornicia și tăria. Cu harul lui Dumnezeu, monahul poate atinge o stare tot mai înaltă, adică ,,sfârșitul desăvârșirii și al curăției”, după ce s-au lepădat de toate atașamentele exterioare și interioare. Cassian descrie în Convorbirea duhovnicească a XII-a iubirea desăvârșită ca ,,pacea tare și dăinuitoare a libertății față de mânie”, iar în Convorbirea duhovnicească a XVI-a accentuează efectele negative ale irascibilității și nevoia cultivării
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vorbește de „curăția vieții”, de „convorbirile duhovnicești”, de rugăciune, de răbdare. Tot așa, când recomandă Apusului Viața Sfântului Pahomie, el prescrie un întreg program ascetic, pentru ca acei „creștini numai cu numele, nu și cu faptele” să fie determinați să se lepede de patimile lor. În legătură cu toate aceste calități morale și umane, un mare specialist modern, Fr. Maassen concluzionează astfel: „chiar dacă scuturăm această prezentare de podoaba oratorică proprie lui Cassiodorus, tot mai rămâne atât de mult, încât el trebuie să-l fi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
respecte și să imite”, autorul coboară în altă epocă a istoriei decât a lui. Povestirea reacției anticreștine a lui Iulian Apostatul (g363) era o completare necesară. Se relatează soarta „osemintelor” și a „capului Botezătorului” dezgropate și risipite din ordinul împăratului lepădat de credință. Întâmplarea a făcut ca în apropiere să se afle doi monahi. Cu voia lui Dumnezeu, ei au salvat rămășițele acestor sfinte moaște. În timp ele au ajuns prin bisericile de pe Muntele Măslinilor, Fenicia și, chiar Italia. Capul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-am, pentru aceea am grăit... >>, 9, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 279) „Tuturor virtuților le premerge credința din inimă, pe care o are cineva atunci când sufletul nu poartă în el o socotință îndoielnică, ci a lepădat cu desăvârșire iubirea de sine (iubirea trupească și egoistă de sine, numită filavtia de către Părinți - n.n.)”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 28, în Filocalia..., vol. VI, p. 197
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
oameni, încât desfrânații s-au făcut feciorelnici, ucigașii n-au mai ținut sulițele în mână, iar cei stăpâniți de frică s-au îmbărbătat? Și peste tot, cine a înduplecat pe barbari și pe cei ce locuiau în țări păgâne să lepede furia și să cugete cele pașnice, dacă nu credința în Hristos și semnul crucii? Cine a încredințat pe oameni așa de mult despre înviere, ca crucea lui Hristos și însăși învierea Lui cu trupul? Cu toate că elinii au scornit atâtea minciuni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și feciorie și despre o credință protivnică idolilor, cum a făcut Domnul tuturor, Puterea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos? Și El nu numai că le-a propovăduit prin ucenicii Săi, ci i-a și înduplecat în cugetul lor să lepede sălbăticia purtărilor și să nu se mai închine zeilor părinților lor, ci să-L recunoască pe El și prin El să creadă în Tatăl. Odinioară închinându-se la idoli, elinii și barbarii se războiau între ei și erau cruzi cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
idolilor și aduceau demonilor jertfe; și totuși cei ce slujeau idolilor n-au putut fi îndreptați prin superstiția idolească. Dar când s-au mutat la învățătura lui Hristos, cugetarea li s-a străpuns cu adevărat în chip minunat, încât au lepădat cruzimea și nu se mai gândesc la lupte, ci în toate s-au făcut pașnici și plini de dorința de prietenie”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, LI, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Căci a declara că firea dumnezeiască și negrăită a fost forțată sau învinsă de creatură, cum n-ar fi cu totul absurd? Deci făcându-Se ca noi, nu înseamnă că va fi cândva ca noi, ca Unul ce-ar fi lepădat ceea ce-I este propriu, ci noi ne-am ridicat prin El mai presus de noi, depășind, prin cinstirea din partea Lui, măsura noastră, înălțându ne spre ceea ce e sus și deasupra noastră”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. IV
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXVI, în PSB, vol. 15, p. 121) „La înviere s-a risipit sfatul neamurilor, al lui Pilat și al ostașilor; au fost risipiți toți câți au lucrat cele împotriva crucii. Au fost lepădate sfaturile conducătorilor, ale arhiereilor, ale cărturarilor și ale împăraților poporului. Învierea a distrus toate planurile lor”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, VI, în PSB, vol. 17, p. 255) „El, care este începătura celor adormiți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai îndoi acum în cugetul său că a avut loc învierea lui Hristos și că e viu Hristos, mai bine-zis, că El însuși este Viața? Oare e fapta unui mort să străpungă cugetarea oamenilor, încât să-i facă să se lepede de legile părinților și să cinstească învățătura lui Hristos? Sau dacă nu e lucrător - lucru propriu celui mort - cum poate face pe cei vii și lucrători să se oprească din lucrarea lor dinainte, încât desfrânatul să nu mai desfrâneze, iar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o topitoare curățindu-l și lămurindu-l prin botez, îi curăță păcatele, făcându-l mai curat și mai strălucit decât orice aur”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XL, p. 437) „Astăzi au lepădat prin harul băii botezului vechea haină a păcatului, cei ce pot să se ia la întrecere cu razele soarelui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Rusalii, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
plânge? Nu era mic păcatul lepădării sale de Stăpânul, ci mare și cumplit; totuși lacrimile au șters păcatul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăință, omilia a treia, p. 59) 110 „Ai îmbrăcat pe Hristos prin Botezul mântuitor, ai lepădat întinăciunea prin baia dumnezeiască, ți-ai câștigat strălucirea harului duhovnicesc și noblețea de făptură”. (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieții călugărești, în Filocalia..., vol. VII, p. 46) „... s-a scris în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, bărbat sfânt și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
monahul Olimpiu, în PSB, vol.30, p. 472) „Căci, oare de șchioapătă cineva, va șchiopăta și după înviere? Iar dacă cineva și-a pierdut un ochi în viața aceasta, va învia lipsit de vedere? Căci cum, va zice acela, am lepădat stricăciunea, dacă urmările ei se păstrează și stăpânesc mai departe mădularele noastre? Cred că problema aceasta nu trebuie lăsată necercetată. La îndoielile acestea răspundem, pe cât se poate, că în starea înviată nu va mai rămâne în noi nici o rămășiță de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bine! Rusia nu se va face vinovată de o faptă care ar fi pentru dânsa o vecinică pată în ochii lumei; ea nu va lua ce noi nu voim să dăm."86 Neîndoielnic, Eminescu știa că Rusia nu se va lepăda de trufia de prădător, dar o asemenea logică este o construcție de înaltă persuasiune, cuvintele fiind adresate, în definitiv, diplomației și jurisdicției europene. În orice caz, știa că lașitatea guvernanților nu va reacționa hotărât la pretențiile "aliatului" de război și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
țara n-avea nici o șansă de rezistență, fiindcă armata cehoslovacă era croită pe calapod sovietic, controlată de oamenii pregătiți la Moscova. Ca și în preajma Revoluției române din 1989, în Cehoslovacia deja intraseră destui "turiști" sovietici care, la primul semnal, au lepădat hainele civile îmbrăcând uniforma militară. După Cehoslovacia, urmau România și Iugoslavia, în proiecția șefului KGB, Iuri Andropov. Spionajul militar olandez știa că pentru 22 noiembrie 1968, ora 4, existau ordine "la o invazie, și nu la un exercițiu", în România
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cartea debutului; remanențe luminoase totuși: "Un singur râs" al celui fără nume ar putea "doborî păsările de pe crengi". O invocare-descântec adresată lui ("Limpedele meu mire") introduce într-un superb fascinans: "Întoarce-te, / Întoarce-te mai repede, / Spune zilelor să te lepede / Apelor să te lunece, / Stelelor să te-ntunece. / Îbchide ochii, florile / Pe care le privești se sting. / Păsările pe care le privești apun, / Apele se fac mai mici / Nu e vina ta că nu ești de aici. Închide ochii, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Tot ce am vine prin grația divină. În primul rînd viața: am viață în El însuși, ca Fiu prin duh (Ioan, 1.12). Restul sunt plăsmuiri. De aceea nu voi mai rătăci, am să mă-ntorc la Tatăl neabătut. Voi lepăda chipul cel de creatură și voi fi una cu El "din domnul, în Domnul și domnul" (Meister Eckart). Mă voi bucura în făptuirea dreptății mai mult decît se poate bucura cel mai drept dintre îngeri. În lumea aceasta, toată suferința
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
numai în legătură cu un principiu de la care capătă potențialitate, capătă viață, capătă ființă și de care este dependent. Principiile există prin ele însele și ne sunt deci mai mult decît necesare. Prin esența lor, ele conferă ființă efemerului. Și atunci, de ce lepădați principiile și vreți să slujiți efemerul ? Principiul impune prin el însuși existența formei efemere, substanțiale, a ființei. Dar fiindcă ființa efemeră, sau "trestia gînditoare" a lui Pascal manifestă chipul eternului, Dumnezeu ne trimite și ne permite cunoștința despre El însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pentru a respecta prescripțiile divine. Totuși, în perioade de persecuție religioasă, de exemplu, atunci când obiectivul mărturisit al persecutorilor este să distrugă religia lui Israel, nu există obligația morală și teologică de a-și păstra viața dacă sunt forțați să-și lepede credințann. Martirul este martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică și izbăvitoare a istoriei. Mai întâi în confruntarea cu Helenismul și în fața persecuției monarhului seleucid Antioh al IV-lea Epifanul, în secolul al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]