4,609 matches
-
să zac aici până mor. Am adus unele noi. Mistere cu fotografii. Scoase din geantă testul de recunoaștere facială Benton. —Mistere? Toată viața mea nenorocită e un mister. Mark recunoscu aceeași față văzută din mai multe unghiuri, cu diferite expresii, luminată diferit. Dar nu-și dădea întotdeauna seama când o privire era îndreptată spre el. Se descurcă destul de bine la identificarea celebrităților, deși îl numi pe Lyndon Johnson „un dobitoc de mare mahăr corporatist“ și pe Malcom X „tipul ăla, dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fii închis într-o cameră etanșă, imaginându-ți că ești afară; sau să fii liber să treci prin zidurile poroase, în albastrul schimbător... Fără să-și mai ia un prosop, stinse lumina de la baie și se întoarse spre patul slab luminat. Se așeză încă ud pe un scaun tapițat. În străinătate se făcuse de râs. Acasă îl așteptau sute de subiecți, oameni adevărați pe care-i folosise doar ca experimente ale minții. Fiecare dintre ei pulsa în interiorul lui și nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și le așează cu mare cinste și evlavie în Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi". Astfel, Sfântul Ierarh Varlaam s-a obișnuit ca din fiecare gând, fiecare întâlnire, fiecare acțiune să facă o rugăciune neîncetată, totul devenind o liturghie neîncetată. Om luminat, Sfântul Ierarh Varlaam a învățat din călătoriile sale în Rusia cât de mult prețuiește tiparul în răspândirea cuvântului Evangheliei, motiv pentru care s-a străduit să înființeze la Iași o tipografie, lucru pe care l-a reușit cu ajutorul Sfântului Ierarh
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nu primești putere, răbdare și alte daruri duhovnicești pe care ți le strecoară Domnul încet și tainic în suflet. Uiți de tine și de oboseală și ți se umple inima de bucurie când vezi credincioșii cum pleacă acasă cu chipurile luminate, cu încă un strop de nădejde spre a rămâne pe Cale... M-am întors în mănăstire cu racla cu sfintele moaște plin de nădejde. Acum sunt convins, mai mult ca niciodată, că Sfântul Varlaam are grijă de noi toți cei care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lucrând răul, am iubit întunericul mai mult decât lumina, căci oricine face răul urăște lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos. De aceea păcătuind, ne poticnim zilnic pentru că umblăm în întuneric. Dă-ne să viețuim restul zilelor noastre cu ochii minții luminați. Dă-ne să umblăm ca fii ai luminii în lumina poruncilor Tale, albește veșmântul strălucitor al sfântului Botez pre care l-am înnegrit cu faptele noastre, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Dă-ne să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
-nțeles, zice, m-am uitat pe-acolo. — Pe unde-ai fost? Îl Întreb. — Ei, nu prea știu numele locurilor, zice, dar pot să le găsesc pe hartă, zice. Odată am traversat un cîmp fără case, zice, dar am văzut vapoarele luminate. Le-ncărcau, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus unde erau vapoarele, zice. — Acum știu precis unde-ai fost, zic. Te-ai dus la Brie Basin. — Da, cred că așa-i zice. Aveau niște lifturi și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al roților și șuieratul neașteptat și tăcerea nesfîrșită a orașului cufundat În somn, oare n-au așteptat În Întuneric, gîndindu-se: — Ah, există tărîmuri necunoscute, și dimineți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
e un tip înțelept: nu se grăbește să vorbească. Spune doar că va cere și sfatul înțelepților din Calea Lactee. El se întâlnește cu ei în fiecare zi, dar nu stă acolo și peste noapte, pentru că înțelepții sunt ocupați, fiecare cu luminatul cerurilor lui, iar el în fiecare zi are de hrănit, adăpat și adormit culorile. Toate culorile, fie ele vechi sau noi, trebuie hrănite și adăpate ca să nu se ofilească. Cu ce se hrănesc culorile? La fel ca și copiii: cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un bărbat între două vârste. Nici ochii, nici atitudinea individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială dată de Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să fie că inamicul se aștepta în mod automat la o comportare agresivă - sau, cel puțin, dirijată într-un anumit scop - din partea lui. Pe când gândea astfel, Gosseyn coti la dreapta și continuă să meargă de-a lungul coridorului larg, slab luminat. Cam la 150 de picioare înaintea sa, se vedea o barieră; și probabil, acela va fi momentul adevărului. Bariera se dovedi a fi o ușă care nu se deschidea. Conform teoriei sale, Gosseyn se întoarse și porni iute în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Și, de fapt după ce se-ndreptă cu pași repezi spre ea, încetini mersul, se apropie, și privi cu precauție înăuntru. Văzu o copie a separeului din restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar, brusc, își dădu seama că ei știau că el se află acolo. Nu mai ezită. Și, amintindu-și că ei se așteptau să fie agresiv, păși înăuntru. De cum privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că așa e; "ce, noi n-am putut să ținem pentru noi telefoanele? Le-am dat grecilor pe nimic". Dau din cap convins, beau bere Ciuc din halbă, tehnicianul povestește cum anume au luat grecii telefoanele; eu ascult și, deodată luminat, zic următoarele: "să știi că a intervenit și Sfântul Sinod pe la creștin-democrații lui Ciorbea". Tehnicianul se strîmbă: "adică la țărăniști, spune-le pe numele cel adevărat", zice. "Chiar așa", zic. "A intervenit și le-a cerut să le dăm telefoanele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la televizor apare, în cadrul tribunei partidelor parlamentare, zâmbitor și castrator, același Vadim Tudor herțogul cuvânt care de la hersek vine, care vrea să spună comandant de oaste. Spune ce spune herțogul Vadim despre nelegiuiții ghiauri, despre moș țărăniștii, fie-le mormântu' luminat, despre rătăciți și despre îndreptarea lor prin divane și pedepse înfricoșate administrate de spahiii renumiți ai fostei oștiri permanente a Securității pe numele ei turcesc bölük halkî. Pe cum se arată el la televizor pe dată în bar se aude
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
surpriza escamotării lui din birourile Institutului de imigrații. Nu bănuia prezența unei mașini de transport în propriul său birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci aveau un aer obraznic în comparație cu ferestrele negre din clădirile mai solide. Gloopy mă duse într-un pridvor pe care era un indicator inscripționat cu cuvintele PROTECȚIA SOCIALĂ - CIRCUMSCRIPȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ. — Asta e, deci, a zis. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiecare dată, Lanark pleca din cameră cu o durere de gît, hotărît să nu mai revină, și dacă ar fi existat un alt loc în care să stea, cu excepția clubului personalului, nu s-ar mai fi apropiat de ea. încăperile luminate discret, cu aerul lor primitor și mobilier confortabil îl făceau să simtă apăsarea izolării. Oamenii erau politicoși și prietenoși, dar vorbeau de parcă nu mai era nimic important în afara clubului, iar lui Lanark îi era teamă că ajunsese să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw și mama, cu Ruth în poală, au stat în autobuz noaptea, traversînd un ținut nevăzut. Autobuzele erau mereu prost luminate și ferestrele, acoperite cu pînză uleioasă, neagră-albăstruie, așa că nimeni nu vedea afară. Probabil că au călătorit de multe ori așa, dar mai tîrziu nu și-a amintit decît o noapte care a durat luni în șir, într-o înghesuială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși, una cu o plăcuță înrămată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un zdrăngănit în urechi, năvălind în orizont ca trăznetul unui gong. își ridică fruntea și văzu depozitele de pe malul stîng. Dincolo de ele, orașul se ridica la cer. Mai întîi turnurile municipalității, apoi cocoașa cartierului Rotten Row, cu toate ferestrele caselor luminate, apoi fleșa butucănoasă a catedralei cu turnul și naosul, iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din necropolă lunecă spre cer, cu coloana lui John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate de repede. — Urăsc întunericul, urăsc spitalele și nu merg! Nu-i nimic rău în întuneric. în viața mea, am dat peste o mulțime de lucruri oribile, și toate se petreceau în plin soare sau chiar într-o cameră bine luminată. — Și, cu toate astea, pretinzi că vrei soare! — Vreau, dar nu pentru că mă tem de opusul lui. Ce înțelept ești! Cît de puternic! Cît de nobil! Cît de inutil! înțepîndu-se cu furie, intraseră deja în gura tunelului pentru a scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi era familiar. CAPITOLUL 35. Catedrala După ce mai merseră puțin, Lanark se opri și declară: — Ăsta nu-i Unthank! Te înșeli, este. Se uitară în josul unei pante presărate cu monumente țuguiate și văzură o catedrală neagră și turtită. Pe fleșa luminată era o giruetă aurită, dincolo de nivelul ochilor lor, dar Lanark era și mai contrariat de priveliștea din spatele ei. își amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale și tramvaie electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe treptele de jos, ținînd în mînă instrumente legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]