2,874 matches
-
octombrie. Summersoft odată pusă la rece, se Întoarse la Frumoasa casă, acum reintitulat Vechiturile, dar cu oarecare neliniște. Nu că i-ar fi lipsit Încrederea În valoarea potențială a subiectului sau În eleganța formei. Problema era că povestea se tot lungea, fără să se apropie vreun pic de o concluzie. Inițial, Îi propusese cartea lui Scudder, redactorul șef de la Atlantic, ca una dintre cele trei povestiri pe care revista se oferise, din fericire, să i le publice, fiecare de circa zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a fi sigură că vreau lucrul acesta. Amélie apăru pe coridor și mă văzu. Cu toate că o văzui cu coada ochiului, bătui de trei ori în ușă și intrai. Angi nu dormea. Lumina lămpii îi descria umbre ciudate pe față. Stătea lungit în pat, cu un picior îndoit în sus și cu mâna sub cap. Ținea în cealaltă mână o carte. Nu spuse nimic, însă mă privi întrebător, sfidător parcă. Încuiai ușa și ocolii patul până ajunsei in partea lui. Mă așezai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se trezi din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar o zgârietură ușoară marca ceea ce se părea că s-a întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul. Viața lui va continua, orice-ar fi. Toate frământările sale nu făceau bine nimănui. Auzi din nou sunetul metalului. Întinse mâna înainte să deschidă ochii. Pericolul simțit, acea stare care i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bău. Purtă câteva conversații plictisitoare, apoi ieși afară. Bătea vântul. Departe de râsetele celorlalți oameni găsi liniștea frigului. O idee îl trăsni: trebuia să locuiască în Antarctida. Da, asta trebuia să facă. Porni hotărât, dar se împiedică și căzu. Se lungise pe pământ. Ajunsese cea mai decăzută ființă. Era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla: îl dezgusta propria-i persoană. Conștientizarea acestui lucru îl lovi atât de tare încât orice urmă de beție pieri. Trebuia să se regăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
într-o îmbrățișare mai totală ca până atunci din punct de vedere fizic, cu capul pe gâtul meu, cu fața-i atingându-mi părul și închizând ochii. Totul continuă să fie curat și intim. Îmi sărută mâinile și apoi se lungi pe canapea, cu capul în marginea în care fusese înainte și luându-mă cu el, pe el. Îmbrățișarea și mângâierile preț de câteva clipe jucăușe deveniră din nou erotice. De această dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pleoape, imaginea unui Mircea Eliade ce, alături, derutat și el de așteptare, își făcea din nou de lucru cu pipa. Și abia după ce roșcovana temperamentală reveni la poziția orizontală, izbuti și Profesorul de Istoria Religiilor din mințile ei să se lungească cumsecade alături de ea. Înfășurînd-o (concomitent cu acțiunea taximetristului, ce, într-adevăr, își descojea chiloțarii) în dizertații ocrotitoare, savante și dulci, ale căror înțelesuri blajine le pierduse încă din copilărie, mîngîindu-i, cu un deget balerin, aura ce și-o simțea rotindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celui mai înțelept năsuc de pe pământ; jelindu-mă, dacă o să mai vrei să te plimbi cu un tip care poseda, acum, deja un început de cazier. Aveam din nou o pijama de mătase, mă îmbrăcam toată seara cu ea, mă lungeam în pat și, pe la nouă, începeam și-mi dădeam drumul la gânduri. O luam așa, după tine, îți număram pașii, când ieșeai de la lecțiile cretine de pian, mă frecam de toți hăndrănăii care se vârau în tine doar să te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se întîmplase și-aseară, în cel de la "Cafeneaua Veche". Plonjeul de aseară, de la "Cafeneaua Veche", fusese un scurt plonjeu. Firea mea spurcată, alcoolul, combinate cu absența lui Clipsy (dispărută de trei săptămâni la o mătușă, cică-se, de prin Oradea) lungiră cea de-a doua parte a plonjeului meu, de la ora 22,45, când am fost evacuați din "Cafenea" și ne-am despărțit, răsucindu-se fiecare către singurătățile lui, până la o oră nelămurită a nopții. Interval în care am luat în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și recunoscătoare fiindcă nu lungise povestea. Nunta lui Nick cu Caitlin fusese o chestie tradiționalistă și costisitoare, cu o rochie de prințesă, patru domnișoare de onoare și un tort cu trei etaje, pregătit și decorat de prietenele lui Jenny din Organizația Internațională a Femeilor. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada fustelor mini, Susan fusese în elementul ei. Ieșind din apă, femeia și-a luat prosopul pe care-l lăsase pe marginea piscinei și și-a îngropat fața în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și curios. Podoaba de pene de pe cap îi atârna cu mândrie peste spătarul scaunului, iar toiagul ju-ju i se odihnea în poală. Grimus îi da ocol, mergând într-un fel ciudat, ca pe picioroange, se apleca de mijloc în față lungea gâtul la fiecare pas, cu mâinile întinse la nivelul umerilor, iar degetele i se mișcau, i se mișcau necontenit. Avea în mișcări un ritm unghiular care-ți obosea ochii. — Acesta este Dansul înțelepciunii și al Morții, spuse Grimus. Moartea, nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în picioare și zdrobit. Deodată, pe când ieșeau în lumina cețoasă a zorilor, vuietul a încetat. Brusc și fără veste. Pur și simplu nu se mai auzea. Flann O’Toole îl privea pe Grimus, așa că a văzut cum fața i se lungea, a văzut privirea plină de groază din ochii înnegriți, a văzut epuizarea ieșind la iveală din spatele durerii. A văzut și a zâmbit. — Așadar, l-ați găsit, a zis el către Peckenpaw. — Am găsit o mulțime de chestii, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei cumva, păstrând și Întreaga discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doar pe mine mă mai iubește și că numai cu mine vrea. Trebuie să vă mai spun că Nina mai avea și un mod foarte ciudat de a trăi ”intens” preludiul. Un mod care mă surprindea de fiecare dată: se lungea goală, pe spate, Își acoperea fața cu părul ei lung, extrem de lung, de un roșu Închis, și, desfăcându-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea gura foarte larg, implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat. Își așteaptă pisica mare să se tolănească În el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și căutând-o cu privirea În gol, printre teii Înșirați de-a lungul aleii. Pustiu! Ajung din nou lângă rafturile cu cărți, dar prietenii mei de odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei, cu ochii ei metalici, aproape perverși. Nu am adormit imediat. M-am zvârcolit minute bune, după care am căzut Într-un somn greu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dragul meu soț dormea În timpul ăsta. Dar aproape l-am mușcat eu ca să-l trezesc. Întoarsă În birou, Îmi găsesc colegii făcând ceea ce le place lor cel mai mult: țin o ședință. Dacă ședința asta iese foarte bine, dacă o lungesc destul de mult, vor putea să se recompenseze organizând Încă o ședință mâine. Cu puțin noroc, lipsa de progres În ședința nr. 1 va putea fi analizată În ședințele nr. 3, 4 și 5. La Începuturile mele În lumea afacerilor, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar plăcea asta? Nasul i se Încreți ca lui Momo când e entuziasmată. —Unde? — Pe În Paie Stai Building. Îți amintești că așa Îi spuneai clădirii Empire State Building? — Nu, nu e adevărat. Ba da, iubire. —Maaaaa-mi, Îmi spune Emily lungindu-mi sâcâitor titlul pentru un maxim de efect, așa vorbesc copiii foarte mici. Eu nu mai sunt copilaș. Nu, draga mea, nu mai ești. Totul trece așa de repede, nu-i așa? Într-o zi Îi auzi spunând toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează - Adorm și ea la capu-mi surâde și veghează. II Dar toate-acele basme în somnu-mi mă urmează, Se-mbină, se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Asiei pământ Au unit stâncă pe stâncă, mur pe mur s-ajungă-n ceruri. Un grăunte de-ndoială mestecat în adevăruri Și popoarele-mi de gânduri risipescu-se în vânt. Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stînce se sulev; Nici un chip, pe care lumea ți-l atribuește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pîn-ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură... Din calul acel mare Elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gîtue străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umeri de femee Și o rog astfel în jețu-i Dulce locului să stee, Să mă pierd privind-o vecinic De la creștet la picioare, Mândră ca o-mpărăteasă, Caldă, cu senin de soare, {EminescuOpIV 426} De pe ochi-i să ridice Languroase lunge gene Să-ngenunchiu naintea zânei Venus Anadyomene, Genele dând întuneric Voluptos căutăturii, Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii. {EminescuOpIV 427} DONA SOL Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântec genii cu părul blond, Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și albi ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din fundul mărei Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată cu cer, pământ și mare O feerie mândră - un vis măreț îi pare. Aceste-s visuri dalbe - ce-aievea le crează Străbuna miazănoaptea, ce doarme când veghiază; Străbuna miază-noapte, a visurilor mumă, Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]