37,022 matches
-
capu-n jos să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși ai cerbului. Acasă venea numai când n-o găsea în pădure și-avea poftă s-o adulmece de-aproape sau îl mânca fruntea, și pomii de care se scărpina nu-l mulțumeau cu asprimea lor mirositoare a rășină și sânge de iarbă. Venea să-i simtă moliciunea degetelor scurmându-i între coarne, s-o ia cu el undeva, să-i arate ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pește, ca și din vinul de coacăz negru pe care-l pritocea în butoiașe de dud îngropate-n pământ, ocrotit sub umbră de stejar, de curgea ca un foc întunecat în sânge, limpezind mintea, se-nfrupta cu măsură, rațional, niciodată mâncând să se sature, niciodată bând mai mult decât împărtășania care-i încingea carnea fără să-i îngreuneze capul sau picioarele, și niciodată flămânzind sau însetând mai mult decât să simtă plăcerea și bucuria mâncării și băuturii. Se culca odată cu găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
minimum și de a nu te lăsa încărcat de grijile vieții biologice. Evident că d-voastră [...] uitați [...] că cea mai mare parte dintre necesitățile noastre absolute sunt prejudecăți, că anume este absolut prejudecată ca să se spună că omul trebuie să mănânce de două ori pe zi, să introducă în el cantitatea necesară de alimente pe care o mâncăm noi orășenii pentru ca să ne întreținem corpul. Ei bine această cantitate este cam de 10 ori mai mare decât este necesar, iar cantitatea de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că cea mai mare parte dintre necesitățile noastre absolute sunt prejudecăți, că anume este absolut prejudecată ca să se spună că omul trebuie să mănânce de două ori pe zi, să introducă în el cantitatea necesară de alimente pe care o mâncăm noi orășenii pentru ca să ne întreținem corpul. Ei bine această cantitate este cam de 10 ori mai mare decât este necesar, iar cantitatea de somn necesar pentru întreținerea vie a organismului și foarte vie a spiritului este, fără exagerare, după o
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a organismului și foarte vie a spiritului este, fără exagerare, după o antrenare inteligentă și bine disciplinată, cam de o oră și jumătate pe noapte. Restul de timp pe care-l dormim, ca și restul de mâncare pe care-l mâncăm este superfluu; tot ceea ce dormim și mâncăm mai mult nu face decât să pună zgârci și grăsime pe creierul nostru.“ Și pasajul din Underhill considerat a-i corespunde, dar pe care omite să-l citeze: E.U.: „Știm [...] că deopotrivă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este, fără exagerare, după o antrenare inteligentă și bine disciplinată, cam de o oră și jumătate pe noapte. Restul de timp pe care-l dormim, ca și restul de mâncare pe care-l mâncăm este superfluu; tot ceea ce dormim și mâncăm mai mult nu face decât să pună zgârci și grăsime pe creierul nostru.“ Și pasajul din Underhill considerat a-i corespunde, dar pe care omite să-l citeze: E.U.: „Știm [...] că deopotrivă Sf. Caterina de Siena și tiza sa
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
care a intrat în contact multe alte preparate culinare, precum plăcinta de la romani, ciorba cu perișoare de la turci, musacaua de la greci, borșurile și zacusca de la bulgari, șnițelul de la austrieci, toate acestea imprimând specificul gastronomic al fiecărei provincii. În Ardeal se mănâncă, în principal, carnea de porc, preparată sub formă de slană, mușchi afumat, cârnați și tobă. Sunt apreciate și supele cu găluște de griș sau tăieței de casă, ciorba de văcuță, tocănița de pui, iahnia de fasole, ca și mâncărurile ungurești
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
așa au primit poruncă, ca să le pot râde în nas. Pentru că un cercetător care lucrează incontinuu pentru îmbunătățirea unui medicament, să spunem, sau doctorul care este dăruit cu pasiune muncii sale, nu mai au timp de multe ori nici să mănânce, darămite să se țină de canoane ca să l accepte reprezentanții bisericii. și, totuși, aceștia se împărtășesc mai mult din harul divin, decât unii din cei care ar trebui să fie cu adevărat reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ. Iar biserica, ca
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu o tavă argintie, pe care abureau două cești de cafea. - Ți-am adus și ceva special, sper să-ți placă. Dulceață de trandafiri. Acum se face destul de rar, dar mama continuă să ne răsfețe în fiecare an. - N-am mâncat niciodată, n-am avut ocazia. Ne-am savurat în liniște cafeaua și dulceața. Într-adevăr, avea o aromă deosebită această dulceață, te purta undeva, în trecut. - N-ai vrea să ne plimbăm în livadă? Mi-ar plăcea s-o vezi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ar fi cazul să mai scoți și tu capul în lume, să vezi dacă nu s-a schimbat ceva, între timp. Ți-e frică, nu-i așa ? Fără mine ...ești pierdut. Și totuși ai putea face o încercare. Oamenii nu mănâncă oameni, dragul meu prieten. E adevărat, nu sunt perfecți, nici pe departe. Dar cine crezi că este, pe lumea asta? Nici măcar tu. Uită-te bine în urmă. Dacă ai fi fost așa ...n-am fi ajuns aici. Erau momentele în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care nu-l mai trăise de foarte mult timp, îl cuprinde încet. Nu, nu e posibil!.Ar fi putut să-i fie ...fiică. - Vă plac gutuile? Am două și sunt proaspete. Ce-ar fi să luați una? Dacă n-o mâncați, ar putea să vă folosească drept model, într-una din picturile dvs. Îmi amintesc că odată, la un Crăciun, Moșul mi-a adus, printre altele, și o gutuie. N-am fost prea încântată, pe moment. Până la urmă, am așezat-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Petrache se trezea de dimineață, mulgea vacile, făcea curat în șură, ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și el. Se schimba în haine de sărbătoare, după care pleca și el la joc, unde era așteptat de fete ca să le joace. Căci multe-l doreau, de isteț
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și el. Se schimba în haine de sărbătoare, după care pleca și el la joc, unde era așteptat de fete ca să le joace. Căci multe-l doreau, de isteț și harnic ce era. Când a început războiul cel mare, Petrache
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o vreme până când s-a mai liniștit lumea. Tot în acest timp femeia și-a îngropat mortul, bocindu l ca orice soție cu copii: Of, Tudorică, Tudorică, toate păsările cântă, numai păsărica mea, n-o mai bea, n-o mai mânca, nici de cântat n-o mai cânta ... Scoală, scoală, Tudorică, cu glasul de păsărică și mă du la mea mămică. Și mă du la mama mea, că aici nu mai pot sta, că nu am pe nimenea. După ce soția lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ca spuma laptelui, de statură mijlocie, se pricopsise cu o femeie mai în vârstă decât el, mai înaltă, mai grasă, cu o față lungă, neagră și încruntată la figură, de-ți venea să tot fugi de ea. Cu alte cuvinte mânca pui cu tot cu pene. Dar ce să-i faci, dacă are boi și vaci ... Mai e și singură la părinți, ca Fecioara între sfinți. Și hectare șaisprezece, când o vezi rămâi rece. Și Sofrani, atâta are, doar se vede că e
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de foame, se mai îndura câte o femeie și le mai dădea câte ceva de pomană pentru a-și mai astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut toate trei întunericul pământului. Rarița, pentru că așa o chema pe cea de a doua soție a lui Chimircan, nu le-a mai dat de mâncare la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu vă mai las. Și cu drept nici o creangă nu se rupea. Nu-mi amintesc din ce cauză a fost tăiat agudul, dar a fost tăiat. Când era de cules strugurii Butnaru umbla printre rânduri și tot acei copii care mâncau agudele acum îl ajutau la cules, iar la plecare le dădea și câțiva struguri acasă. Ilinca era tânără, frumoasă și drept dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cules, iar la plecare le dădea și câțiva struguri acasă. Ilinca era tânără, frumoasă și drept dovadă s-a dat în dragoste cu Vasile Movilă, zis Cârnu. Nu degeaba îi spuneau oamenii Cârnu, căci avea nasul fără vârf, de parcă îl mâncase mâța. Nu era bărbat frumos, nici voinic, pe unde mai pui că avea o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu ziua pe la oamenii mai cu stare din comună, își făceau planul de zilele de muncă la C.A.P. Catinca a murit înaintea lui, dar a trăit peste 80 ani, la ei nu lipsea mujdeiul de usturoi, pe care-l mâncau cu mămăligă, iar boala nu se prindea de ei. După ce a murit Catinca, Anghelina l-a luat pe Aron la ea acasă pentru a nu-l lăsa singur. Anghelina s-a măritat cu Vasile al lui Dodu și au făcut
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și cooperativă (dughiană). Dar a avut și ghinionul de a i se fura marfa din prăvălie și hoții să nu fie prinși. O dată cu cooperativizarea agriculturii și Tonu a trecut cu familia lui la C.A.P., ultimii trei copii ai lui mâncau ridiche neagră ca pe mere A fost și grădinar la C.A.P., grădinăria era în tarlaua „Podul Tansei”, ce se afla la marginea pădurii. Aici se află un pârâu numit „Călina”, unde oameni satului au făcut o ezătură barînd pârâul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Burdun își avea patul. Înainte de a ajunge lângă lada cu pricina, Cocoloș a călcat peste câinele omului, că avea un câine mare ciobănesc cât un vițel, dar câinele nu a zis nici mâr. Avea Cocoloș un dar de nu-l mâncau câinii ... sau mai bine zis nu-l lătrau. Lada era plină cu pelicele de miel pentru căciuli, că Burdun în fiecare vară îngrijea de stână, căci avea oi multe și l-au ușurat Lucache și cu Cocoloș de atâtea pelicele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o tras o palmă lui Gălbază peste ureche de l-a amețit mai-mai să cadă jos, iar pe la vreo doisprezece, după ce au mâncat, când s-au ridicat la treabă, l-a lovit și pe Beșliagă, apoi, pe la vreo șaisprezece, i-a venit rândul și lui Biștiric, așa că în timpul zilei a bătut pe trei. Pentru a nu face scandal la om în timpul zilei de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și, ca să fie treaba bună, i-a cerut reclamantului să-i aducă trei găini, că doar el nu-i dator să-l aresteze pe Lucache, mai ales că nu a fost prins. Și găinile le-a tăiat și le-a mâncat Lucache cât a văruit beciul. Apoi i-a dat drumul. Cociocoaia l-a anunțat pe boierul P.P. Carp, că doar era servitoare la el și Lucache era nepotul ei de la sora Agripina. Din ordinul boierului Lucache a fost trimis acasă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
făcut focul, a făcut cald în casă, a încălzit apă, s a spălat, și-a ras barba și și-a chemat vecinul spunându-i că se simte slab. La puțină vreme vecinul i a spus: Bade Costache, eu merg acasă, mănânc ceva, îmi iau femeia și venim amândoi. Când a venit Cocoș, Lucache se muncea să treacă în lumea amintirilor, lumea fără dor și fără supărare. Așa s-a stins la cei 69 ani ai săi. Agripina A fost fiica unei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sfoară. Bățul era legat de un capăt cu sfoara și era introdus sub covată. Ca să stea ridicată, așeza o mână de grăunțe în exterior, o mică dâră de grăunțe pentru a momi găinile vecinilor să intre. Îndată ce găina ajungea să mănânce, Petruță avea misiunea să tragă de sfoară și să ia găina. Când se întorcea ea acasă îl întreba pe copil: Petruț, ai mai ciocardit ceva? Adică, dacă a mai prins vreo găină. O altă misiune pentru Petruț era aceea de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]