3,421 matches
-
până în acest loc singuratic, uitat de Dumnezeu - un loc, aș putea adăuga, pe care nu le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul său? Răspunsul e simplu: vor fi îmboldiți de aceeași forță care i-a mânat întotdeauna - singura, de altfel - în comportamentul carierei lor profesionale. Mă refer desigur la lăcomie: lăcomia pură, brută, sufocantă. Nu contează că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din țară. Nu contează că tot ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu mă întreba de ce, dar m-a plăcut și mi-a oferit slujba. — Și ai acceptat? De ce? — De ce crezi? Pentru că aveam nevoie de bani. Și nu te uita dezaprobator la mine: tu de ce ai acceptat să scrii cartea? Te-a mânat cumva integritatea artistică? Corect. — Te deranjează dacă mă așez aici? spuse Michael, arătând spațiul de lângă ea de pe pat. Phoebe clătină din cap. Arăta obosită. Își trecu mâna prin păr. — Ce-ai mai scris? întrebă ea. Ți-am căutat romanele. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mod diplomatic, să aștepte lângă automatul pentru cafea. Ne‑am dat bună ziua cam stângaci, după care ne‑am agitat mult În jurul lui Lily, dar, după o jumătate de oră, când și‑a aruncat jacheta pe el și a fluturat din mân În semn de rămas‑bun, nu vorbisem de fapt nimic unul cu altul. L‑am sunat când am ajuns acasă, dar a răspuns doar robotul. Pe urmă am mai sunat de câteva ori și am Închis Înainte ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca de gheață. Nu mă atinge! Îi dădu la o parte mîna lui Helen. Pentru Dumnezeu, de ce ești atît de rece? Unde-ai fost? — În baie. Nicăieri. — Urcă-te În pat, nu crezi că-i mai bine? Helen se depărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două locuri: Întotdeauna o frapaseră pe Kay, care se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede, vă rog!“ Kay și Mickey o ridicară pe bătrînă și o puseră atent pe targa cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se gîndea că seamănă cu coarnele vikinge purtate de anumiți cîntăreți de operă. Trimise după un cărucior și o targă cu rotile, mînÎndu-i pe paznici de parcă erau gîște. Și cînd bărbatul cu fața tăiată ieși năucit din dubiță, Îl mînă și pe el: „Hai, repede, vă rog!“ Kay și Mickey o ridicară pe bătrînă și o puseră atent pe targa cu rotile, spunîndu-i unde era rănită. Aceasta Își scosese mîna, de parcă ar fi fost Înspăimîntată, iar Kay o ținu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În mînă. Își săltă capul de pe pernă și zise surprinsă: — Dar nu te-ai Îmbrăcat În pijamaua nouă? — Îmm? spuse Helen, de parcă s-ar fi aflat de partea cealaltă a somnului. Pijamaua ta, zise Kay, Încet. — O, răspunse Helen, Întinzîndu-și mîna să i-o prindă pe-a lui Kay, trăgîndu-i brațul În jurul ei și aducînd-o mai aproape. Am uitat, spuse ea. 5 În seara aceea luna era atît de plină și strălucitoare că nu aveau nevoie de lanterne. Suprafețele erau albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcea să fie și mai mic aplecîndu-se, simțind cum șoldul ei Îi atinge genunchii, și cum stofa de lînă a fustei se prinde o clipă de kakiul pantalonilor lui. Biletul rămase În umbra ușii o secundă, și apoi, de parcă era mînat de o forță proprie, se scutură și alunecă. Urmă un moment de suspans. Stătea chircită și nu se uita În sus. Foarte bine, domnișoară! veni În cele din urmă răspunsul. Biletul Îi fu Înapoiat cu o gaură mică, și controlorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încă ciocănea În geam și-l striga pe Duncan să se trezească. Dar zări lumina lanternei lui Duncan, se Întoarse cu fața și raza Îl orbi, făcîndu-l să se dea Înapoi, să-și frece ochii și să-i acopere cu mînai. Fața lui arăta gălbejită În lumina asta. Avea părul dat pe spate, turtit cu ulei, iar liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă ca Duncan să coboare lanterna, apoi gesticulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Unei femei Ești un mister de nedescris, Te-admir din creștet până-n poale, Și-atunci când ții un ochi deschis, Cu celălalt mă bagi în boale! Femeia - o permanentă tentație Zic, gândind în chip firesc Când apare la vedere: Deie-mi mâna s-o iubesc Fără, însă, a i-o cere. Misterul femeii E ades de nepătruns, Însă înțelegi îndată, Că ceva îți ține-ascuns, După felul cum arată. „Una caldă, alta rece” Între cald și rece este Cotă de contraste-nalte, Ca
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
să fie brazda din care să crească fiecare cultură, fiecare realizare omenească și fiecare legătură socială. Providența a condamnat vechea societate la distrugere și a zdruncinat-o din temelii. Judecata a fost dusă la îndeplinire prin valurile succesive de barbari, mînați de îngerii Domnului. Imperiul Roman a fost distrus și pînă și ruinele sale au fost măturate de invadatorii care au pregătit, astfel, locul pentru înălțarea unei noi societăți a credincioșilor. În istoria omenirii, Evul Mediu este un abis care desparte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
multe referiri despre care spunea că le-a învățat de la ei"86. În această descriere pe care o face Eusebiu, putem observa ce iubire pură pentru adevărul adevărat (care este caracterul intrinsec al doctrinei lui Cristos), fără curiozități inutile, îi mîna pe acei oameni sfinți din primele veacuri să dorească nu atît să cunoască, ci să pătrundă adevărul cu sufletul, să-l savureze cu gustul interior, să se hrănească precum dintr-o pîine substanțială și vitală; așadar învățătura se făcea nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
adevărat episcopal încît nu făceau aceste lucruri decît cu nemărginită durere și cu lacrimi, nu așa a fost și cu succesorii lor. De la episcopatul sărac și ostenitor, predicat de Evanghelie, și de la grija nemijlocită pentru suflete, toți cei care erau mînați de un spirit secular, de lăcomia după bogății și de aviditatea de putere profană erau atît de departe de episcopat prin ei înșiși; și, așadar, nu găseau în el decît munci și îngrijorări și adesea persecuții, privațiuni și martiraje; și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și pe regii, verii mei, pentru ca să convoace un Conciliu al tuturor Episcopilor din regatele 173 noastre, care să aplice sancțiuni în conformitate cu demnitatea noastră. În sfîrșit, dacă este necesar, rațiunea ne va dicta următoarea noastră mișcare." Dacă Hincmar ar fi fost mînat de ambiție sau de interes, un astfel de răspuns, prin care se vedea amenințat să iasă din grația suverană, l-ar fi făcut să se plece, cu siguranță; dar omul care lucrează după cum îi dictează conștiința nu se pleacă; principele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lupta și suferințele papilor și ale episcopilor în efortul lor de a pune capăt agoniei și de a menține Biserica liberă cu adevărat, după cum a fost ea gîndită de divinul său Întemeietor, pentru veșnicie. 83. Cînd condotierii din nord au mînat barbarii spre cucerirea sudului, aceștia, după cucerire, și-au luat numele după ținuturile subjugate; au devenit regi ai Franței, ai Italiei, ai Angliei, nu regi ai francezilor, ai italienilor, ai englezilor, deci ai persoanelor. Și era imposibil pentru cineva, oricît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-și dea seama, pentru a deveni ucenici ai Bisericii, a fost introdus Feudalismul care a sfîrșit prin stingerea libertății aceleiași Bisericii, de unde au provenit toate relele sale. Dat fiind că, să spunem adevărul, afluența bogățiilor nu era de ajuns să mîne Clerul spre acel fond pe care l-am văzut; și nici nu ar fi avut un efect, distrugînd domniile temporare, dacă ar fi fost independente. Dumnezeu s-a folosit și de suveranitate pentru a menține neîncălcată libertatea Scaunului Apostolic, ca
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
permanență a cîte unei lucrări. 10. Retragerea o va practica în așa chip încît își va propune să nu iasă din casă dacă nu este nevoie, deci dacă nu vor exista rațiuni pentru îndeplinirea îndatoririlor față de propria-i stare și mînat de iubire pentru aproapele său. 11. Va practica tăcerea, căutînd să nu spună cuvinte urîte, deci dintre cele ce nu servesc unui bun țel pentru propria-i zidire sau a altuia, sau dintre acelea ce nu-i servesc îndeplinirii îndatoririlor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Grigore este ticălos Grigore cel drept, care cu atîta mărinimie și-a lăsat viața sa liniștită pentru a se lupta cu tiranii, a apăra poporul oprimat și a salva creștinătatea de pe marginea prăpastiei. În ochii lor, Grigore pare că este mînat de ambiție, este abominabil și trebuie disprețuit de omenire! Dar lăudat fie Cerul care i-a făcut pe Protestanții înșiși să recunoască în Grigore al VII-lea adevăratul apărător al omenirii, nu numai al Bisericii, demiurgul civilizației moderne! (A se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au reunit la Conciliul de la Bari. Sfinținia Voastră și noi am fost acolo și ne amintim foarte bine, la fel și cei care ne-au însoțit, că atunci a fost dată sentința de excomunicare împotriva acestei plăgi. Noi, care sîntem mînați de același spirit ca și Părinții noștri, simțim la fel în această privință și mărturisim aceleași adevăruri". Această scrisoare este datată 11 decembrie 1102 (Pascal II, Epistolae et Privilegia, PL 163, 106-107). 228 Iată ce a răspuns Pascal cînd a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
276 Irenaeus, L. IV, C. XXXIV. Origenes, Hom.in XI Num. Pasajul din Sf. Ciprian, De unitate Ecclesiae C. V, care spune: At nunc de patrimonia nec decimas damus, pare că trebuie înțeles ca un reproș împotriva celor care nefiind mînați de zel nu plăteau. 277 L. 39 Cod. De Episcop. Et Cleric. 278 Astfel s-a petrecut la Conciliul al II-lea de la Macon din anul 585. 279 In Capitul. An.779, 794, 801. 280 Matei XX, 25.26; Luc
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și înapoi șușotind întruna în microfoanele minuscule. Nu părea să ne pască pericolul imediat al unei tentative de asasinat sau ceva de genul ăsta acolo, în sat - singura persoană pe care am văzut-o a fost un fermier singuratic, care mâna un măgăruș pe strada mare. Dar mi-am dat seama că, dacă cineva ar fi dorit să-l localizeze și să-l ucidă pe prinț, i-ar fi fost foarte ușor să-l ia în bătaia puștii, deoarece în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sub soarele arzător, Începură să arunce În mormînt cu lopețile pămîntul greu. Incapabil să se controleze, Andersson smulse cazmaua de la cel mai vîrstnic dintre ei și se apucă să izbească În marginea movilei, aruncînd nisip și pietriș peste sicriu, ca mînat de dorința de a pune un paravan Între fata moartă și orice imagine a lumii care o lăsase de izbeliște. Participanții Începeau să se risipească, pornind În urma clericului nerăbdător. Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că așteaptă, că de-abia așteaptă să se pună pe tapet, în sfârșit, ceea ce îl contrariase și îl speriase. Părea tulburat peste măsură de ideea că, în sfârșit, se putea descărca în fața cuiva, după douăzeci de ani. — Credea că ne mână pe amândoi de la spate, fără să ne dăm seama, continuă el, cu același glas nefiresc de pițigăiat de mai devreme. Până când a găsit caietul tău de însemnări și l-a citit din scoarță-n scoarță. Clara revăzu în minte jurnalul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să te refuz, Ionela! Ești un adevărat păpușar, faci ce vrei din oameni! Ionela se îmbujoră toată de plăcere. Dintr odată, chipul ei nu i se mai păru șters Clarei, ci aproape odios. Nu avea nici un dubiu că Ionela îl mâna de la spate pe Codrin Neacșu, că ea îi făurise imaginea de mare cuceritor. — Și ca să vedeți că-mi plac provocările, vă provoc și eu, rosti Clara răspicat. Vă propun să mergem cu toții mâine în excursie la mare! Plecăm în zori
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fabricii de țigle a lui Țailic Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]