4,285 matches
-
este sigură. Pe firul apei, aici era o moară al unuia care era Rugină și i se spunea Căciulău (probabil că făcea căciuli). Porecla o moștenise și nevasta care i-a supraviețuit. Părăoanii ziceau: merem la moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un cazan pentru fiert țuica. Dacă ar mai ține măcar o săptămână această toamnă, Își ziceau uneori câțiva țărani din sat, vreo douăzeci, am merge la moară la Ditrău. Am avea făină de grâu până la primăvară. Mălai pentru mămăligă mai măcinăm noi și În Toplița. Erau săteni care aveau și cai bună. Până acolo, la moara secuilor erau vreo douăzeci de kilometri, iar pe Șesul Ditrăului mai ieșeau noaptea haitele de lupi la șosea. Din cele zece căruțe care Își propuneau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În fața convoiului și alta În spate. Astfel Înarmați, convoiul pleca la drum Înainte de ivirea zorilor. Totul se pregătea de cu seară. Drumul, nu tocmai ușor, dura până seara. Dormeau acolo, În căruțe, și a doua zi, ajungând la rând, după ce măcinau grâul și dădeau vama care se cuvenea, se Întorceau. La Întoarcere o parte mare din drum Îl făceau noaptea. Din această cauză trebuiau să fie foarte prudenți, puteau fi atacați de lupi sau de oameni răufăcători care ieșeau la drumul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și de faptul că duminica prăvăliile și crâșmele evreilor erau deschise. Iarna Măcinatul la moara din Ditrău era un privilegiu al celor care aveau cai. Ceilalți săteni, care erau majoritatea, măcinau grâul, secara și porumbul În Toplița și nu Întotdeauna se putea merge cu sania trasă de boi ori vaci. Mulți luau sacul, cam de douăzeci de kilograme, În spate și, din două-n două săptămâni, măcinau la morile cu apă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
săteni, care erau majoritatea, măcinau grâul, secara și porumbul În Toplița și nu Întotdeauna se putea merge cu sania trasă de boi ori vaci. Mulți luau sacul, cam de douăzeci de kilograme, În spate și, din două-n două săptămâni, măcinau la morile cu apă de pe Valea Topliței. Dusul, statul la rând și Întorsul luau Întotdeauna o zi Întreagă. Vitele până nu erau potcovite pentru iarnă nu le puteai scoate din grajd, fiindcă Își rupeau gâtul alunecând. Din această pricină, una
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
der Kirche, daβ kein Gott sei, 1789). Lansându-se într-o descriere literară a experienței sale asupra Nimicului, Jean Paul își închipuie o voce care propovăduiește din altar: Nu există nici Dumnezeu, nici timp. Eternitatea nu face decât să se macine pe sine și să roadă haosul. Curcubeul irizat al ființelor se arcuiește fără soare deasupra abisului și se dizolvă picătură cu picătură asistăm la îngroparea mută a naturii sinucigașe și suntem îngropați în același timp cu ea. Cine-și mai
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
corespunzătoare. Într-un celebru fragment intitulat "Critica nihilismului"102 Nietzsche afirmă că nihilismul apare cu necesitate ca stare psihologică atunci când marile categorii, prin care în lume fusese introdus un principiu de organizare, iar devenirii îi fusese dat un sens, sunt măcinate de suspiciunea că acestea se hrănesc doar din autoamăgirea inconștientă de care omenirea se slujește pentru a supraviețui. Este vorba despre categoriile de "scop", "unitate" și "adevăr". Dacă într-o vreme ne-am amăgit că devenirea ar avea vreun sens
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și cultura din Samoa), ca urmare a utilizării unui set de valori diferite privind educația, sexualitatea și relațiile de familie. Margaret Mead a fost condusă în proiectul ei de cercetare de dorința de a da răspuns întrebărilor: "Tulburările care ne macină adolescența sunt cauzate de natura adolescenței (fiind condiționate biologic, n.n. C.C.) sau de către civilizație? În condiții diferite de civilizație adolescența va arăta altfel?" Pentru a răspunde acestor întrebări, Margaret Mead a realizat un studiu pe insula Ta'ū, într-un
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și cultura din Samoa), ca urmare a utilizării unui set de valori diferite privind educația, sexualitatea și relațiile de familie. Margaret Mead a fost condusă în proiectul ei de cercetare de dorința de a da răspuns întrebărilor: "Tulburările care ne macină adolescența sunt cauzate de natura adolescenței (fiind condiționate biologic, n.ns.) sau de către civilizație? În condiții diferite de civilizație adolescența va arăta altfel?". Pentru a răspunde acestor întrebări, Margaret Mead a realizat un studiu pe insula Ta'ū, în cadrul unui
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și se constituie într-o amplă scenă în care personajele intră rând pe rând și-și rostesc replicile. Fiecare nou capitol se deschide cu câte un personaj nou a cărui prezență a fost anticipată într-un capitol anterior. Eroii sunt măcinați de probleme individuale de ordin sufletesc sau / și spiritual (Pavel Anicet iubește două femei în același timp, David Dragu este dominat de obsesia obligațiilor pe care le are față de propria familie, Jean Ciutariu este preocupat să obțină un post de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
apoi să se dezvolte și să complice prin intersectarea planurilor narative. Scriitorul nu își ,,analizează” eroii, ci le dă libertatea de a-și pune singuri întrebări asupra propriilor frământări sufletești, de a găsi sau nu soluții la obsesiile care îi macină. ,,E inutil să «analizezi» un personagiu când acesta făptuiește ceva neobișnuit: vei găsi aceleași imagini, aceleași arhetipuri pe care le-ai găsi la oricare altul într-o situație asemănătoare.” La fel cum se întâmpla și în Întoarcerea din rai, personajele
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
2 cocoși mari 50 g de unt 1 ceapă verde o jumătate de cățel de usturoi 1 pachet de stafide 100 m de vin alb 200 ml de supă de pui sau un cub de supă de pasăre piper negru măcinat 1 linguriță de muștar 1 linguriță de concentrat de carne 200 ml de smântână groasă MOD DE PREPARARE: Se tranșează cei doi cocoși, bucățile de carne se spală cu apă rece, se lasă la scurs, după care se presară cu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cel al laicilor. între toți „actorii” care populează universul narației, Tatianei Niculescu Bran conturează un lanț de afinități psihologice și diplomatice, un paralelism, prin suprapunere. Tipologia unui patriarh, un pater al bisericii, este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în partea de început (cap. 1), prin simbioză, cu elementele de final (capitolul 27), un trup „înveșmântat în haine de gală, cu toate odăjdiile strălucitoare” „mesager de lumină învăluit în miresme sfinte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa din mrejele unui sfârșit sumbru, găsindu-și alinarea prin iubire, din epilogul țesut de Petre Rău, nu întrezărim vreo rază de soare în ființa măcinată de zbucium și ură a personajului Magda. Ce lecție de moralitate pentru cei care deschid fereastra spre lumină! Vlad Zografi Neliniștile eului sau despre „Infinitul dinăuntru” știm prea bine, lumina prinde putere prin cuvânt. Verbum mentis, coloană verticală a gândirii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-i mai aparținea, rămânea „... creația de 128 sertar, cea mai nobilă dintre chemările înalte ale astei vremi...” Drama vieții sale de artist! Cu luciditate și cu o tristețe pământie conștientizează că prin scrisul său, el, omul nimicit de inumanitate și măcinat de boală, va deveni... „o simplă literă de plumb dată la topit...” Din contra, spunem noi, prin opera sa (dar cu ce preț?!), Ion Dezideriu Sîrbu a devenit întru eternitate o literă de aur în corola capodoperelor istoriei literaturii române
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu ma i înțeleg nimic și practic, ei sunt împinși spre ateism. Acum nimeni nu spune că rolul Bisericii este uș or. La fel ca și Isus Christos, această instituție ar trebui Să Mărturisească Adevărul Oamenilor. Într-o societate bolnavă, măcinată de interese mărunte, nu este ușor. La fel ca și pe vremea lui Isus, oamenii sunt i nte resați mai curând de căi facile, de avantaje în plan material, decât de adevăr. Dar Aceasta înseamnă Adevărata Credință ! Și exemplul creștinilor
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
cu moartea lui Augustus, dar acest lucru trece în planul doi în durerea sa. Paralelismul între cele două morți este mai elocvent decât orice demonstrație: nu simte nici un regret pentru dispariția împăratului, în timp ce o durere atroce care frizează disperarea îl macină la moartea lui Paulus Fabius Maximus! Cheia dramei lui Ovidiu trebuie căutată în acest contrast profund între sentimentele lui Ovidiu față de unul și de celalălt personaj 257. E adevărat că în aceeași scrisoare către Brutus, Ovidiu îi vestește acestuia și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cauză devine, normal, un motiv legitim de meditație îngrijorată, "comedia" iubirii datorându-se faptului că discursul îndrăgostit nu reflectă de fiecare dată cu fidelitate psihologia îndrăgostitului. Dar exact într-o astfel de oglindă, mincinoasă, obișnuiesc să se privească insistent intelectualii măcinați de dileme hamletiene, ca majoritatea eroilor lovinescieni, cu încredințarea că în cuvânt se află întotdeauna ceva mai adânc decât cuvântul însuși. Așadar, atitudinea față de cuvânt (id est față de viață în genere) determină un anumit profil psihologic, în funcție de identitatea sexuală a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Tarzani ai noștri? Erau vremuri aspre și câinii noștri erau pe măsura vremurilor. Pe atunci oamenii din mahalaua noastră, și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau până la ultima centimă, pentru ca a doua zi s-o ia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lucru, își termină el povestea. Se lăsase tăcerea. Stătea la masă cu ochii privind la vinul din pahar. Pe fața lui nu se putea citi nimic. I-am respectat tăcerea, am gustat din vin și l-am lăsat să-și macine durerea aducerilor aminte. Drama lui mi-a amintit de un personaj literar francez, evadat de mai multe ori dintro colonie franceză, dacă o fi fost adevărat. Francezii îl numesc „Papillon”. Nu știu cum, dar această comparație între cei doi evadați, cel francez
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fost și sigur nu va fi clarificată vreodată. De aceea e bine să lăsați la gunoi încrederea în oameni și bunătatea, cei care le mai aveți și să puneți mâna pe carabină, căci asta-i situația și această făină se macină în viața noastră cotidiană. Am cunoscut un bărbat sărac, care toată viața lui a tras barca pe uscat, de multe ori nu avea ce băga în gură, era îmbrăcat prost, care ducea un trai mizer. Îi mai plăcea și alcoolul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
faci vreo prostie, vorba ceea: „maimuța când n-are ce face, se scarpină în fund până dă sângele”. Jos, pe Pământ, oamenii mureau de tineri, de foame și sete, de frig, căci erau cam dezbrăcați, la cheremul animalelor sălbatice, îi măcinau bolile grave, dar ei nu știau de ce mor, pentru că holera, cancerul sau sida nu erau cunoscute, dar dădeau iama printre ei; păduchii le aduseseră tifosul exantematic, unii munceau de se speteau iar alții, mai puțini la număr, se lăfăiau în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
după ce îl scoate pe Antioh Cantemir (e un fel de a le spune Cantemireștilor: n-am nimic cu voi, iată, știu că sora voastră este nevasta lui Racoviță, în schimb voi să nu dați prea multă apă la moara care macină ura Casandrei, vara noastră, că noi nu avem nici o vină), pe noi, Mavrocordații, din dușmani și i-a făcut prieteni; chiar și cu haraciul, e drept că nu a reușit să scadă nimic din cele două sute patruzeci de pungi, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zicem de plaja nisipoasă, uscată, roasă de trei torente, care separă Râmnicul de Buzău? Ce să spunem mai ales despre acest puhoi monstruos, ale cărui aluviuni, pietricele, ape noroioase se mișcă fără încetare; care a înghițit atâția călători; care își macină malurile neîncetat și distruge culturile sau recoltele; care nu acceptă vreun bac, care smulge podurile și îi desfide pe ingineri să mai facă altele; care își rostogolește apele dezlănțuite timp de trei zile întregi, întrerupând astfel toate comunicațiile în diferite
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zece ani, comisia igienică din București și câțiva membri ai onorabilului consiliu municipal se aflau în căutarea unui punct rămas inexplicabil în ceea ce privește panificația. Unii nu puteau înțelege prin ce procedeu misterios făina, predată în cantitate egală cu grâul dat la măcinat, își pierdea zece la sută din această greutate în câteva zile. Alții, răsturnând termenii propoziției, se mirau de faptul că o sută de părți de grâu, de exemplu, dau o sută zece părți de făină, în ciuda pierderii prin evaporare. Cei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]