5,997 matches
-
dacă?! E gata! N-aude, nu vede. Dumnezeu să-l ierte! Spune. - Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se ridicau deasupra, fierbinți, și ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioarele lui și hai să-l dăm jos! Vezi să nu-l scăpăm! Gogu era greu. Îl așezară ușor pe fundul apei și Florica luă săpunul de leșie și începu să-l fece pe cap. Năduși și se șterse cu mânecile rochiei pe frunte. Spuma albă umpluse albia. Tot nu-i stătea gura Aglaiei: - Și-așa, fă, cu-al tău! Dărâma patul sub tine! Te melcezea! Da cu Tilică cum e? - Lasă, coană Aglăițo... - Spune, putoare, sânt muiere bătrână. Ca mormîntul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi ajungând... Muierea iar se puse pe plîns: - Sărăcuțaaa de mine... - Lasă lacrimile, că ți se duc ochii, o rugă frizerul. 293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i tihnească mortului somnul! - Morții cu morții, viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lovi pe Mînă-mică și-l răsturnă. Frica îl gonea cu sângele cttrgînd din el. Dădu la o parte curvele, care se înghesuiau pe scări, trânti țambalul lui Dumitru și alergă pe poartă spre câmpul Mandravelei. Pe drum își rupse o mânecă de la cămașă și se legă cum putu la spate. Îl apucau căldurile și se uita în urmă dacă nu vine cumva Bozoncea după el. Nu știa încotro pornise. La pompă îl aștepta Gheorghe, plin de sânge și el, tremurînd: - Scăpași
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe-a lui. Până a doua zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de piele. Sub mânecile lungi își ascundeau vânătăile. Călcau mândre lângă meșterii tăcuți și mahmuri, în hainele lor călcate prost, țepene și scurte. Ii strângeau pantofii cu boturi ascuțite, pe care-i purtau numai la zile mari, și li se făcea iar sete. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-a ajuns ura ta... În glasul lor era și groază, și milă, și dușmănie. - Dați-vă aproape, nea Dumitre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era-n altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le respectă și încearcă să le înțeleagă. În fața acestui fapt, Le Bon nu visează la o restaurare a monarhiei sau a regimului aristocratic. Visul lui ar fi mai curînd democrația patriciană și individualistă, după modelul englezesc. Liberalismul de dincolo de Canalul Mînecii a obsedat gîndirea socială a Franței de la a doua pînă la a cincea Republică inclusiv. N-a reușit însă o breșă intelectuală masivă. La fel, nici marea burghezie financiară și industrială n-a reușit să-și croiască o poziție politică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Bon repetă pe toate tonurile că masele sînt incapabile de raționamente abstracte. Este deci inutil să ne adresăm lor făcînd apel la o facultate pe care nu o posedă. Cuprins de înflăcărare retorică, care este pentru scriitor precum asul din mînecă a avocatului, scrie: Un lanț de raționamente riguroase va fi total incomprehensibil pentru mulțimi și de aceea se poate spune că ele raționează prea puțin sau raționează fals și nu pot fi influențate prin raționamente. Inconsistența unor discursuri care i-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cum „a umblat odată cu o amintire în mâini”: Și eu am umblat odată cu o amintire în mâini, strângând-o atent să nu-mi scape. (îmi alunecase odată - și se rostogolise de-a dura pe jos, am șters-o frumos, cu mâneca hainei, nu mi-a fost frică, amintirile mele sunt mingi - nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă din mâini se pot rostogoli foarte departe - și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar să mă întind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe care n-are cine să le mai îmbrace și pantofi pe care n-are cine să-i mai încalțe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele, îl lărgi cu disperare, încurcându-i veșmintele, care în sus, care în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani, o fi uitat să deosebească lucrurile, luă un măr pe care-l șterse cu mâneca, până îl făcu să lucească, și, arătându-i-l calului, mușcă din el. Apoi îl puse peste celelalte, cu partea mușcată în sus, ca să-l lămurească mai bine. Mângâie din nou armăsarul spre urechile încolțite de-o parte și de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bărbatul se plimbă cu pași măsurați, în lungul bulevardelor, căutându-i pe alții ca el, care păreau, tocmai datorită întunericului, niște iluminați. Se apleca din când în când după câte un obiect ce sclipea în lumina felinarelor, îl ștergea cu mâneca și, dacă rezista acestei cercetări, îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era ieri... Sigur că îmi amintesc. De ce nu ? — Chiar așa, spuse ea. De ce nu ? Atunci, povestește-mi. Nu-și ținea totuși buzele destul de bine lipite. Un firicel de salivă i se scurse pe la colțul gurii. Simți și-l șterse cu mâneca pijamalei. Nu știu ce să-ți povestesc. Eu zic că nimic nu merită, n-am trăit cine știe ce. Mai bine întreabă-mă tu. Cosmina își trase taburetul și se așeză în fața lui. — Dacă obosești, dacă te doare capul, spune-mi. Mă strâng puțin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca o singură dată răspunsul să-ți fie favorabil, pentru a recâștiga toate speranțele pierdute. Trebuie să știi cum să întrebi, asta e arma ta. Cred că și Învierea tot așa ceva trebuie să fi fost. Cosmina își șterse lacrimile cu mâneca. — Cu cine te lupți, dragul meu ? Pe cine vezi acolo ? — E ca la șah, continuă Pantelimon, fără s-o audă. Întrebările înghesuie regele, astfel încât, orice mutare ar face, urmează șah-mat. Eu nu fac ceea ce mi-e scris. Eu scriu ceea ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că murmurul de până atunci fusese doar pentru sine și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe gât. Începu să tușească violent, încovoindu-se. Rada rămase nemișcată, în picioare, fără să-i întindă un pahar cu apă ori să-l ajute în vreun fel. În cele din urmă, bărbatul se liniști și își șterse gura cu mâneca. Întinse mâna după sticlă și-și mai puse un pahar, pe care însă nu-l mai bău. Eu încă sunt bine, spuse, stingând rămășițele tusei din gâtlej. La noi, dacă ajungi la șaizeci de ani e mare lucru. Te omoară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. — Și nici măcar nu e așa cald, vorbi către sine. — Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese pe jos, sprijinindu-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, pe la încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridică din umeri Isaia, mai trebuie să și scuip. Că nu merge numai să torni, mai trebuie să și verși... Magdalena bău două înghițituri, dar se înecă și mai tare. Se liniști până la urmă, privind năucă și ștergându-și cu mâneca saliva sângerie de pe buze. Iadeș își scutură mâinile de coji, încercând să nu bage de seamă că Mierlă le caută pe cele sfărâmate, prin iarbă. Se apropie, privind mai mult curios decât înduioșat : — Stai mai deoparte, îi spuse lui Lucică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în muchea conservelor. Apoi, neștiind cum să vâre lama la loc, Calu îi strigă pe cei doi Puțică. Ei întinseră brațele, același pentru fiecare, adică unul brațul drept, celălalt brațul stâng, și Calu șterse lama de câte o parte pe mâneca fiecăruia. Hai, spuse, potoliți ! Se năpustiră ca la un semn, Iadeș și Chisăliță, luați prin surprindere, rămaseră mai la urmă și se înghiontiră printre ceilalți. Stai ! strigă Calu și încremeniră toți cu dumicatul nemestecat în gură. Calu împărți câteva scatoalce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Au murit fără să știe. Au crezut că, murind ei, respectă regula. Tu să-ți îngropi părinții și copiii tăi să te îngroape pe tine. Mă rog, așa vine vorba... Maca strică rânduiala creioanelor tocite și le mătură înapoi cu mâneca în sertar. Privi în jur, pereții aveau o nuanță cenușie și firele de păianjen atârnau zdrențuite prin colțuri. — Până și păianjenii au murit. Poate ar trebui să facem odată curățenie. Ce-ar fi să pornim fabrica ? Doar suntem de la mecano-energetic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe jumătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]