9,871 matches
-
stare prin toamnă! Doar DNA-ul mai umblă cu steaua (sus) și lațul ursului (jos) să mai prindă câte un rechin, însă plasa are, încă, ochiuri mari! Înregistrăm succesuri peste succesuri în domeniul culturii. Uniunea Scriitorilor Pușcariași, recent înființată, sporește! Librăriile sunt aprovizionate cu noi și variate lucrări științifice. Cel mai mult mi-a plăcut cea cu emoticoane! Știință 0,00003%! Aflu de la Ministerul Finanțelor că în perioada 2007 - 30 noiembrie 2015, România a primit de la Uniunea Europeană 31,94 miliarde de
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
minți superexersate. Toată povestea Stațiunii fixată, instantaneu, pe cortexul celui interesat; datele romanului, până la ultima virgulă, transmise genetic din generație în generație, până la Sfârșitul Lumii și chiar dincolo de Sfârșit: în plan subtil informația e veșnică. Ai văzut pe raftul unei librării o carte; vreo mie opt sute de pagini, în trei volume. Trei ceasloave petrecute cu o banderolă-reclamă. Un roman scris în zilele noastre! Despre o femeie. Opera unui grafoman. Onanist; nici despre un război nu istorisești atât. Nu există poveste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
humor. Pe de altă parte, merită o cacealma și domnu’ publicu’ autohton cosmopolit, snob și idolatru vizavi de orice nu e românesc. Hai să fim serioși, dacă ar fi scris un român Codul lui Da Vinci, mai vedeam cozi la librării și la standurile duioaselor noastre târguri și iarmaroace de carte? Doamna M... n-a fost deloc Încântată de zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără milă și pentru totdeauna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care a fost, ziua Victoriei! CÎnd venea de la servici se așeza la masă, sorbea din supă și citea ziarul. Pe urmă, la cafea, povestea Întîmplări pasionante despre șeful sectorului carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bibliografie suplimentară, am intrat În Olimpiada pe țară... Mă pasiona șantierul, Îmi dădea posibilitatea să mă disting, eram un vopsitor intelectual, seara În blocurile goale păzind arzătoarele citeam din Platon. Eram Îndrăgostit de cărți. Am urcat treaptă cu treaptă scara librăriei - remizier, instructor, bibliograf, Îndrumător șef, consilier șef, șef, șef, plafonul. Aici se sta și se reface drumul, aici se adună, unu cu trei, cu cinci, cu nouă... Dar unde sînt gîndurile acelea?“ Există perioade speciale cînd dispar actorii, altele cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine un miraj, o tăcere strigătoare pe care Încă nu mă deprinsesem s-o fac să tacă prin cuvinte. Tata și cu mine locuiam Într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lîngă piața bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate În ediții de colecție și În cărți uzate moștenită de la bunicul meu, un bazar fermecat despre care tata era Încredințat că Într-o zi avea să treacă În mîinile mele. Am copilărit printre cărți, făcîndu-mi prieteni invizibili În pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că la fel de bătrîn precum orașul Însuși. Nimeni nu știe cu siguranță de cînd există, sau cine au fost cei care l-au creat. Am să-ți spun ceea ce tatăl meu mi-a spus mie. CÎnd o bibliotecă dispare, cînd o librărie Își Închide porțile, cînd o carte se pierde În uitare, cei care cunoaștem acest loc, paznicii, aveau grijă să ajungă aici. În locul acesta, cărțile de care nimeni nu-și mai amintește, cărțile care s-au pierdut În timp, trăiesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și nici să spun adio personajelor sale. Odată, l-am auzit pe un client obișnuit al librăriei tatei zicînd că puține lucruri Îl marchează pe un cititor atît de mult ca prima carte care Își deschide cu adevărat drum spre inima lui. Acele prime imagini, ecoul cuvintelor pe care credem că le-am lăsat În urmă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aici, textul e original. — O carte În spaniolă, editată mai Întîi În Franța? — N-o fi prima oară, cu vremurile astea, a argumentat tata. Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era aceea cu propriul genitor, un industriaș ce se Îmbogățise prin mijloace mai mult sau mai puțin tulburi la sfîrșitul secolului al XIX-lea. După cîte mi-a explicat tata, Gustavo Barceló era, literalmente, plin de bani, iar treaba cu librăria era mai mult o pasiune decît o afacere. Iubea cărțile fără rezerve și, cu toate că nega acest lucru cu hotărîre, dacă cineva Îi intra În librărie și se Îndrăgostea de un exemplar al cărui preț nu și-l putea permite, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cîte mi-a explicat tata, Gustavo Barceló era, literalmente, plin de bani, iar treaba cu librăria era mai mult o pasiune decît o afacere. Iubea cărțile fără rezerve și, cu toate că nega acest lucru cu hotărîre, dacă cineva Îi intra În librărie și se Îndrăgostea de un exemplar al cărui preț nu și-l putea permite, Îl scădea atît cît era necesar sau chiar Îl dăruia, dacă estima că respectivul cumpărător era un cititor de mare clasă și nu un diletant flușturatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să mă Învăluie pentru totdeauna și ca unchiul ei să nu se Întoarcă vreodată spre a sfărîma acea clipă ce Îmi aparținea numai mie. — Ani În șir am căutat alte cărți de Julián Carax, continuă Clara. Întrebam În biblioteci, În librării, În școli... mereu zadarnic. Nimeni nu auzise de el sau de cărțile lui. Nu puteam pricepe. Mai tîrziu, la urechile lui Monsieur Roquefort a ajuns o poveste despre un individ care tot străbătea librăriile și bibliotecile În căutarea unor cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
continuă Clara. Întrebam În biblioteci, În librării, În școli... mereu zadarnic. Nimeni nu auzise de el sau de cărțile lui. Nu puteam pricepe. Mai tîrziu, la urechile lui Monsieur Roquefort a ajuns o poveste despre un individ care tot străbătea librăriile și bibliotecile În căutarea unor cărți de Julián Carax și care, dacă le găsea, le cumpăra, le fura sau le obținea prin orice mijloace; apoi, imediat, le arunca pe foc. Nimeni nu știa cine era, nici de ce făcea asta. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține și pentru a mă trimite la un colegiu bun. Stiloul Montblanc al augustului Victor Hugo trebuia să mai aștepte. Eu n-am zis nimic, Însă, tata Îmi citise probabil dezamăgirea pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îl ia cineva Înainte? — Pe acela nu-l ia nimeni, crede-mă. Iar de nu, o să-l rugăm pe don Federico să ne facă unul, omul ăsta are mîini de aur. Don Federico era ceasornicarul din cartier, client ocazional al librăriei și, probabil, omul cel mai educat și mai politicos din Întreaga emisferă occidentală. Reputația sa de tip Îndemînatic se Întindea din cartierul Ribera și pînă În piața Ninot. O altă reputație Îl pîndea, de astă dată de o natură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se Întindeau rareori dincolo de un schimb de reproșuri și de priviri. CÎnd nu eram la colegiu sau cu Clara, Îmi dedicam tot timpul pentru a-l ajuta pe tata la librărie. Făcînd ordine În depozitul din spate, ducînd comenzi, făcînd comisioane sau Întîmpinîndu-i pe clienții obișnuiți. Tata se plîngea că nu eram nici cu mintea, nici cu inima la lucru. Eu, la rîndu-mi, replicam că acolo Îmi petreceam Întreaga viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scăpat din paginile unei cărți. Prin noiembrie Împlinisem o lună de sobrietate, fără să mă apropii nici măcar o dată de Plaza Real ca să cerșesc un crîmpei din Clara la fereastră. Meritul, trebuie să mărturisesc, nu mi-a aparținut În Întregime. La librărie lucrurile Începuseră să prindă viață, iar tata și cu mine aveam mai mult de lucru decît puteam face față. — În situația asta, trebuie să mai angajăm pe cineva, să ne ajute la căutarea comenzilor, comenta tatăl meu. Ce ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acceptați o dușcuță de negrișor, nu-i așa? — Astăzi e rîndul meu să ofer, am zis eu. Aveți chef? — Domle, n-aș zice nu la niște fructe de mare ca lumea, dar eu mă pregătesc de bombardament. Pe drumul spre librărie, Fermín Romero de Torres mi-a relatat tot soiul de deplasări pe care le efectuase În acele săptămîni cu scopul și efectul de a eluda forțele de securitate a statului și, mai ales, pe nemesis-ul său, un inspector pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu sînt prezentabil, iar acesta e un stabiliment respectabil; am să vă fac de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nevoie, fac moarte de om. Trebuie doar să-mi spuneți cum Îl cheamă pe individ, și eu Îl lichidez fără nici o strîngere de inimă. — Nu va fi nevoie de așa ceva. Ce voiam eu să vă ofer e o slujbă la librărie. E vorba să căutați cărți rare pentru clienții noștri. E aproape un post de arheologie literară, pentru care trebuie să cunoașteți atît clasicii, cît și tehnicile de bază ale bursei negre. Nu vă pot plăti prea bine pentru moment, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
exista ceva ce sugera că era mai bine să nu pomenesc subiectul. Avea să ne povestească el singur Într-o bună zi, cînd i se va părea oportun. În fiecare dimineață, la ora șapte fix, Fermín ne aștepta În ușa librăriei, cu o Înfățișare impecabilă și Întotdeauna cu zîmbetul pe buze, dispus să muncească douăsprezece sau mai multe ore, fără pauză. Își descoperise pasiunea pentru ciocolată și pentru rulade, cu nimic mai prejos decît Înaltul său entuziasm față de marii tragici greci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
preoților din parohiile sărace, spre a ilustra nesfîrșita milostenie a Domnului, Însă care sunau Întotdeauna prea perfect ca să fie adevărate, aidoma reclamelor la soluții pentru crescut părul de pe tramvaie. La trei luni și jumătate după ce Fermín Începuse să lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat, ne-a explicat că domnul Romero de Torres se Încuiase În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru lumea reală se concentra În aspecte precum sincronizarea semafoarelor de pe Gran Vía, misterele surselor luminoase de la Montjuïc sau automatele din parcul de distracții Tibidabo. Tomás lucra În fiecare după-amiază În biroul tatălui său și uneori, cînd ieșea, trecea pe la librărie. Tata Îl Întreba Întotdeauna despre invențiile lui și Îi dăruia manuale de mecanică ori biografii ale unor ingineri ca Eiffel și Edison, pe care Tomás Îi idolatriza. Cu anii, Tomás s-a atașat sufletește de tata și Își petrecea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Tomás să nu se descurajeze. La Început, mă preocupa cum avea să reacționeze Fermín dinaintea prietenului meu. — Dumneata trebuie să fii prietenul inventator al lui Daniel. E o mare Încîntare să te cunosc. Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic al librăriei Sempere, la dispoziția dumitale. — Tomás Aguilar, bîigui prietenul meu, zîmbind și strîngînd mîna lui Fermín. Atenție, că ce ai acolo dumneata nu-i mînă, ci presă hidraulică, iar eu am nevoie de niște degete de violonist pentru treburile mele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nimic. Dacă Însă Într-o bună zi are să i se năzare să deschidă gura, au să se prăbușească pereții. El te prețuiește mult, știi? Am ridicat din umeri, coborîndu-mi privirea. — Vorbește mereu de tine, și de taică-tău, și de librărie, și de prietenul acela care lucrează cu voi, despre care Tomás zice că e un geniu nedescoperit. Uneori pare să creadă că voi sînteți mai curînd familia lui adevărată decît aceea pe care o are acasă. I-am Întîlnit privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]