22,583 matches
-
ur mare ceea ce fusese Întotdeauna În ochii lui Viața Prezentă, se Înde părta și era Înlocuită de un Prezent mai nou, care nu era În nici un fel pe placul lui. — De ce nu termini tu tot ce-a mai rămas de mâncare? l-a Întrebat Din și i-a Întins pachetul plin de pete de grăsime. Mie nu prea mi-e foame. N-am avut noi mâncare berechet În dimi neața asta? Adam a Înțeles că ar fi fost de așteptat din partea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nici un fel pe placul lui. — De ce nu termini tu tot ce-a mai rămas de mâncare? l-a Întrebat Din și i-a Întins pachetul plin de pete de grăsime. Mie nu prea mi-e foame. N-am avut noi mâncare berechet În dimi neața asta? Adam a Înțeles că ar fi fost de așteptat din partea lui să spună: Da, a fost o masă Îmbelșugată, mulțumesc din tot sufle tul, Din. Însă nu s-a putut hotărî să se entuziasmeze pentru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mâncase Încă, știa Însă că e un mic cârnat rulat din mațe de porc, ceva grețos. A zâmbit, nu și-a scos pardesiul și a stat cu bărbia ridicată ca să Înfrunte privirea oricui ar fi iscodit-o. Când a sosit mâncarea, a constatat că era mai rău decât Își imaginase, avea În față un cârnat destul de lung, cu miros pătrunzător, acoperit de arsurile lăsate de grătar. A tăiat o bucată mare și a Încercat s-o Înghită pe nemestecate, ca pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Apoi s-a simțit tulburată, chiar ușor amețită, fără să poată spune din ce pricină, o senzație care a durat zile-n șir, dacă nu chiar săptămâni. Totul se schimbase În Încăperea asta, până și mirosul, care aducea Înainte a mâncare și a lemn, puțin cam muced, dar primitor, agreabil, acum nu era decât un ușor iz de la lâna covoarelor. Era Încredințată că pe peretele unde se afla acum oglinda fusese o sculptură Toraja. De candelabrul venețian nu-și amintea, Înainte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Însă ea a văzut că Își strângea pumnii; totuși, a continuat. Mai erau cu noi la masă Încă doi olandezi, Jos Smit și Rudi Kunst. N-au zis nimic, n-au intervenit În nici un fel. Rudi rămăsese cu ochii la mâncarea din farfurie, Jos s-a făcut că tușește și că se uită pe fereastră, iar după ce poliția Îl luase pe Walter s-a apucat să fredoneze ce se cânta la gramofon, de parcă nu s-ar fi petrecut nimic. Eu m-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
recunoscut pe șoferul de cu o zi Înainte. — Domnișoara Zubaidah mi-a cerut să vă conduc oriunde veți dori să mergeți. Dacă doriți să rămâneți, sunteți binevenit, așa a spus, și vom merge să vă cumpărăm niște haine, ceva de mâncare și orice altceva ați mai avea nevoie. Oricum, a spus că avea impresia că o să doriți să mergeți acasă imediat. Adam s-a oprit să se uite la tortul de aniversare. Se distingeau Încă niște litere roz: ...ulți ani, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă merge împletitura din ochi în ochi și gata. De ce nu te-ai uitat tu, măi, femeie? Dar după tonul bărbatului, după ce fusese măgulit, se vedea că o să se ducă la acel magazin. Carmina își văzu, în sfârșit tava cu mâncare dinainte. Să mănânc încet, își spuse, că altfel s-ar putea s-o pățesc, să mă îmbolnăvesc de-a binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bună? O întrebase alarmată, când o văzuse pe Carmina împingând cana cu ciorbă. Ba da, e bună, dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era brioșa, observă un șervețel și amănuntul o ferici de-a binelea. Mulțumită, întinse mâna către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc! Mâncarea nu e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gură. Tu crezi că fata e mașinărie, întorci de buton și merge. De mâncat, mănâncă? Se interesă el tot cu ochii pe mâinile fetei. Mănâncă, tu nu vezi că mănâncă dar dacă o sâcâi atâta nici nu se mai lipește mâncarea de ea. Să-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe șeful lui, Iliescu nu-l interesa ce și cum, el voia ca lucrarea să fie gata la termen, nimic altceva. Dar oricât ar fi întârziat tatăl la serviciu era nelipsit de la masa de seară, mult mai sărăcăcioasă acum, cu mâncare de cartofi și ciorbă de zarzavat, mama din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina își înfigea lingurița în cremă. Nici nu se mai obosea să-i înțeleagă gestul. Oare voia să obțină un devotament neclintit cu câteva prăjituri? Gura îi era coclită, împânzite de mici puncte albicioase. Nu mai simțea nici un gust la mâncare. De fapt nu-i era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
om mare. Știți, la ea nu funcționează mimetismul, răspunsurile convenționale, dacă o întrebi ceva ea trece prin filtrul gândirii totul și-ți explică în felul ei, foarte clar, cu multă seriozitate problema. Dar haideți în casă să vă dau de mâncare, să vă fac o cafea. I-a invitat într-un hol larg acoperit cu persan albastru, având un chenar complicat la mijloc, i-a poftit să șadă și a dispărut pe una dintre ușile de stejar masiv. Carmina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o mâncare universal valabilă, le spunea, în timp ce umbla de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o mâncare universal valabilă, le spunea, în timp ce umbla de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-a umflat ficatul și splina, am avut crampe, credeam că nu mă mai fac sănătos. Ce-or pune în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cameră mochetată în albastru, cu draperii groase, tot albastre, două paturi, două scaune, o masă acoperită cu mătase albastră. Imediat lângă intrare o ușă care ducea, desigur la baie. Bărbatul se retrase din prag mormăind. O să vă aduc ceva de mâncare. Ovidiu o conduse pe Carmina de-a lungul camerei, deschise ușa de la balcon, o trase afară. Femeia avu pentru o clipă sentimentul că el cunoaște bine locul, că mai fusese pe acolo, exact în camera albastră. Ceva din comportarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scăzu. Ploua aproape în fiecare zi, era frig. De la serviciu se grăbea să ajungă acasă, să facă o baie fierbinte, să se îmbrace într-o rochie călduroasă. De multe ori nu stătea nici la rând la pâine, pofta ei de mâncare era așa de redusă încât un măr, câteva măsline, un ceai erau suficiente ca să intre în pat împăcată. În schimb dorința de a dormi devenise dominantă. De obicei se culca la ora douăzeci și trei. Până la șapte dimineața erau exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Acum o jumătate de oră îți dădeai sufletul, erai gata să cazi eroic peste paginile almanahului. Acum? Acum, ce? Se putea întoarce fără să simtă vreun regret, se putea oricând întoarce. Să intre în autoservire și să cumpere ceva de mâncare dacă tot a ieșit. Dar nu intră în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
l-a adus Pinochio când s-a întors din Ungaria, când a dat probe pentru serial și eu și Miau îl așteptam să se întoarcă și îl iubeam în așteptarea noastră, ziceam că să-i facem o surpriză, să facem mâncare, să facem curat, o să-i luăm o nimfă de ziua lui, eu țineam poza lui pe masă, măi drăgălașule măi, măi mititelule măi, și era cumva mângâierea de care m-a îmbolnăvit tatăl meu. Noi comunicăm foarte bine și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să-ți vezi corpul, și asta spunea îngerul cu unghii negre, grădinar, eu stau pe stradă și spăl scările și doamna... eu prieteni le spun, nu contează vârsta, e bună, îmi lasă o ușă deschisă și îmi pune ciorbă și mâncare, acoperite, și eu îi spăl scările, stau în punctul 0, știți unde e? de la televizor - televiziune mai încolo. E nebun, spune Cezar, sigur, mergem? sau mai stai cu el? Mergem, zic, e gelos? E totuși foarte târziu, aproape de 3 noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]