2,625 matches
-
de Peste Mări-ACCD`OM sunt membre ale Asociației Internaționale a Primarilor Francofoni. În afara limbii franceze, în 1999, în Franța se mai vorbeau șaizeci și cinci de alte limbi, între care limbile regionale, cele ale imigranților și dialectele din DOM-TOM, conform unui raport al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
erau în mare parte analfabeți și nu cunoșteau limba română literară. Autoritățile sovietice au încercat să creeze o nouă limbă literară, scrisă în alfabet chirilic și cât mai depărtată de limba română. Cu crearea noii limbi literare s-a ocupat lingvistul Leonid Madan, dar nu a existat niciodată o acceptare unanimă a invențiilor acestuia de către autoritățile sovietice. Metodele folosite la crearea noii limbi literare moldovenești au inclus: Exemplu de „limbă moldovenească” din anii '20 (transpusă în alfabet latin): "„De-amu v-
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
lor, de peste hotare. Această poziție ideologică este denumită „"moldovenism"” prin contrast cu „"românismul"” potrivit căruia „limba moldovenească” este o simplă denumire făcută la comandă politică, pentru a desemna în Republica Moldova limba dacoromână vorbită aidoma și în România : este poziția majorității lingviștilor, filologilor și istoricilor, îndeosebi printre cei specializați în limbile romanice de răsărit, precum și unei părți din populația Republicii Moldova. În anii 1989-1991 când s-a efectuat trecerea „limbii moldovenești” la literele romane, echipa de lingviști, toponimiști și filologi ai Academiei de
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
și în România : este poziția majorității lingviștilor, filologilor și istoricilor, îndeosebi printre cei specializați în limbile romanice de răsărit, precum și unei părți din populația Republicii Moldova. În anii 1989-1991 când s-a efectuat trecerea „limbii moldovenești” la literele romane, echipa de lingviști, toponimiști și filologi ai Academiei de Științe a RSSM, în frunte cu Pr. Dr. Anatol Eremia, a propus pentru cuvintele comune ale acestei limbi, folosirea unei transcrieri specifice din scrierea chirilică (redând, de exemplu, K prin ch, Э prin ă
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
totodată de neomis faptul că anterior, mulți autori moldoveni își numeau limba moldovenească, de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir,deși Dimitrie Cantemir are destule lucrări care atestă denumirea limbii ”Moldovenești” in ”Limba Românească” precum ”Hronicul Vechimii Româno-Moldo-Vlahilor”. Lingvistul Eugen Coșeriu, implicat și el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”, preciza că înșiși susținătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenței acestei limbi ca limbă
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
cutărui conducător sau partid, scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul."“ Din Revista Ministerului Instrucțiunii Publice, fasculul 29, secțiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7:. Klaus Heitmann, în cartea sa intitulată "Limba și Politica în Republica Moldova" scrie: Nikolai Durnovo,lingvist și ministrul invațămîntului în Imperiul Rus,scria în Peterburgskie vedomosti, 27 mai (9 iunie) 1912:. Ruben Budagov:Voprosi iazakoznania, 1957, Nr.2, p. 154 Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean, aproximativ 2/3 din cei care și-au declarat limba
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
devin ”Purtând”,”Având”) În 2003, Vasile Stati, un promotor al argumentului „moldovenist“, a publicat un dicționar moldovenesc-român, cu o prefață virulentă,cu argumente șubrede și cu scopul declarat de a demonstra că în cele două țări se vorbesc ”limbi diferite”. Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Și în Republica Moldova, șeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, Ion Bărbuță, a descris dicționarul ca fiind o „"absurditate, servind scopuri politice"“. Aceste reacții academice
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă independentă față de limba română, politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice și gramaticale, precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu a durat
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
nordice. Din cauza tendinței generale de centralizare care s-a manifestat în decursul istoriei Franței, celelalte limbi, neavând stadard, s-au eclipsat treptat, ajungând să fie considerate "patois", adică graiuri, termenul francez având și o nuanță de sens depreciativă. Actualmente însă, lingviștii tind să le considere pe cele principale limbi aparte. Codul limbii este codice 1 respectiv codice 2 sau codice 3 (după ISO 639); pentru franceza veche (842 până la 1400), codul este codice 4 și pentru franceza medie (cca. 1400 până la 1600) codul este codice 5
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
Generală pentru Limba Franceză și Limbile din Franța) și în cadrul acesteia "Commission générale de terminologie et de néologie" (Comisia Generală de Terminologie și de Neologie). Academia nu mai este autoritatea supremă în ceea ce privește standardul, existând diferențe de vederi nu numai între lingviști, ci chiar și între instituții. Un exemplu pregnant în acest sens sunt disputele în jurul reformării ortografiei. În 1990, la inițiativa guvernului, Consiliul Superior al Limbii Franceze elaborează și propune o reformă limitată a ortografiei, acceptată de Academie, și o publică
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
limba oficială a Estoniei, vorbită nativ de aproximativ 1.1 millioane de persoane în Estonia și de câteva zeci de mii în comunitățile de imigranți. aparține ramurii balto-finice a familiei uralice. O caracteristică deosebită care a atras mult interes din partea lingviștilor este prezența a trei grade de lungime fonemică: scurtă, lungă și foarte lungă, astfel încât , și sunt distincte. În realitate, distincția nu este doar în lungimea fonemică, și mecanismul fonologic de la bază este încă neclar. aparține ramurii balto-finice a limbilor uralice
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
scurte. Mora este importantă deoarece determină accentul sau izocronia („cadența vorbirii”) în unele limbi. Termenul vine din limba latină („a întârzia”, „a întârzia”). Ca și alți termeni lingvistici, definiția unei more variază, cea mai succintă definiție fiind poate cea a lingvistului american James D. McCawley din 1968: o moră este „ceva din care o silabă lungă are două, și o silabă scurtă una”. O silabă scurtă se zice că este „monomoraică”, iar una lungă „bimoraică”. Formarea morelor: În general, silabe monomoraice
Moră () [Corola-website/Science/317200_a_318529]
-
lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, si împlinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin, categorii gramaticale ale acestuia precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana. După unii lingviști, aceasta definiție acoperă numai verbele auxiliare care pot fi numite morfologice, si ei mai includ printre auxiliare și așa-numitele verbe modale care, prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) exprimă una din ideile de modalitate: necesitate, posibilitate
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
auxiliare care pot fi numite morfologice, si ei mai includ printre auxiliare și așa-numitele verbe modale care, prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) exprimă una din ideile de modalitate: necesitate, posibilitate, probabilitate, iminentă, voința, dorința. Unii lingviști consideră verbe auxiliare și pe cele care exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii. În fine, si verbele copulative, cele care formează cu alte cuvinte structura binara
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii. În fine, si verbele copulative, cele care formează cu alte cuvinte structura binara de predicat nominal, sunt incluse de unii lingviști în clasa verbelor auxiliare. În unele gramatici, de exemplu ale limbii franceze, în afară de verbele auxiliare morfologice "avoir" „a avea” și "être" „a fi”, toate celelalte sunt numite semiauxiliare, inclusiv unele morfologice. În alte gramatici numai cele dintre categoriile de mai
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
Moldova, și a fost adoptată de Frontul Popular al Moldovei în platforma sa din 1992. Relațiile României cu Republica Moldova au fost încordate începând cu 1994. Majoritatea teritoriului care astăzi formează Republica Moldova a fost parte din România în perioada interbelică și lingviștii, în general, sunt de acord că limba moldovenească este identică cu româna. Semnalele inițiale cum că România și Republica Moldova ar putea să se unească după trecerea ambelor state de la regimul totalitar comunist la democrație s-au stins rapid "datorita intervenției
Relațiile dintre Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/317556_a_318885]
-
verbe modale "a avea", "a da", "a fi", "a putea", "a sta", "a trebui", "a veni", "a vrea", "se cade", "se cuvine", "se pare" etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună", era să cad", e de
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
este mai puțin productivă față de derivare. În funcție de partea de propoziție secundară prezentă la origine în cuvântul compus, se pot distinge următoarele procedee de compunere prin subordonare: În funcție de modul în care se îmbină cuvintele-bază la origine, există compunere prin coordonare Unii lingviști includ în categoria cuvintelor compuse și abrevierile, adică siglele și acronimele. Alții le consideră un procedeu aparte de îmbogățire a lexicului. Față de română, în limbi ca germana sau maghiara, de exemplu, compunerea este mult mai productivă. În germană, teoretic este
Compunere (lingvistică) () [Corola-website/Science/317881_a_319210]
-
(n. 27 aprilie 1940) este un lingvist, cercetător științific, publicist și poet, care în în perioada 1990-1994 a fost Ministru al Educației al Republicii Moldova. Timp de peste 30 de ani a lucrat în învățământul universitar. Profesor universitar (Universitatea din Moldova și Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chișinău), doctor
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
a oficializat limba moldovenească scrisă cu alfabetul latin. În 2013, Curtea Constituțională a R. Moldova a stabilit că Declarația de independență prevalează față de Constituție, prin urmare denumirea limbii de stat este cea din Declarația de independență, adică „limba română”. Majoritatea lingviștilor consideră româna și moldoveana ca fiind aceeași limbă, cu atât mai mult, cu cât și în Republica Moldova se aplică aproape identic aceleași norme ale limbii române standard (numită și literară) ca în România. Glotonimul „limbă moldovenească” și adverbul „moldovenește” se
Limbile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319552_a_320881]
-
(n. 4 iunie 1820, Sebeș- d. 21 noiembrie 1881, Nadeș) a fost un lingvist și istoric sas din Transilvania. G. F. Marienburg a fost fiul administratorului cărții funciare și senatorului din Sebeș Friedrich Marienburg. După absolvirea școlii primare în orașul natal și a gimnaziului la Sibiu a studiat între 1839 și 1841 cu precădere
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
(n.12 martie 1860, Oradea Mare - d.21 septembrie 1937, Budapesta) a fost un lingvist, orientalist și etnograf maghiar, de origine evreiască din Transilvania, care s-a specializat mai ales în cercetarea limbilor fino-ugrice. A fost membru al Academiei de Științe a Ungariei. S-a născut într-o familie de evrei, Munk, din partea tatălui, din
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile, izgonindu-i spre Moravia, unde au format "Vlahia morava". Nu există însă mențiuni sau dovezi arheologice la fața locului pentru acest episod. Lingvistul român Eugen Lozovan consideră că extinderea românilor spre Moravia și sudul Poloniei a început în secolul al X-lea . Din punct de vedere lingvistic dialectul astăzi slav al vlahilor moravi, deopotrivă influențat de cehă și de slovaca, cuprinde cuvinte românești
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
(în , transliterat Stepan Smal-Stoțkîi) (n. 8 ianuarie 1859, Nemîliv, Galiția - d. 17 august 1939, Cracovia, Polonia) a fost un lingvist șі pedagog ucrainean, proeminent lider social-politic, cultural și economic al Bucovinei. El a fost deputat în Dieta Bucovinei (1892-1911) și în Parlamentul imperial de la Viena (1911-1918), apoi ambasador al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Praga. S-a născut într-
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]