KorAP: Find »[drukola/base=limfom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...126 >

3,132 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

tumorilor face posibilă asocierea unor modificări cromozomale specifice cu particularitățile răspunsului la terapie, durata remisiunii sau supraviețuirii, ceea ce conferă acestei metode valoarea unui instrument redutabil, impunând-o cu necesitate în abordarea modernă a studiului malignităților. Modificările cromozomale caracteristice leucemiilor și limfoamelor umane și semnificația lor clinică în evoluția malignității sunt prezentate în tabelul 23.1. Majoritatea leucemiilor se caracterizează printr-o frecvență mai redusă a modificărilor cromozomale per celulă, în comparație cu tumorile solide, iar translocațiile care apar în celulele leucemice sunt, de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
bandare cromozomală de înaltă rezoluție (Yunis, 1981), s-a demonstrat că în aproape toate leucemiile acute limfocitice apar remanieri cromozomale detectabile (Yunis, 1985), și pe această bază, analiza citogenetică devine o cale sigură de diagnostic și prognoză a leucemiilor și limfoamelor umane. Datele citogenetice referitoare la specificitatea translocațiilor cromozomale în anumite neoplazii hematopoietice au constituit baza de pornire într-unul dintre cele mai promițătoare domenii moderne de cercetare a carcinogenezei și anume investigarea rolului oncogenelor în tumorigeneză la om. Printre cercetările

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Mai mult, chiar și interschimbul și deleția se realizează preferențial în anumite situsuri cromozomale. Cromozomul 1 este unul dintre cromozomii umani implicați cu mare specificitate în remanierile cromozomale din carcinogeneza umană, atât în tumorile solide, cât și în leucemii și limfoame. Benzile pericentrice (p13-q12) și centromerul acestui cromozom reprezintă regiunea formării izocromozomului, apoi regiunea distală (p31-p36) a brațului său scurt și benzile q21-q23 ale brațului său lung, sunt asemenea situsuri participante preferențial în rearanjări cromozomale din diferite tipuri de neoplazii umane

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fost identificate 77 de anomalii. Au fost identificate 161 puncte de rupere, grupate la un total de numai o pătrime din benzile disponibile din cariotipul uman standard. Cel puțin unul dintre punctele de rupere este implicat în 96% dintre leucemii, limfoame și tumori solide, cu schimbări cariotipice complexe, ceea ce este un indiciu că numai un număr limitat de puncte de rupere se implică în mod regulat în geneza aberațiilor cromozomale, din neoplaziile speciei umane. Modificările întâlnite adesea în celulele carcinoamelor sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
localizată juxtacentromeric, în cromozomul 10, este alterată în carcinomul tiroidian medular ereditar. În adenoame tiroidiene apar remanieri cromozomale și numerice, în care sunt implicați cromozomii 4, 5, 7, 9, 12 și 16. Translocația t(8;14) (q24;q33) apare în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau dacă se asociază sau nu cu infecția cu virusul Epstein-Barr. Apar, de asemenea, translocații variante t(8:22), t(2:8), care nu sunt specifice acestui limfom. În limfomul Hodgkin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
q33) apare în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau dacă se asociază sau nu cu infecția cu virusul Epstein-Barr. Apar, de asemenea, translocații variante t(8:22), t(2:8), care nu sunt specifice acestui limfom. În limfomul Hodgkin sunt frecvente trisomiile 1, 5, 9, 15, 18, 22 și X, dar nu au fost decelate anomalii specifice, din care cauză Ștefănescu și Călin (1996) apreciază că, în acest caz, „analiza citogenetică nu are relevanță în diagnostic

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în limfomul Burkitt, indiferent dacă acesta are caracter sporadic sau endemic sau dacă se asociază sau nu cu infecția cu virusul Epstein-Barr. Apar, de asemenea, translocații variante t(8:22), t(2:8), care nu sunt specifice acestui limfom. În limfomul Hodgkin sunt frecvente trisomiile 1, 5, 9, 15, 18, 22 și X, dar nu au fost decelate anomalii specifice, din care cauză Ștefănescu și Călin (1996) apreciază că, în acest caz, „analiza citogenetică nu are relevanță în diagnostic sau prognostic

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aduce protooncogena c-H-ras sub controlul puternicului promoter al segmentului genic Vα a TCRA (fig. 23.8), ceea ce va determina transcrierea activă a acestei protooncogene și, în consecință, convertirea ei în oncogenă celulară. În cazul translocației t(14;18) identificată în limfoame foliculare, gena bcl-2 din cromozomul 18, banda q21, este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea imunoglobulinică din cromozomul 14. În limfoame și leucemii cu celule B, este frecvent întâlnită translocația t(11;14) în cadrul căreia gena bcl-1

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și, în consecință, convertirea ei în oncogenă celulară. În cazul translocației t(14;18) identificată în limfoame foliculare, gena bcl-2 din cromozomul 18, banda q21, este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea imunoglobulinică din cromozomul 14. În limfoame și leucemii cu celule B, este frecvent întâlnită translocația t(11;14) în cadrul căreia gena bcl-1, localizată 11q13 este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea a imunoglobulinelor (Croce și colab, 1986). În tabelul 23.6 sunt redate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a imunoglobulinelor (Croce și colab, 1986). În tabelul 23.6 sunt redate consecințele fuziunilor genice rezultate în urma translocațiilor cromozomale care modifică poziția numeroaselor protooncogene ce devin oncogene celulare în noul context genic, consecutiv translocației (Sanchez-Garcia, 1997). În leucemia limfoblastică și limfom Burkitt, translocațiile cromozomale t(8:14); t(2:8) și t(8:22) determină juxtapoziționarea protooncogenei c-myc, din cromozomul 8, și a genelor care codifică pentru catene imunoglobulinice, localizate în cromozomii umani 2, 14 și 22. În aceste cazuri, nu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
inactivă. Produsul protooncogenei c-myc, activată, acumulat în cantitate mare în limfocitele B, va stimula expresia altor gene implicate în reglarea proliferării celulare și astfel va fi indusă o proliferare celulară necontrolată a acestor celule. Analiza translocației t(8;14), caracteristică limfomului Burkitt, în care protooncogena c-myc, din cromozomul 8, vine în juxtapozițiune cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei, din cromozomul 14, a adus prima dovadă genetică referitoare la implicarea translocațiilor cromozomale în geneza limfoamelor și a leucemiilor. Translocația t(8

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Analiza translocației t(8;14), caracteristică limfomului Burkitt, în care protooncogena c-myc, din cromozomul 8, vine în juxtapozițiune cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei, din cromozomul 14, a adus prima dovadă genetică referitoare la implicarea translocațiilor cromozomale în geneza limfoamelor și a leucemiilor. Translocația t(8; 14)(q24; q32) apare la 75-85% dintre pacienți, restul având alte rearanjări cromozomale cum ar fi t(2; 8)(q12; q24) sau t(8; 22)(q24; q11). Fiecare eveniment de translocație aduce protooncogena myc

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genele imunoglobulinice sau genele TCR, în cursul maturării celulelor B și T, după care celulele cu asemenea deficiențe recombinaționale sunt selectate pentru avantajul lor în creștere. Inițial, s-a susținut eronat ideea că rearanjările cromozomale sunt caracteristice doar leucemiilor și limfoamelor, nu însă și tumorilor solide. În anul 1982, Croce și Leder au reușit clonarea genelor translocate din t(8;14), pentru ca, ulterior, să fie clonate peste 100 de puncte de rupere în translocații, cu identificarea genelor din cromozomii participanți, în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
imunoglobulină, se constituie în factori perturbatori ai mecanismelor de control al proliferării celulare, deturnând celula spre o evoluție malignă. Translocația genei bcl-2 din cromozomul 18, în cromozomul 14, în juxtapozițiune cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei conduce la apariția limfomului folicular cu celule B, iar translocația genei bcl-1 din cromozomul 11, în același locus din cromozomul 14 conduce la apariția unor limfoame și leucemii specifice. La om, limfomul folicular cu celule B are la bază o translocație între cromozomii 14

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
din cromozomul 18, în cromozomul 14, în juxtapozițiune cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei conduce la apariția limfomului folicular cu celule B, iar translocația genei bcl-1 din cromozomul 11, în același locus din cromozomul 14 conduce la apariția unor limfoame și leucemii specifice. La om, limfomul folicular cu celule B are la bază o translocație între cromozomii 14 și 18. Situsul de translocație din cromozomul 14 este locus genic pentru catena grea a imunoglobulinei, ceea ce sugerează că translocația activează o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în juxtapozițiune cu gena pentru catena grea a imunoglobulinei conduce la apariția limfomului folicular cu celule B, iar translocația genei bcl-1 din cromozomul 11, în același locus din cromozomul 14 conduce la apariția unor limfoame și leucemii specifice. La om, limfomul folicular cu celule B are la bază o translocație între cromozomii 14 și 18. Situsul de translocație din cromozomul 14 este locus genic pentru catena grea a imunoglobulinei, ceea ce sugerează că translocația activează o oncogenă aflată la locul de rupere

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
specificitate de situs care implică partea 5’ a acestei gene și un locus numit scl, deleție care nu poate fi decelată prin analiza cariotipică. Dacă inițial s-a emis ipoteza că translocațiile cromozomale activează protooncogene doar în cazul leucemiilor și limfoame, ulterior s-a constatat că asemenea remanieri cromozomale stau la baza a unor tumori solide (tabelul 23.7). Astfel de rearanjări activează oncogene codificatoare pentru factori de transcriere cu domeniile de activare ce se leagă la ADN sau domenii care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
N-terminală a proteinei PLZF. Multe gene implicate în translocații din leucemiile acute acționează, prin produșii lor, ca factori de transcripție care reglează nivelul de transcriere a unor gene țintă (Rabbitts, 1991). Aceleași tipuri de gene sunt implicate în unele limfoame și sarcoame (Heim și Mitelman, 1995; Sato și Rowley, 1998). Sunt și multe alte gene implicate în translocații, dar care au funcții foarte diferite: factori de creștere, receptori membranari, componente ale complexului ribozomal (Look, 1997). Multe dintre aceste gene sunt

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
codificată de oncogena virală. Semnificația biologică a acestui produs genic aberant a fost dovedită și de capacitatea genei de fuziune bcr/abl de a induce transformarea malignă a celulelor normale. Spre deosebire de anomaliile cromozomale, evidențiate în alte tipuri de leucemii, în limfoame maligne sau în alte tipuri de cancer, cromozomul marker Ph1 este caracteristic exclusiv leucemiei granulocitare cronice (LGC). Cromozomul marker Ph1 a fost identificat doar excepțional, în mod constitutiv, la indivizi sănătoși care proveneau dintr-o familie cu o incidență mare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și cromozomii markeri acrocentrici de talia cromozomilor din grupa C. În unele cazuri, pot exista mai mulți cromozomi markeri. Într-un caz de plasmacitom γD s-au descris cromozomi adiționali în grupele A, C și G, precum și anomalii structurale. În limfoame maligne s-au identificat numeroase remanieri structural-cromozomale precum și variații numeric-cromozomale. Astfel, în limfomul giganto-folicular s-au evidențiat două linii celulare, una cu 47 de cromozomi și alta cu doi supranumerari (un acrocentric mic și un cromozom C). În limfosarcoame apar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pot exista mai mulți cromozomi markeri. Într-un caz de plasmacitom γD s-au descris cromozomi adiționali în grupele A, C și G, precum și anomalii structurale. În limfoame maligne s-au identificat numeroase remanieri structural-cromozomale precum și variații numeric-cromozomale. Astfel, în limfomul giganto-folicular s-au evidențiat două linii celulare, una cu 47 de cromozomi și alta cu doi supranumerari (un acrocentric mic și un cromozom C). În limfosarcoame apar celule pseudodiploide în măduva osoasă și în ganglioni limfatici, lipsind cromozomi din grupele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un izocromozom pentru brațele lungi ale unui cromozom 17 sau 19. Celulele cu complemente cromozomale normale sunt într-o proporție variabilă între 57 și 76%. Există diferențe clare în numărul de cromozomi din boala Hodgkin și în celelalte tipuri de limfoame maligne. Majoritatea cazurilor de boală Hodgkin prezintă numere modale peritriploide (57-90 de cromozomi), în timp ce limfosarcoamele și majoritatea reticulosarcoamelor prezintă numere modale hipodiploide-hiperdiploide, cu 44-56 de cromozomi, dar și cu număr considerabil de complemente diploide. În unele cazuri de boală Hodkin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în oncogenă printr-o intensificare a expresiei (fig. 24.5). Limfocitele B vor exprima c-myc la nivele anormal de ridicate, ceea ce le va face să dobândească un fenotip de transformare malignă proliferând masiv, aspect ce reprezintă o caracteristică definitorie pentru limfomul Burkitt. În acest caz, translocația nu este reciprocă, nu este balansată, deoarece o parte a cromozomului 14 este pierdută prin deleție terminală. În limfomul Burkitt (caracteristic copiilor), endemic în unele zone ale Africii și ale Noii Guinee bântuite de malarie

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
să dobândească un fenotip de transformare malignă proliferând masiv, aspect ce reprezintă o caracteristică definitorie pentru limfomul Burkitt. În acest caz, translocația nu este reciprocă, nu este balansată, deoarece o parte a cromozomului 14 este pierdută prin deleție terminală. În limfomul Burkitt (caracteristic copiilor), endemic în unele zone ale Africii și ale Noii Guinee bântuite de malarie, Epstein E.A., Barr Y.M. și Achong B.G. (1964) au evidențiat într-o linie celulară derivată dintr-un limfom Burkitt prezența unui virus, care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pierdută prin deleție terminală. În limfomul Burkitt (caracteristic copiilor), endemic în unele zone ale Africii și ale Noii Guinee bântuite de malarie, Epstein E.A., Barr Y.M. și Achong B.G. (1964) au evidențiat într-o linie celulară derivată dintr-un limfom Burkitt prezența unui virus, care ulterior a fost denumit virusul Epstein-Barr (EBV). Anomaliile cromozomale mai frecvente în limfomul Burkitt sunt reprezentate de un cromozom suplimentar în grupa C (probabil din perechea 12), prezența unei constricții secundare subterminale în brațul lung

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]