4,922 matches
-
stradă”, visător și atent la urgențele veacului, ca în versurile din Viața sau ca în poemul Războiul, cu infiltrații de tip expresionist: vorbește de o „lume nouă”, exaltând civilizația, dar întrezărindu-i trepidația și haosul, absurdul chiar. Trăsătura dominantă a liricii lui rămâne însă neliniștea metafizică, poetică prin pura ei afirmare, indiferent de densitatea tematică. Ca dramaturg, S. a scris un text antologic, Săptămâna luminată. Subiectul, de inspirație rustic-arhaică, explorează eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
Leu, Zaharia Stancu, Demostene Botez, Eugen Barbu, Geo Bogza, Mihu Dragomir, Titus Popovici, Al. Căprariu, Laurențiu Ulici, Savin Bratu ș.a. Traducerile se axează aproape exclusiv asupra unor texte din literaturile socialiste: poezii de Vladimir Maiakovski și Ilya Ehrenburg, altele din lirica bulgară, coreeană, chineză, în tălmăcirea lui Marcel Breslașu, Al. Andrițoiu, Ștefan Iureș, Ion Hobana, Nicolae Labiș, Victor Tulbure, Miron Radu Paraschivescu, A. Toma, Mihu Dragomir, Cicerone Theodorescu. În 1949 apare și un fragment dintr-un roman al lui Mihail Șolohov
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Literatur” (1959-1969), S. este receptiv la mutațiile literare din acea vreme, la tendințele de înnoire a limbajului poetic, încercând promovarea unei literaturi a modernității nedogmatice, cum se observă în Sunt lacrimae rerum, un grupaj de versuri tradus în 1969 din lirica lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru ș.a. Este anul în care emigrează în Germania, locuind la München, apoi la Stuttgart, dar stabilindu-se, din 1973, la Camaiore, în Italia. A beneficiat de diferite burse și a obținut
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
Gryphius” (1980), „Schubart” (1989), „Lenau” (1993). Inițial adept al scrisului convenabil și ușor accesibil, S. traduce, între altele, povestiri de Francisc Munteanu. Treptat își impune exigențe crescânde, ajungând - împreună cu cei interesați de revitalizarea literaturii - în miezul procesului de receptare a liricii universale contemporane. Fiind el însuși poet, prozator și eseist, această experiență îl leagă de personalități din generația sa. Încearcă - înainte și după plecarea din țară - să promoveze scrierile lor prin traduceri, prin recomandări și consilieri în mediul redactorilor, al editorilor
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
care a publicat câteva eseuri în anii ’70), Norman Manea (despre care a scris în anii ’80) și față de alți reprezentanți ai literaturii române din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Gefährliche Serpentinen (1998), un volum cuprinzător de „lirică românească actuală” (peste o sută de nume), începând cu anii ’60, bazat pe transpuneri proprii, la care se adaugă versiuni ale altor traducători, îi încununează demersurile de promovare a poeziei românești în spațiul de limbă germană. Pentru cititorii români a
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie de cărturar. SCRIERI: Încercări poetice, Iași, 1860; Buba s-au spart și țițina au rămas, București, 1866; Poeme, București
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
de la numărul 22/1922 (Pe sufletul meu), Ilarie Voronca (Gară de provincie, 44/1922) ori Camil Petrescu, dând o mare parte din Ciclul morții. Discernământul mentorului de la S. se deschide spre formule variate, dacă nu chiar opuse. El decelează modernitatea liricii lui Lucian Blaga, sesizându-i fiorul existențial într-un text publicat la rubrica „Figurine”, care inaugurează o serie de medalioane despre Ion Minulescu, George Bacovia, Tudor Arghezi. La rubrica „Poeți tineri” sunt prezentați Al. A. Philippide, Demostene Botez ș.a. S-
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
George Bacovia, Tudor Arghezi. La rubrica „Poeți tineri” sunt prezentați Al. A. Philippide, Demostene Botez ș.a. S-au mai bucurat de atenția criticului Emil Dorian, Mihail Celarianu, Camil Baltazar. În 1921 E. Lovinescu purcede la o fină reevaluare critică a liricii lui Alexandru Macedonski. În seria a doua a S. semnează versuri și G. Călinescu (Idolatrie, Inviolata aeternitas). Scriind despre Ion Barbu, E. Lovinescu afirmă acum cu claritate: „Poet personal în tot ce a făcut până acum, lapidar, deși frenetic și retoric
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
Etnicul, 11-12/1927). Menționabile sunt și contribuțiile lui B. Fundoianu, Victor Ion Popa ș.a. Cu Al. Popescu-Telega și Ramiro Ortiz revista a putut beneficia și de colaborarea unor buni cunoscători ai fenomenului literar hispanic și italian. Ion Barbu traduce din lirica lui Rainer Maria Rilke. Prin impunerea unei direcții moderne în literele românești, prin prestigiul colaboratorilor și prin valoarea textelor alese, S. a reușit să se definească, în presa literară dintre cele două războaie, ca o publicație de prim rang, marcând
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
omiși”. Eseul despre G. Bacovia reia discuția din capitolul dedicat poetului în Istoria poeziei românești, dând curs unui impuls autocritic și convingerii că lectura textului bacovian este una din „probele de foc” ale criticului literar, tot atât cât este lectura liricii eminesciene sau a celei barbiene. Cartea e, de fapt, o tentativă de a defini „bacovianismul”, adică o dicțiune poetică echivalentă - cum s-a mai observat - cu „a doua mare restructurare a poeziei românești după cea eminesciană” (Dinu Flămând). Totodată, în
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
scrie despre moartea poetului. Se reiau ulterior fragmente din studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea despre „poetul țărănimii”, iar numărul 129/1918 e dedicat în întregime lui Coșbuc, conținând texte de Barbu Lăzăreanu, V. Demetrius, C. Dobrogeanu-Gherea, precum și două pagini alese din lirica poetului; tot aici, la „Note”, se relatează cum alcătuia Coșbuc petiții în limba germană pentru refugiați, în timpul ocupației. După un timp apare și studiul Coșbuc traducător de B. Nemțeanu. Dintre prozatori, cel mai important este Liviu Rebreanu care, în numărul
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
dornic de a realiza o versiune germană fluidă, fidelă sursei românești. Traducătorul se va mai opri asupra unor narațiuni de mare întindere: romanele Animale bolnave de Nicolae Breban și Marele singuratic de Marin Preda. Pe de altă parte, apropierea de lirica lui Ion Caraion s-a datorat impulsului de a pătrunde sensul unor texte concentrate și de a găsi pentru imaginile cu o încărcătură simbolică specială corespondențe pe măsura mesajului din original. Transpunerea versurilor cuprinse în volumul Lied, das in der
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
de catifea” și care știe că poezia nu poate vindeca maladiile abjecte; primejdiile te pândesc și „pe tine, care-ai crezut / Că toată murdăria acestei lumi / O poți șterge cu un singur vers” (Un singur vers). Demnă de interes este lirica erotică a lui S., al cărei punct forte constă în dezvăluirea unei „metafizici nedezlipite de peisaj, mulată pe trupul feminin” (Gheorghe Grigurcu). În Țărmul himerei (1998), A doua paranteză (1999) și Prizonier în deșert (2000) revin motivele anterioare, accentuate însă
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
și idile. Identificarea „izvoarelor universale”, a influențelor, similitudinilor și ecourilor, analizate în ipostaza genurilor, motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc (1969), în care susține originalitatea liricii autorului comentat, situată sub specia idilei într-un tablou ce începe cu idiliștii antici greci și romani. Ținta cercetării rămâne aceea de „a înțelege mai bine profilul artistic al unui mare poet”. Rezultatele acestor analize sunt reluate în capitolul George
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
nu erau departe de gustul unui anumit public și, susținute de muzică, romanțele sale au avut succes. Dor de răzbunare, considerată „capodopera” genului, provoacă însă, prin gesticulație grandilocventă, un comic involuntar. Cursivitatea dobândită la școala lui Macedonski și, deopotrivă, facilitatea liricii lui S. au făcut ca mai mult de cincizeci de compoziții muzicale să îi ilustreze versurile. Valurile Dunării, pe muzica lui Iosif Ivanovici, se mai cântă și azi. S. a experimentat, fără reușite, poemul în proză și a lăsat câteva
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
au făcut ca mai mult de cincizeci de compoziții muzicale să îi ilustreze versurile. Valurile Dunării, pe muzica lui Iosif Ivanovici, se mai cântă și azi. S. a experimentat, fără reușite, poemul în proză și a lăsat câteva prelucrări din lirica lui Goethe, Heine, Lenau, François Coppée, Sully Prudhomme. SCRIERI: Rime pierdute, Craiova, 1881; Poezii complecte, precedate de o scrisoare de V. Alecsandri, pref. G. Sion, București, 1883; De-ale inimei, Iași, f.a.; Rouă și brumă, București, 1900. Repere bibliografice: Călinescu
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
balade germane, București, 1969; Dorin Popa, Elf lyrische Miniaturen, Kastellaun, 1994, Niemand versteht niemand - Personne ne comprend personne - Nimeni nu înțelege pe nimeni, ed. trilingvă, Iași, 1998 (în colaborare); Streiflicht. Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik - Lumină piezișă. O selecție a liricii românești contemporane, ed. bilingvă, îngr. Simone Reicherts-Schenk, Kastellaun, 1994; George Vulturescu, Augenlieder, ed. bilingvă, Kastellaun, 1996; Lucian Vasiliu, Tanz der Monaden, Kastellaun, 1996; Ștefan Aug. Doinaș, Geboren in Utopia, Kastellaun, 1996; Marin Sorescu, Die Leere der Glocke, Kastellaun, 1997; Emil
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
de lirism, datorată tristeții resemnate în fața veșniciei, străbate Elegia frunzelor, dar S. rămâne, în genere, conceptual în poezie. Problematica țărănească și antimonarhică din versurile (unele în forma baladei și cântecului) pe care el le numea „populare”, ținuta lor protestatară anunță lirica de la „Contemporanul”. Mai interesant decât poetul este autorul dramatic. În Studii asupra teatrului, publicate în „Foaia Societății «Românismul»”, S. era adeptul unui teatru românesc, în care omul simplu să apară după „tipul și caracterul său”, și recomanda istoria națională ca
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
Arcadie Suceveanu (cu ocazia împlinirii vârstei de cincizeci de ani), revista cuprinzând o selecție de versuri și o serie de „aprecieri, reflecții, interpretări” despre cel sărbătorit. Pe de altă parte, lui Arcadie Suceveanu îi aparțin cele mai adecvate comentarii despre lirica de astăzi, incluse în rubrica „Portrete în sepia”. La S.l. colaborează cu versuri Elena Marița, Ilie Motrescu, Vasile Tărâțeanu, Ion Beldeanu, Ion Filipciuc, Simion Gociu, Vitali Kolodii, Mircea Lutic ș.a. „Poezia tânără bucovineană” este reprezentată în sumar de Rodica Ursuleac
SEPTENTRION LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289625_a_290954]
-
banalul și chiar prostul gust cotropind epicul. SCRIERI: Drum peste vină, Timișoara, 1977; Melancolia trandafirului albastru, București, 1982; Călina, Cluj-Napoca, 1982; Învolburata lume a Călinei, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Premiile Editurii Facla 1977, O, 1977, 52; Laurențiu Ulici, Lirica feminină, RL, 1978, 13; Nicolae Ciobanu, Poeți timișoreni, LCF, 1978, 19; Claudiu Daniel, „Călina”, F, 1983, 2; Brândușa Armanca, „Călina”, O, 1983, 10; Dumitru Micu, „Călina”, CNT, 1983, 51; Adrian Dinu Rachieru, O lume de câștigat, O, 1987, 11; Berca
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
Mureș, iar ca grafician semnează ilustrație de carte) și literatură, Ș. debutează în 1967, cu versuri, la „Cronica”, fiind prezent apoi și în „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, iar editorial în 1968 cu placheta Strigi. Ca traducător, publică Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă (1978, în colaborare cu Mircea Traian Biju; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) și (prin intermediar francez) din proza finlandeză, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor de Frans Eemil Sillanpää (1982). În 1984 se exilează în Elveția, la Lausanne
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
Lausanne. Asupra poeziei lui Ș. s-a așternut o uitare explicabilă nu numai din pricina tăcerii ursuze a autorului, ci și a caracterului textelor, deranjante la apariție, ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București, 1978 (în colaborare cu Mircea Traian Biju); Frans Eemil Silanpää, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor, introd. George Sbârcea, București, 1982. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Strigi”, GL, 1968, 38; Viorel Știrbu, „Strigi”, TR, 1968
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
lui Lucian Blaga e însoțit de reproducerea poemului Peisaj transcendent. Dar mai mult decât orice, S. devine un prilej de întâlnire și emulație pentru cei mai valoroși poeți români din exil. Aici poate fi găsită antologia cea mai reprezentativă a liricii de exil din anii ’60. Cele mai frecvente nume sunt Vasile Posteuca, Ion Miloș, Nicolae Petra, Nicolae Caranica, Filimon Veredia, Aron Cotruș, Tudor Dan Matia, Nicolae Novac, P. I. Silișteanu, Ileana Duma, Nicolae Marea, Virgil D. Vasiliu, Ion Țolescu, Ion
SEMNE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289617_a_290946]
-
Adevărul”, „Viața românească”, „Tinerețea”, „Democrația”, „România liberă”, iar după război scrie în „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Secolul 20” ș.a. Prea puține din aceste texte, prefețele la cărți de literatură universală, ca și comentariile din emisiunile de televiziune ori transpunerile proprii din lirica germană vor fi reunite antum într-o carte. Intelectual preocupat să aducă în planul interferențelor variate domenii ale spiritului, pe care le supune unui demers critic sever și imaginativ deopotrivă, S. este în cele din urmă un impresionist care, fără
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]