2,817 matches
-
Dispensarului T.B.C. Turda. Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți ani ai? Conașule, mă rog de iertare... dar... Taci din gură, când îți zic ! Câți ai ai? Să trăiți!... 45 de ani..., da... Nu lungi vorba! Spune, ești rudă cu acuzatul? Cu cine? Cu acuzatul cel de colo, care a furat niște găini. Să mă ferească Dumnezeu. Nu-l cunosc nici din tată, nici din mamă. Pune mâna pe cruce! Bietul Ion se execută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai cascam, ne mai răstogoleam pe paturile cele late de la țară, unde parcă tot ai sta lungit, ne mai uitam la niște vechituri de litografii aninate în părete. Da' mâncarea nu venea. Trecuse acum o oară plină, de ni se lungise urechile și ne ghiorăiau măruntaiele. Însă nu pot tăgădui că în fundul cugetului nostru dădeam dreptate lui Manolucă, fiindcă de... la bucătărie nu se fierbe nici se frige așa cât ai bate din palme. În sfârșit, după două oare lungi, nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de fân și, după cer am ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uita ironică la noi; stelele ne priveau sclipitoare, nedumerite, văzând liniștea cetăței tulburată de niște oaspeți nechemați; culmele munților ce ne înconjurau din trei părți se arătau din ce în ce mai posomorâte, mai amenințătoare, parcă vroiau să ne cuprindă în brațe, iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin creier, dascăl al întregii făpturi omenești munca este metoda tuturor metodelor. Cunoscînd virtuțile pe care Mehedinți le atribuia muncii, putem aprecia, în cunoștință de cauză, motto-ul pus de el pe coperta volumului Altă creștere: "Școala pasivă de azi lungește copilăria și scurtează viața. De aceea: mai bine muncă fără carte, decît carte fără muncă". Dacă G. Kerschensteiner avea în vedere o școală a muncii pentru tineretul muncitoresc, în scopul atașării acestuia față de statul german de la începutul secolului XX, Simion
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Mecanică din anul nostru de studii, a apărut un ofițer cu o statură impunătoare, îmbrăcat într-o frumoasă uniformă de ofițer superior, care s-a prezentat scurt ca fiind Colonel Rădulescu, Șeful Catedrei Speciale din Institutul Politehnic. Și fără să lungească vorba, a început să ne recite din Scrisoarea a 3-a de Eminescu: .......... La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. „Tu ești Mircea?” „Da-mpărate!” .......... Apoi s-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
otomane și chiar și mai utile în tăierea căilor de comunicație maritime. Datorită acestei situații, invazia otomană a trebuit să fie organizată pe uscat. Au fost trimise armate atît din Epir cît și de la Constantinopol, dar rutele de aprovizionare erau lungi, iar perioada propice campaniilor scurtă. Trupele erau permanent hărțuite de luptătorii greci de gherilă, care, spre deosebire de inamicii lor, erau experți în exploatarea avantajelor terenurilor muntoase. Grecii au avut inteligența de a nu angaja lupte sub forma unei armate regulate și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
riscai să-l opărești. Scriam printre băltoace de ciorbă pe care le ștergeam cu colțul pijamalei scămoșate. Și doctorii mă priveau îngăduitori. Parcă vrând să vadă dacă dă vreun rezultat metoda asta a mea. Scriam pentru a nu mai sta lungit în pat. Atunci când stai întins în pat îți vin tot felul de idei pe care de la un moment dat nu le mai suporți. Scriam pentru a da de lucru imaginației, pentru ca imaginația asta să nu o ia razna în direcții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și era să se taie, să se omoare cu neamurile. Fire-ar ai dracu’ când ni l-au dat, fir-ar ai dracu’ când ni l-au luat. Așa trebuia să zici dacă venea vorba despre pământ, ca să nu se lungească inutil o discuție obositoare despre împroprietărire. Lor le sunt de ajuns satul, strada. Tu înveți, o să ajungi cândva dincolo de Ploiești. Se văd contururile grădinilor. Gardurile - ca niște forme geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi sub ochii unei mulțimi de gură-cască hoituri Întregi de cal aduse de Ioșca, hengherul pri mă riei, care tăia, despica, spinteca - cu cuțitul, cu satârul și cu fierăs trăul - hartanele sanguinolente, lungind cât se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguarului din Pampas și ale hienei din Sudan, cu mârâitul ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
una, cele 32 de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să fac așa după cum m-o tăia capul meu de țivil. Același colonel care-mi spunea, lungit pe băncile pustii ale școlii primare, sediul comandamentului nostru: — Eu zic să ne predăm, Beldie, nu-i așa?... Ei, ce-are să-mi facă? O să mă pună să lucrez În fabrici!... Lucrez și-n fabrici!... De ce să nu lucrez? Pentru asemenea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
direcția „Întoarcerii la natură“. Constantin Beldie constată, necruțător, că „Sunt suflete de cărturari, adevărate localuri publice“. El declară ritos că „Sin gurele mele remușcări În viață sunt pentru timpul pierdut cu cărți inutile. Încalte să fi stat tot timpu acesta lungit În iarbă, cu ochii-n azur“. Ca la Stroești, am adăuga noi! Partea a doua a cărții Începe cu un aforism: „Viața nu-i nici cel dintâi, nici cel de pe urmă dintre bunuri. E singurul“, reținut și recomandat de prietenii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la un semn al lui, trebuia să strige ca este prea cald în clasă și sa-l roage se deschidă geamul. Altul mai târziu, trebuia să strige să se închidă geamul, pentru a-i permite mișcările lui Mitică. Ca să nu lungim vorba, trebuie spus că totul a mers bine și s-a realizat la centime, conform prevederilor, inclusiv „tragerea sforii cu tezele până în clasă și distribuirea la adresanți. Dar... chiar in momentul când noi abia am înlocuit tezele, dă năvală în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
n-a încercat să facă necesara corectură: avea fler, simțea când trebuie să se pună cu Gârmoci și când nu. Primul-secretar a continuat: -Șovăielile nu sunt bune, nu fac deloc cinste revoluționarilor. Iar pauză, și apoi: -Ce s-o mai lungim, până mâine la miezul nopții trebuie să fim gata să-i trimitem pe dușmani cu un tren acolo unde n-o să mai poată să facă rău clasei muncitoare. Tovarășe Fanache, ai pregătit lista de persoane, lotul, vreau să spun? -Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
socoteau că, odată cu ieșirea la pensie, căpătau și dreptul de a gusta din toate plăcerile vieții. Îndeosebi din acelea pentru care nu avuseseră nici timp și nici bani la tinerețe. Când venea acasă la părinții lui din Rucăr, Nini se lungea întâi în pat cu mâinile sub cap, privirea în tavan și nu scotea o vorbă ore întregi. Taică-su și maică-sa numărau dolarii și se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea morocănos trei sute de EURO. „Dacă matale o vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bere să beți voi! Vrei binele proștilor și te alegi cu ce-i mai rău“. Din mulțime se aude o voce de femeie: „Poate e strada de vină. Poate a luat-o la vale. Cu ploile astea...“. Câțiva bărbați se lungesc pe burtă și încep să discute despre unghiuri drepte, despre firul cu plumb, despre deplasarea plăcilor tectonice de sub oceane. O fi și cu strada ceva, totuși, e clar că blocurile se crăcănează spre vârf. Locatarii de la ultimele etaje sunt panicați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cincilea sau al șaselea. În scurt timp, toți locatarii de la scara 6 au ieșit în stradă și, luându-se după domnul Ceapă, au început să privească și ei, care nedumeriți, care revoltați spre etajele unde locuiau. Iar după ce au obosit lungindu-și gâturile în sus și au început să se privească pieziș unii pe alții, s-a declanșat fenomenul. Când locatarii dintr-un bloc caută cu coada ochiului unii la alții, fenomenul care se declanșează e că toți descoperă ce mutre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe mine, Iliuță - i-a zis ea după ce a terminat cu plânsul -, că ți-am vrut binele. Și ce dacă-ți cade părul din cap, măcar te umpli de păr prin alte părți. Cât despre faptul că ți s-au lungit urechile, eu te iubesc și așa.“ „Are dreptate Sofica - și-a zis mândru de istețimea nevesti-sii Ilie I. Ilie și bând de-acum ceaiurile ei, ca tot omul, de trei ori pe zi înainte de mese -, uite că-s și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Jean Cristophe, în cele două volume din Pe Donul liniștit, în tomurile de sute de pagini pe care, în afară de el, nu le mai cerea nimeni pentru acasă. „Costele - îi spunea mama lui Codin soțului ei -, tu vezi cum s-a lungit deodată copilul nostru? Ce-o fi asta? Se închide la el, cu cărțoaiele alea grele, și crește, și tot crește...“ „Lasă-l în pace - răspundea domnul Antonescu -, ce, vrei să rămână scund ca mine? Să citească, dacă îi priește.“ Peram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toți cei treizeci de membri ai grupului, trimiși în excursia de o zi, vroiau s-o trăiască intens, ca să poată să spună c-au fost într-adevăr la Paris. Vrând-nevrând, am fost martor și părtaș la strădania celorlalți de a lungi timpul și la incidentele rezultând din acest neobișnuit asalt asupra timpului. Ca să înțelegeți ce gen de întâmplări au loc, când treizeci de excitați care n-au mai călătorit niciodată în Vest sunt plimbați doar o zi și o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un lemn care plutește pe apă e Îndreptățit să spună „am cîștigat“ atunci cînd fluxul Îl aruncă pe plaja pe care o căutase. Dar asta a fost mai tîrziu și nu ne interesează acum. Cele două zile planificate s-au lungit, ca un elastic, pînă au devenit opt, iar pe măsură ce gustul dulce-amărui al plecării se amesteca cu respirația mea urît mirositoare, m-am simțit definitiv luat pe sus de vîntul aventurii, către lumi pe care le prevedeam mai stranii decît aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acolo, pînă cînd următoarea echipă de nord-americani va fi trimisă În cantonamentul de pregătire. Señor Soto, pe lîngă faptul că era un tip deosebit, era și foarte educat, iar după ce am epuizat subiectul său preferat, sportul, am putut să ne lungim și la discuții despre cultura incașă, despre care el cunoștea o grămadă de lucruri. Ne-am Întristat destul de mult cînd a venit vremea să plecăm. Am băut ultima cafea - excelentă - preparată de Señora Soto și ne-am urcat În micul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]