10,420 matches
-
nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat, dar nu ai mai trecut, M-am alintat cu frunze vestejite Cernite lacrimi, doine risipite Jertfind țărânei ultimul sărut. M-a troienit atât nedor durut Doar raze mai mângâie rebegite De-atât alean și clipe netrăite Loc de popas dorit, dar azi nevrut. Castanul cerne monoton tic-tac Clepsidra efemera a'ntomnării Cerșesc zadarnic silueta-ți zării, E parcul gol și-s vreascuri sub copac. *** Referință Bibliografica: Refugiul părăsit / Ovidiu
REFUGIUL PĂRĂSIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363445_a_364774]
-
în frumusețea și spiritul pe care îl poartă). Iubesc și eu florile, la fel de mult ca mama mea. Când avea aproape nouăzeci de ani a stat un timp la mine pentru a-și controla și îngriji sănătatea la o policlinică. Dimineața mângâia florile pe care le țin în balcon și vorbea cu ele. Spunea: „maică, îmi dezmorțesc oasele!”. În realitate făcea o gimnastică a minții. Avea o filozofie simplă a vieții, fără multă carte, dar cu multă înțelepciune și mult adevăr adunate
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
cercetător, etnomuzicolog... deja mă năpădesc noțiunile. Am adorat-o, am divinizat-o, nutresc și acum o tulburătoare dragoste pentru ea, o vie în imaginația mea, amintire a ei. Avea o structură umanistică ce se transmitea. Trecea printre rânduri și ne mângâia pe creștet. Se imprima această mângâiere la nivel afectiv și inducea o predispoziție spre apropiere și familiaritate. Răzbat până azi în mintea mea aceste mângâieri, ca atingerea mâinilor mamei, reaud glasul ei, ca ecoul vorbelor mamei. În ce a constat
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
orizont, am văzut cum o îngrămădire de nori se adunau amenințători. Se făcea din ce în ce mai rece și liniștea de până atunci era spartă de un șuierat, ce devenea tot mai puternic. La început fusese ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivățului uscat din iernile aspre dobrogene. Încrețirea apei se transformă repede în valuri săltărețe care plimbau micuța mea bărcuță ca pe o coajă de nucă luată de un
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
doar rabatate...ca să aud greierii, cucuvelele... * -Eu sunt Mihai Pătrașcu! Am ochii încă închiși... ....într-o iarba moale și caldă. Mihai se joacă, cu un fir de iarbă mai lung, pe trupul meu. Aș zice că mă gâdilă, că mă mângâie, că vrea să mă enerveze... Soarele îmi oferă generos acea “Vitamina D, pe care noi, majoritatea românilor, n-o avem”. Și n-am nevoie de „Detrical”...cum tot zice una, la tv. Mihai e foarte aproape. Îi simt respirația, mirosul
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
unduindu-și corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-și provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea. Acesta o ținea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia fesele tari. Buzele sale flămânde se plimbau pe gâtul fetei, furnicând-o până în vârful degetelor de la picioare. Tinerei i se simțea tremurul nervos din întregul corp. Trăia ceva inedit. Niciodată nu mai trecuse prin asemenea clipe pline de suspans. Era
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
sărutările lui Sebastian, decât de alcoolul consumat la petrecerea Simonei. Privi din nou spre patul imens, acoperit cu o cuvertură aurie de mătase. Abia aștepta să-l probeze. Când a fost așezată pe el, îi simți moliciunea, iar cuvertura îi mângâie plăcut pielea obrazului, stârnindu-i stări din ce în ce mai excitante. Trăgând-o de umeri spre el, Condurache își uni din nou buzele cu ale fetei. Angela gemu ușor și semnificativ, lăsându-se pe spate, pradă simțurilor. Agitat, bărbatul își continuă incursiunea geografică
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
lor era în maximă desfășurare și frustrat deja de prea puține contacte amoroase, ca bărbat încă tânăr, trăia o senzație de erotism care atingea cote amețitoare, până când mintea cedă sub forța impulsului și se instală lipsa totală de control. Îi mângâia Angelei corpul, admirându-i “opera de artă” acoperită de un pufuleț castaniu moale și fin, parcă era desprinsă din nudurile sale de pe pereți. Se bucura de tinerețea și frumusețea corpului în formare al fetei de lângă el, pe care o dorea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezece ani, încă necunoscătoare ale acestor plăceri incomensurabile cum a simțit ea în această noapte de basm. Mâna lui Condurache o mângâia cu tandrețe pe corp, pe sâni, coborând spre coapsele fetei. Angela trăia cu toată intensitatea aceste electrocutări ce le percepea prin toți porii. O mângâia și o săruta ușor pe ochi, pe frunte, pe buzele dornice de dezmierdare. Angela simțea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
plăceri incomensurabile cum a simțit ea în această noapte de basm. Mâna lui Condurache o mângâia cu tandrețe pe corp, pe sâni, coborând spre coapsele fetei. Angela trăia cu toată intensitatea aceste electrocutări ce le percepea prin toți porii. O mângâia și o săruta ușor pe ochi, pe frunte, pe buzele dornice de dezmierdare. Angela simțea că ia foc din nou. Tresărea din tot corpul și se lipea involuntar de Condurache. Parcă ar fi vrut să intre în el, să se
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
împlinită. Când se termină și această plimbare pe cărările neumblate ale dragostei trupești, Angela se gândi la prietenele sale rămase în apartamentul Simonei, să vizioneze și să comenteze niște casete erotice luate de la Valentin, un coleg dintr-o clasă paralelă, mângâindu-se sau chiar masturbându-se fără nicio jenă unele față de celelalte. Nu se compară ce simți când vizionezi caseta cu ce trăiești când te afli în brațele unui bărbat priceput cum este Condurache și simți prin fiecare nerv această senzație de
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
a trimis un mesaj că Icoana nu a ars complet, Chipul lui a rămas neatins . Atunci mi-am dat seama că ce dăruiești din suflet nu poarte fi ars nici de flăcările focului ...Nicidecum Chipul Omului, Chipul celui care ne mângâie, ECCE HOMO!!” Părintele Nicolae Clempuș, preotul paroh al bisericii Sfântă Maria, ne dezvăluie: “Dulapul din altar în partea stângă unde era icoana lui Isus a ars în totalitate împreună cu tot ce era în el. În grămadă de cenușă aruncată afară de
ICOANA LUI ISUS de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363497_a_364826]
-
tale se așterne velința încercărilor trecutului ele sunt poemul nescris al pietrei între răsărit apus înserare noapte și un nou răsărit între umbra unui vis și nechezatul unui cal pe care schița nu-l mai poate cuprinde mâna ta îi mângâie coama și-i ascultă rostirile într-o înțelepciune a ochiului conturat într-un reper romb-cruce de mâna Lui între așchie și schiță culoarea râde sursa imaginii: http://www.hivernales.fr/artiste 2012/jung-yolande/ Referință Bibliografică: așchii în schiță / Anne Marie
AŞCHII ÎN SCHIŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363529_a_364858]
-
bucurie în cer și pe pământ prin împlinirea Botezului Nou-Testamentar primit și mărturisit în jertfa biruitoare a Domnului Isus Hristos, la Biserica creștină baptistă „Betel” din Salonta. „Bucurați-vă, ceruri! Înveselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui” (...) „Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie
BOTEZ NOU-TESTAMENTAR LA BISERICA BAPTISTĂ „BETEL” SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363531_a_364860]
-
s-a scurs pe nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile pădurii unde, altădată mă mângâia cu voalurile sale mătăsoase făcându-mi inima să cânte de bucuria de a fi. Astăzi, copacii la umbra cărora poposeam împreună, își pleacă ramurile spunându-mi că nu te-au zărit. Privesc oglinda lacului ca și altădată când, era de-
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
tăcerea din stânci timpul tău cu iubire ne cheamă Tu, femeie... Plăpândă ființă, gingașă, dar și dură. Umil rătăcitor, capriciilor din vreme, Tu ai știut să judeci cu-o măsură, Sfidând durerea... fără a te teme. Cu urma ta, ai mângâiat pământul, Crescând vlăstarul timpului ce vine. Și n-ai uitat... a-ți ține legământul, Iubindu-ne pe toți, uitându-te pe tine. Pe fruntea ta se oglindește cerul. Seninul lui, pălind din măreție. Sălășluiesti în tine... efemerul, În drumul lui
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
bătut stă-n giulgiul îmbibat cu smirnă și aloe,parcă doarme, în timp ce Duhul Tău s-a dus să sfarme cu slava-i sfântă iadul blestemat. S-au bucurat strămoșii proslăvind pe cel pe care-L așteptau să vină să-i mângâie cu sfânta lui lumină de viață și-mpăcare strălucind. Și raiul a vibrat triumfător că s-a întors în sînul său iubirea, care-a salvat prin sânge omenirea ca Dumnezeu și ca Mântuitor. Ce pace al meu suflet a cuprins
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362288_a_363617]
-
pe veci mărirea, Lumini și umbre-i totul valsând în spuma lumii, Se zbat nepriceputuri să-și cearnă-n traistă bruma, S-aprindă-n noapte-adâncă un foc în boaba spumii, Dar noaptea se-adâncește și-n jos îl trage huma, Savantul își mângâie un piept plin de podoabe, Medalii drept răsplată din lupta-n câmp cu timpul, Ce-au dus întreaga lume pe-nalte culmi de gloabe, Ființe nesimțite spurcând din vremuri câmpul, Se bucură savantul de-întreagul lui imperiu, Materii strânse-n vreme
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
cu ea destine, Iar cumpătul în fapte plăceri dumnezeiești, Izvoare preacurate curgeau cu a lui suspine, Pământu-ntreg umplându-l de farmece cerești, Cu slova lui vibrândă cutremura tulpina, Din zariștea albastră îl salutau toți munții, Cu lacrimi de lumină îți mângâia grădina Căci el era maestrul strângând în el părinții, Acea înțelepciune ce-o aveau cândva strămoșii, E-închisă bine-n locuri din timpuri strămoșești, Să nu-i găsească taina și să o spurce proștii Deștepți din vremi moderne pe plaiuri
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
nu erai, iubito ... De nu erai, iubito, te împleteam cu mâna, Cum Soarele-împletește același drum cu Luna, Și te puneam în suflet să-mi stâmpere amorul, În alb și roșul vieții în șnur cu mărțișorul, Cu lacrimi de iubire îți mângâiam destinul, Să scot din tine gheața, durerea grea și chinul, S-aprind suflarea sfântă din alte universuri, De nu erai, iubito, te făuream din versuri, Te răsuceam în mine prin toată galaxia, Să fim noi doi perechea ce scrie poezia
DE NU ERAI, IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362313_a_363642]
-
a lumii din sori! Văd parcă via cu mustul din teasc Și toți bostanii de prin grădină, La poartă de veghe e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă mai cântă! Miroase a smirnă printre icoane, Candela veche se-aprinde în rai Bunicul citește încă ceaslovul... Un cer de pace și mie să-mi dai! În
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
iese și-n care vine fără odihnă chiar Dumnezeu. Îi simt prezența în respirații, I-aud în sânge glasul divin, prin orice fibră trece-n vibrații luminând noaptea-mi cu-al Său senin. Suflă în norii ce-mi umbresc bolta, mângâie tandru noii mei zori și îmi zâmbește când din recolta ce-mi crește-n suflet culege flori. Nu lasă răul să mă înhațe ca de durere să fiu înfrânt. Când trist mă vede, mă ia în brațe și mă îndeamnă
NICIODATÃ PREZENŢÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362342_a_363671]
-
se încumeta la luptă Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă, De oaia cea mai blândă în dragostea-i curată, De atâta lup, lupta-n mușcătura-i cea cruntă! Un brav viteaz ce-n luptă se avânta voios, Mângâind în spadă-i turbanul până la os, Să-și poarte coșmarul pe când încă trăind, Să n-aibă vise ca țara va mai umili cotropind... Și-n sângele-i prin care granițele scris-a, Moldova era inima-i, harta nedescompusă... Căci voința
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
Ștefănescu. Despre nea Ghiță, despre neamț, despre Arapul cel rău care l-a lovit peste degete cu cheile fixe ca să le cunoască...Apoi despre armăsarii cei negri ai domnului Ionescu, pe care-i adăpa, îi hrănea, îi țesăla și îi mângâia...Că armăsarii se lăsau iubiți și pupați în bot, chiar dacă se ducea la ei cu nuiaua...Iar dacă se apropia de ei Arapu’ săreau la el, îl mușcau și azvârleau din copite...Și Arapu’ zice că i-am fermecat cu
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
la bolindeți. Să mă mulțumesc cu cât voi căpăta. Așa mi-a zis El. -Da, măă? făcea ochii mari domnul Ștefănescu. -Daaa! Și din cei căpătați să dau și la cei care n-au. Așa zicea. -I-auzi!...i-auzi!...își mângâia barba domnul Ștefănescu, apoi a strigat la soția sa din camera alăturată : Măi femeie, mai adu scovergi și vino să asculți minunățiile despre nuiaua asta fermecată! Doamna Ștefănescu a mai adus o farfurie cu scovergi și s-a așezat pe
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]