547,468 matches
-
unei tinere care vrea să amâne întoarcerea acasă de la un bal mascat. pot fi ale unei bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice christomanos - și să-ți lovești pieptul cu pumnii pentru că moartea a luat sânge din sângele tău tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la possenhofen. copiii și câinii s-au tolănit pe covoare. în dreptul ferestrei arcate mama care mișcă ușor din buze de parcă ar fi greșit o numărătoare ciudată și trebuie s-o ia mereu de la capăt. néné și gackel rezemați în coate îl ascultă pe profesorul de istorie - peste un an se va sinucide în apele lacului starnberg - dar el își ține lecția doar „pour les beaux yeux de sisi”. așa cred toți
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
din toate, april micile bucurii Copiilor le plac micuții iepurași albi Copiilor le plac și poveștile cu micuții iepurași albi Cu ochii roșii-trandafirii Numai mie mi-e rău când văd un iepuraș alb cu ochii roșii-trandafirii Poate pentru că , fiind copil, luând în brațe un iepuraș alb cu ochii, desigur, roșii -Trandafirii Mi-a tras două portative de sânge roșu-trandafiriu pe obraz Și de-atunci cei un milion de trandafiri ai lui Voznesenski mi-i cântă Ala Pugaciova Sugerându-mi mereu că
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
mele. Eu sunt hăul din inima lui. Întunericul cel nepătruns. Taină. Când el o să devină soarele, eu o să văd. Copii am. Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și cer am. Când a fost rânduit să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat din Sine. În rest, timpul vieții mi l-am petrecut în genunchi. Ori spălam urmele cuvintelor murdare, ori mă rugam pentru Cuvintele Cele de Sus, ori mă așezam mai bine pe cioburi ca o
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
spre cer nălțîndu-se cîntînd. În Tine-s pîn’ la ultimul atom al pulberii și realității mele textură-universalei învieri, purtînd într-al lăuntrului meu dom cuprinderea de dincolo de stele, a marii Tale, Doamne,-ntîmpinări. (VIII Evanghelia după Toma) Nu m-a luat în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Toma) Nu m-a luat în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
zis Necunoscutul încet și mi s-a adresat, tot șoptit, ca și cum ai sufla într-o taraxacum officinale, de data asta mie „cât de mult mă bucur că, în sfârșit, am fost recunoscut, am o rugăminte”, a mai zis, „să mă luați cu peugeot-ul roșu aprins 307 până la tecuci” s-a sfârșit ca o poveste din cehov dimineața ziarele din moldova au scris că pe drumul dintre bârlad și vaslui s-a găsit o mașină abandonată galbenă ca un jilț aurit și
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
Ei, doi; și eu, singur. 4 Ce morman de frunze, sub nuc! Și nucile pe cer - ofrande. 5 Nucul rămas în pielea goală, atletic. L-a bătut, cine? 6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru nucul ce-mi dă liber 9 Și - pe cer - nuci și stele! Încă-n acest echilibru precar... 10 (a doua zi
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
pe cer - ofrande. 5 Nucul rămas în pielea goală, atletic. L-a bătut, cine? 6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru nucul ce-mi dă liber 9 Și - pe cer - nuci și stele! Încă-n acest echilibru precar... 10 (a doua zi) Dar corbii, în rotocol, de capul lor. Cioclii nucilor. 11 Frunză de nuc, amară
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
ecologice borcane, uterine... Și-o voce ne șoptește „Acuma și aici!“ În Supermagazin noi ne petrecem viața, Cu-n cărucior, un card și-un singur țel: Să cumpărăm tot ce putem din el. Atenți ca alt client să nu ne ieie fața, Ne-nghesuim la casă. Plătim. Apoi? Nimic: Iar ne trezim afară, în noapte și în frig. Asta a fost tare demult Acum, adormi! Visează! Te vei trezi cîndva În iarba înflorită din lunca de odinioară: Zumzăie mii de gîze
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
o fetiță care avea unghiile pictate cu portretele prietenilor ei imaginari fratele ei ținea în mână o crenguță cu care alunga musculițele și insectele care încercau să se așeze pe unghiile ei dacă îmi spui de ce insectele făceau asta te iau cu mine în insule pot să-ți povestesc totul pentru că știu că în curând vei pleca știu cum va fi nu-mi spune nimic sunt în iad sub un munte de varză nu mă deranja câinele meu nu te mai
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
timp de căutări, i-am descoperit și un blog personal, conținând mai multe producții literare. Așa am ajuns fascinat de poetul vasilescu - personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu -, așa m-am hotărât și am reușit să iau legătura cu el, pe mail, convingându-l că ar cam fi cazul să se ia în serios și să se concentreze pentru un debut editorial. Fiindcă, „părintele” poetului vasilescu este un spirit extrem de nesigur pe uneltele lui literare, un tânăr
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
Așa am ajuns fascinat de poetul vasilescu - personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu -, așa m-am hotărât și am reușit să iau legătura cu el, pe mail, convingându-l că ar cam fi cazul să se ia în serios și să se concentreze pentru un debut editorial. Fiindcă, „părintele” poetului vasilescu este un spirit extrem de nesigur pe uneltele lui literare, un tânăr scriitor aflat încă în zodia căutărilor și care scrie poezie numai cu piatra de moară
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
ăla mi-am scos-o pe a mea iar hienele de la televiziune nu au ratat momentul acum eram peste el mirosea grețos a carne arsă, a fum în câteva zeci de secunde eram dat la o parte iar rănitul era luat de brancardieri și eu îl vedeam doar pe ianuș scriind cu privirea aia rătăcită a lui, scriind poemul și țin minte că i-aș fi înfipt creionul ăla-n jugulară l-aș fi făcut să-și răcnească poemul în gura
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
anchetează un vers după o vreme obosit se șterge pe frunte se scoală și bate cu pumnul în masă. îmi pune lampa în ochi să vadă dacă mi-am auzit poezia cu dinții - hai, zice (și-mi face cu ochiul) luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa cu capul de se-aude până hăt în Alexandria din motanul
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
ocolește, pe podu-arcuit, e toamnă, și-mbătrânește și ea, pe-o bancă. Să mă închin, lunii, din lunetă. DÂMBOVIȚA Nici vorbă, de-un raid pe chei. Dinspre hotelul „7 noiembrie” unde-ai stat sechestrat 7 zile în timpul Viscolului, s-o iei în jos, ocolind, prin Șelari, excortat din vitrinele fără șir de lungi rochii de mirese... Nici vorbă, cum ora-i târzie. Și poetul V. Voiculescu (și-a „făurit o bătrânețe gravă”) privește în valuri, ca Pescarul Amin, o clipă, și
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
crescut a întinerit învîrte butoaiele ca jonglerii la circ un bobîrnac dacă dă vreunui bețiv cade ăla în nas pe gropar și pe tîmplar cînd îi dă cu capul de masă se aude de la pod iar pe sărmanul popă îl ia de guler și-i repede paharul pe gît unii spun că l-au văzut pe vasile zburînd ca un liliac trecea peste sat
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
manifestă zgomotos, cîntă, vor să iubească un milion de femei rumene ca niște castane aburinde în piață, vor să bea la nesfîrșit, vor să sară gardul pînă la Apșa, vor să recite poezii, vor să se bată, vor să se ia de urechi, vor să se privească în ochi, vor să se împace, vor să încalece, vor să descalece, vor pancove și nuci în curte la Nana Doca, vor să intre în galeria lui Făt, pe pereții unei săli de clasă
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui Dumnezeu cade tihna peste cei un milion de oameni adunați între cele două mîini, toți se-ntreabă al cui o fi trupul acela atît de palid și frumos
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e maladiv, exhală molime din luturi și pietre. Și-n cărțile rele
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
le ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
se prelinge un fir subțire de pământ negru. drumul însemnat al celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe care dacă-l privești prea mult te ia cu amețeală. cum iese pe poartă uca simte un gust ciudat în gură de parcă ar fi mestecat stofă. asfaltul se face dintr-o dată un covor pe sub care alunecă bile vălurindu-l. oameni de cârpă fără fețe coboară și ei strada în
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
zgomotul își dă palme peste gură. Masivele clădiri care ne strivesc nașterea, piramide în deșertul care ne înconjoară, faraonii și dogma, peste tot, faraonii și dogma, împărtășindu-ne cu vinul minciunii. Fotografierea interzisă scrie pe aerul din jur, camerele de luat vederi stau cu urechile ciulite, câinii de pază au luat locul leilor de piatră, și schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
strivesc nașterea, piramide în deșertul care ne înconjoară, faraonii și dogma, peste tot, faraonii și dogma, împărtășindu-ne cu vinul minciunii. Fotografierea interzisă scrie pe aerul din jur, camerele de luat vederi stau cu urechile ciulite, câinii de pază au luat locul leilor de piatră, și schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]